11:22 Domnul ar fi făcut o mare şi bună lucrare în aceste locuri, în primăvara trecută, dacă toţi ar fi simţit nevoia acestei lucrări şi ar fi venit în ajutorul Domnului. N-a fost unitate de acţiune. Nu toţi au simţit necesitatea lucrării şi nu s-au angajat cu toată inima în ea. N-a fost o predare a tuturor înaintea lui Dumnezeu. Voi mi-aţi fost arătaţi ca fiind tulburaţi şi încurcaţi, adunându-vă asupra voastră un nor de întunecime. Eraţi îndoielnici şi nu vă găseaţi în poziţia de a primi putere pentru voi înşivă şi nici de-a o împărţi altora. Acesta este un timp solemn şi înfricoşat. Acum nu este timpul de a îndrăgi idoli, nici un loc pentru înţelegere cu Belial sau prietenie cu lumea. Aceia pe care îi acceptă Dumnezeu şi îi sfinţeşte pentru Sine sunt chemaţi să fie harnici şi credincioşi în slujba Sa, fiind puşi deoparte şi consacraţi pentru El. Nu o formă de evlavie, şi nici numele trecut în registrul comunităţii sunt cele care constituie o "piatră vie" în clădirea spirituală. Să fii reînnoit în cunoştinţă şi sfinţenie adevărată, fiind răstignit faţă de lume şi făcut viu în Hristos, aceasta este ceea ce uneşte sufletul cu Dumnezeu. Urmaşii lui Hristos au un ţel conducător în vedere şi o mare lucrare: salvarea semenilor lor. Oricare alt interes trebuie să fie mai prejos faţă de acesta; acesta trebuie să angajeze cel mai serios şi mai profund interes.