10:26 N-ar mai trebui să ne trasăm un drum, nici să mai căutăm să-L facem pe Dumnezeu conform cu dorinţele noastre. Dacă viaţa bolnavilor Îl poate slăvi, să ne rugăm ca ei să poată trăi; totuşi, nu cum vrem noi, ci cum vrea El. Credinţa noastră poate fi tot atât de hotărâtă şi încrezătoare, dacă, fără îngrijorare agitată, Îi încredinţăm Lui totul, cu desăvârşită încredere. Noi avem făgăduinţa. Ştim că El ne aude, dacă cerem în conformitate cu voinţa Sa. Cererile noastre nu trebuie să ia forma unei porunci, ci să fie de mijlocire, ca Domnul să ne dea lucrurile pe care le dorim de la El. Când biserica este unită, ea va avea tărie şi putere; dar când parte din ea este unită cu lumea, şi mulţi se dedau la lăcomie, de care Dumnezeu are oroare, El poate face doar puţin pentru ei. Necredinţa şi păcatul îi îndepărtează de Dumnezeu. Noi suntem atât de slabi, încât nu putem purta multă prosperitate spirituală, fără ca să nu ne atribuim slava şi să considerăm că bunătatea şi dreptatea noastră proprie sunt motivele meritatei binecuvântări a lui Dumnezeu, când totul a fost din cauza marii îndurări şi a iubitoarei bunătăţi a milostivului nostru Tată ceresc, şi nu din cauză că s-a găsit ceva bun în noi.