9:53 Uneori simţeam că nu se poate ca soţul meu să fi murit. Însă aceste cuvinte îmi răsunau în minte: "Fii liniştită şi nu uita că Eu sunt Dumnezeu". Simţeam greu pierderea, însă nu îndrăzneam să mă las pradă deznădejdii. Aceasta nu l-ar fi putut readuce la viaţă. Şi nu sunt atât de egoistă, chiar dacă ar fi posibil, să-l trezesc din somnul lui liniştit pentru a se angaja iar în luptele vieţii. Ca un războinic obosit, el a fost pus jos pentru a dormi. Voi privi cu plăcere la locul lui de odihnă. Cea mai bună cale prin care eu şi copiii mei putem onora memoria aceluia care a căzut este aceea de a lua lucrarea de unde el a lăsat-o şi a o duce mai departe spre desăvârşire. Vom fi mulţumitori pentru anii plini de rodnicie care i-au fost acordaţi; şi, de dragul lui şi de dragul lui Hristos, vom învăţa din moartea lui o lecţie pe care nu o vom uita niciodată. Ne vom strădui ca în urma acestei nenorociri să fim mai buni şi amabili, mai răbdători şi stăpâni pe noi înşine şi mai atenţi faţă de cei care sunt în viaţă.