Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 9
|
9:1 Capitolul XIII - Mutarea în Michigan 9:2 În 1855, fraţii din Michigan au deschis calea pentru ca biroul de publicaţii să fie mutat la Battle Creek. La acea dată, soţul meu era dator între două şi trei sute de dolari şi tot ceea ce deţinea, în afară de cărţile pe care le avea în mână, erau conturi pentru cărţi şi unele din acestea erau nesigure. Lucrarea ajunsese aparent într-un impas, comenzile pentru publicaţii erau foarte puţine şi mici, iar el se temea că va muri având atâtea datorii. Fraţii din Michigan ne-au ajutat să obţinem un teren şi să construim o casă. Actul s-a făcut pe numele meu, astfel ca eu să pot dispune de aceasta după moartea soţului meu. 9:3 Acelea au fost zile triste. Priveam la cei trei băieţi ai mei, temându-mă că vor rămâne fără tată, şi gânduri de felul acesta mă biciuiau: soţul meu moare datorită muncii peste măsură pentru cauza adevărului prezent; şi cine îşi poate da seama cât a suferit el, câte poveri a purtat, grija extremă care i-a sfâşiat sufletul şi ruinat sănătatea, aducându-l în pragul mormântului înainte de vreme, lăsându-şi familia nenorocită şi fără ajutor? Mi-am pus adesea întrebarea: "Oare nu poartă Dumnezeu de grijă acestor lucruri? Oare nu le vede El?" Am fost mângâiată să ştiu că 9:4 există Cineva care judecă după dreptate şi că orice sacrificiu, orice tăgăduire de sine şi orice suferinţă îndurată pentru El, toate sunt înregistrate cu credincioşie în ceruri şi vor aduce răsplata Lui. Ziua Domnului va face cunoscute şi va aduce la lumină lucruri care încă nu sunt ştiute. 9:5 Mi-a fost arătat că Dumnezeu avea în planul Său să-l readucă la viaţă pe soţul meu în mod treptat; că trebuie să dăm dovadă de o credinţă puternică, deoarece Satana, la fiecare străduinţă a noastră, va voi să ne lovească aspru; că trebuie să privim dincolo de ceea ce se vede şi să credem. De trei ori pe zi ne duceam singuri înaintea lui Dumnezeu şi ne rugam cu stăruinţă pentru refacerea sănătăţii lui. Deseori, unul dintre noi era doborât la pământ de puterea lui Dumnezeu. Cu îndurare, Domnul a auzit strigătele noastre sincere şi soţul meu a început să-şi revină. Timp de multe luni de zile, rugăciunile noastre se înălţau spre cer pentru însănătoşire, de trei ori pe zi, pentru a se face voia lui Dumnezeu. Acest timp special pentru rugăciune era foarte preţios. Eram foarte aproape de Dumnezeu, într-o dulce şi sacră comuniune. Nu aş putea reda mai bine simţămintele pe care le-am trăit la data aceea decât le-am exprimat în câteva pasaje ale unei scrisori pe care o scrisesem sorei Howland: 9:6 "Sunt mulţumită că acum pot avea copiii lângă mine, să le port eu de grijă şi să-i educ pe calea cea dreaptă. Săptămâni de zile am simţit o foame şi o sete după mântuire şi ne-am bucurat de o comuniune aproape neîntreruptă cu Dumnezeu. De ce să stăm oare departe de izvor, când putem veni să ne adăpăm? De ce murim din lipsă de pâine, când este din belşug? Este hrană şi se oferă gratuit. O, suflete al meu, ospătează-te zilnic din bucuriile cereşti. De ce să nu mă bucur de pace? Lauda Domnului este în inima mea şi pe buzele mele. Ne putem bucura de plinătatea iubirii Mântuitorului. Putem să ne bucurăm de slava Lui. Sufletul meu poate spune acest lucru. Negura a fost risipită de lumina Sa preţioasă şi nu pot uita niciodată acest lucru. Doamne, ajută-mă să am mereu o amintire vie a acestuia. Treziţi-vă, toate energiile sufletului meu! Trezeşte-te, suflete, şi adu slavă Mântuitorului pentru uimitoarea Sa dragoste!" 9:7 "Sufletele din jurul nostru trebuie trezite şi salvate; dacă nu, ele vor pieri. Nu trebuie să pierdem nici o clipă. Influenţa noastră este ori de partea adevărului, ori împotriva lui. Aş dori să port cu mine dovezile incontestabile ale faptului că sunt unul din ucenicii lui Hristos. Dorim altceva pe lângă religia Sabatului. Avem nevoie de un principiu viu şi de asumarea zilnică a responsabilităţii noastre. Acest lucru este evitat de către mulţi, iar roada este nepăsarea, indiferenţa, lipsa de veghere şi lipsa spiritualităţii. Unde este spiritualitatea bisericii? Unde sunt bărbaţii plini de credinţă şi de Duhul Sfânt? Rugăciunea mea este: Curăţeşte, Doamne, biserica Ta. Timp de luni de zile m-am bucurat de libertate şi sunt hotărâtă să fac ordine în vorbirea mea şi în toate căile mele înaintea Domnului." 9:8 "Pot să triumfe duşmanii noştri, să vorbească cuvinte înverşunate şi limba lor să defaime, să înşele, să spună minciuni, noi vom rămâne neclintiţi. Noi ştim în cine am crezut. N-am alergat în zadar, nici n-am lucrat în zadar. Vine o zi a socotelilor, când toţi vom fi judecaţi după faptele făcute când am fost în trup. Este adevărat că lumea este întunecată. Opoziţia poate deveni puternică, dispreţul şi batjocura se vor înteţi. Însă, prin toate acestea noi vom rămâne neclintiţi, sprijinindu-ne pe braţul Celui Atotputernic." 9:9 "Dumnezeu Îşi cerne poporul. El va avea o biserică sfântă şi curată. Noi nu putem citi inima omului. Însă Dumnezeu a prevăzut mijloace de a menţine curată biserica Sa. A apărut un popor corupt, care nu va putea trăi împreună cu poporul lui Dumnezeu. Ei dispreţuiesc mustrarea şi nu vor să se îndrepte. Au avut ocazia să ştie că lupta pe care o au de dus este una nedreaptă. Ei au avut timp să se pocăiască de relele făcute, însă eul le era prea drag pentru a fi lăsat să moară. L-au alimentat, l-au crescut până ce a devenit puternic şi astfel s-au separat de poporul credincios al lui Dumnezeu, pe care El Şi-l curăţă pentru Sine. Noi toţi avem motive să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru că s-a deschis o cale pentru mântuirea bisericii Sale; căci mânia lui Dumnezeu s-ar fi revărsat asupra noastră dacă aceşti pretendenţi corupţi ar fi rămas alături de noi." 9:10 "Fiecare suflet sincer care ar putea fi amăgit de aceşti nemulţumiţi va avea adevărata lumină cu privire la aceştia, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie ca toţi îngerii din cer să fie trimişi pentru a le lumina mintea. Nu avem de ce să ne temem în această privinţă. Pe măsură ce ne apropiem de judecată, toţi vor da pe faţă adevăratul lor caracter şi va fi limpede de care parte sunt. Sita se mişcă. Să nu spunem: Opreşte-Ţi mâna, Doamne. Biserica trebuie curăţită şi va fi curăţită. Dumnezeu este la cârmă; poporul Său să-L laude. Nici nu-mi trece prin gând că vom cădea, dacă vom fi drepţi şi vom face ce este bine. Judecata stă să înceapă, cărţile vor fi deschise, iar noi vom fi judecaţi după faptele noastre. Toate minciunile care pot fi pregătite împotriva mea nu-mi vor face nici mai rău, nici mai bine, ci poate mă vor apropia mai mult de Mântuitorul meu." 9:11 De când ne-am mutat la Battle Creek, Domnul a început să ne ia povara. Am găsit prieteni buni în Michigan, care s-au arătat dispuşi să ne ajute în purtarea sarcinilor noastre şi să ne împlinească nevoile. Prieteni de demult, încercaţi, din partea centrală a statului New York şi Noii Anglii, în special din Vermont, au simţit împreună cu noi în necazurile noastre şi au fost gata să ne ajute la vreme de nevoie. Dumnezeu a lucrat pentru noi la Conferinţa de la Battle Creek, din noiembrie 1856. Minţile slujitorilor Săi au fost puse la lucru ca nişte daruri ale bisericii. Dacă până atunci Dumnezeu a fost întristat deoarece darurile fuseseră desconsiderate şi neglijate, exista acum perspectiva că El va fi din nou mulţumit de noi, că va reînviora darurile, iar aceştia aveau să trăiască în biserică pentru a-i încuraja pe cei slabi şi a-i îndrepta şi mustra pe cei greşiţi. Cauza a fost însufleţită de o nouă viaţă, iar succesul avea să fie urmarea eforturilor predicatorilor noştri. S-au cerut publicaţii, şi acestea s-au dovedit a fi exact lucrul de care avea nevoie lucrarea. 9:12 Publicaţia The Messenger of Truth (Solul adevărului) a pierdut teren curând, iar spiritele care produseseră discordie prin aceasta au fost împrăştiate. Soţul meu a fost în stare să-şi plătească 9:13 toate datoriile. Tusea a încetat, durerea şi inflamaţia plămânilor şi a gâtului s-au dus treptat, sănătatea i s-a restabilit, astfel că el putea predica de trei ori în Sabat şi o dată în prima zi a săptămânii cu uşurinţă. Refacerea sa a constituit o lucrare minunată a lui Dumnezeu şi Lui îi aducem toată slava. 9:14 Când ajunsese aşa de slăbit, înainte de mutarea din Rochester, soţul meu a vrut să se elibereze de responsabilitatea lucrării cu publicaţiile. El a propus ca biserica să preia lucrarea, care să fie administrată de un comitet numit de aceasta, şi ca nimeni din cei ce aveau legătură cu biroul de publicaţii să nu obţină vreun beneficiu financiar, în afara salariului primit pentru munca sa. 9:15 Deşi această problemă a fost mereu adusă în faţa lor, fraţii noştri nu au întreprins nimic până în 1861. Până la această dată, soţul meu fusese proprietarul legal al casei de publicaţii şi administratorul unic al acestei lucrări. El se bucura de încrederea fraţilor activi în lucrare, care încredinţaseră în grija sa fondurile primite prin donaţii din când în când, după cum necesita lucrarea în vederea acestei întreprinderi. Şi, deşi se declarase în repetate rânduri, prin intermediul publicaţiei Review, că acea casă de editură era în fapt proprietatea bisericii, iar el era doar administratorul legal, duşmanii noştri au tras foloase de pe urma acestei situaţii şi, prin speculaţii, au făcut tot ce au putut să-l jignească şi să întârzie progresul lucrării. În aceste împrejurări, el a introdus problema organizaţiei, care a avut ca urmare înfiinţarea Asociaţiei de publicaţii a Adventiştilor de Ziua a Şaptea, în conformitate cu legile statului Michigan, în primăvara anului 1861. 9:16 Deşi grijile care au venit asupra noastră, legate de lucrarea de publicaţii şi alte ramuri ale lucrării, au însemnat multe greutăţi, totuşi sacrificiul cel mai mare pe care a trebuit să-l fac pentru lucrare a fost acela de a-mi lăsa copiii în grija altora. 9:17 Henry fusese despărţit de noi timp de cinci ani, iar Edson avusese parte de îngrijirea noastră doar puţină vreme. Timp de câţiva ani, familia noastră fusese foarte mare, iar casa un fel de hotel, noi fiind plecaţi de acasă mult timp. Am fost mult preocupată să le ofer copiilor mei o educaţie bună, să fie feriţi de obiceiuri rele şi adesea eram întristată când mă gândeam la contrastul dintre situaţia mea şi a altora care nu aveau atâtea poveri şi griji, care puteau să fie întotdeauna cu copiii lor, să-i sfătuiască şi să-i educe, şi care îşi petreceau timpul aproape exclusiv în familiile lor. Şi m-am întrebat: Dumnezeu cere oare atât de mult de la noi, iar pe alţii îi lasă fără poveri? Este aceasta egalitate? Trebuie oare să zorim noi atât de mult de la o grijă la alta, dintr-o parte a lucrării în cealaltă, şi să n-avem decât aşa de puţin timp să ne creştem copiii? Multe nopţi, în timp ce alţii dormeau, eu le petreceam plângând cu amar. 9:18 Eu îmi făceam planuri care să-i cuprindă şi pe copiii noştri, dar apoi se ridicau piedici care îmi spulberau planurile. Eram foarte sensibilă la greşelile pe care le făceau copiii mei şi fiecare lucru rău pe care îl comiteau producea multă suferinţă inimii mele, afectându-mi sănătatea. Aş fi vrut ca unele mame să fie măcar puţin timp în împrejurări asemănătoare acelora în care fusesem eu ani de-a rândul; atunci ar fi preţuit binecuvântările pe care le aveau şi ar fi putut simţi mai bine împreună cu mine, în lipsurile mele. Ne-am rugat şi am lucrat pentru copiii noştri, ţinându-i în frâu. Nu am dat deoparte nuiaua, însă, înainte de a o folosi, lucram cu ei ca să-i facem să vadă unde au greşit, iar apoi ne rugam împreună cu ei. Am căutat să-i facem pe copiii noştri să înţeleagă că ne vom atrage neplăcerea lui Dumnezeu dacă le vom scuza păcatele. Şi străduinţele noastre au fost binecuvântate spre binele lor. Cea mai mare plăcere a lor era să ne facă pe plac. Nu erau fără greşeli, însă noi credeam că sunt şi ei mieluşei în turma Domnului. 9:19 În 1860, moartea ne-a trecut pragul şi l-a smuls pe cel mai tânăr lăstar al familiei noastre. Micuţul Herbert, născut 9:20 pe 20 septembrie 1860, a murit pe 14 decembrie în acelaşi an. Nimeni nu poate înţelege cât au sângerat inimile noastre, decât aceia care şi-au condus şi ei micuţi la mormânt. 9:21 Însă vai, când a murit nobilul nostru Henry (Moartea lui Henry N. White a avut loc la Topsham, Maine, pe 8 decembrie 1863.), la vârsta de 16 ani, când dulcele nostru cântăreţ a fost condus la mormânt şi n-am mai putut auzi cântecele lui, căminul nostru a ajuns un loc pustiu. Atât părinţii, cât şi cei doi fii care au mai rămas au resimţit lovitura din plin. Însă Dumnezeu ne-a mângâiat după aceste pierderi şi, cu credinţă şi curaj, ne-am avântat în lucrarea pe care El ne-o încredinţase, având nădejdea minunată că ne vom întâlni copiii, care ne-au fost smulşi prin moarte, în acea lume în care suferinţa şi moartea nu vor mai exista. 9:22 În august 1865, soţul meu a fost brusc lovit de paralizie. Aceasta a fost o lovitură grea nu doar pentru mine şi copii, ci şi pentru cauza lui Dumnezeu. Comunităţile au fost private atât de lucrările soţului meu, cât şi de ale mele. Satana a triumfat văzând lucrarea adevărului împiedicată în acest fel. Însă, mulţumim lui Dumnezeu, nu i-a fost îngăduit să ne distrugă. După ce a trebuit să întrerupă orice lucru activ timp de cincisprezece luni, ne-am avântat încă o dată, împreună, să lucrăm în biserici. 9:23 Fiind sigură că soţul meu nu-şi va reveni după îndelunga suferinţă dacă va fi inactiv şi având convingerea că sosise timpul ca eu să pornesc şi să-mi spun mărturiile poporului, m-am hotărât să fac un drum în nordul statului Michigan, împreună cu soţul meu, care se afla în acea stare slăbită, în cel mai aspru frig al iernii. A fost nevoie nu de puţin curaj moral şi credinţă în Dumnezeu ca să iau decizia în mintea mea de a risca atât de mult, însă eram conştientă de faptul că aveam o lucrare de făcut şi ştiam că Satana ar face orice să mă oprească de la aceasta. Am aşteptat mult să ia sfârşit captivitatea noastră şi mă temeam că 9:24 sufletele vor fi pierdute dacă vom amâna. A rămâne departe de câmp mi se părea ceva mai rău decât moartea şi că, dacă nu vom acţiona, aveam să pierim. Astfel că, pe 19 decembrie 1866, pe viscol, am plecat din Battle Creek spre Wright, Michigan. Soţul meu a suportat călătoria de nouăzeci de mile mult mai bine decât mă aşteptam şi s-a simţit la fel de bine când am ajuns la destinaţie, ca atunci când am plecat din Battle Creek. 9:25 Aici a fost primul loc unde am lucrat după suferinţa lui. El a început să lucreze ca în primii ani, deşi era foarte slăbit. Vorbea treizeci sau patruzeci de minute înainte de amiază în Sabat şi în ziua întâi, în timp ce eu ocupam restul timpului şi apoi vorbeam în după-amiaza fiecărei zile cam o oră şi jumătate de fiecare dată. Eram ascultaţi cu cea mai mare atenţie. Vedeam cu ochii mei cum soţul meu devenea tot mai puternic, mai clar, iar subiectele lui erau tot mai bine legate. Şi când, cu o anumită ocazie, el a vorbit timp de o oră cu claritate şi putere, cu povara lucrării asupra lui, ca înainte de boală, sentimentele mele de mulţumire au depăşit orice putinţă de exprimare. M-am ridicat în adunare şi, timp de aproape o jumătate de oră, am încercat, plângând, să le dau glas. Adunarea a fost profund mişcată. Am simţit asigurarea că aceştia constituiau zorii unor zile mai bune pentru noi. 9:26 Mâna vindecătoare a lui Dumnezeu a fost mai mult decât evidentă. Probabil că nimeni din cei ce au suportat o asemenea lovitură nu s-a mai refăcut vreodată. Cu toate acestea, un şoc sever de paralizie, ce a afectat în mod grav creierul, a fost îndepărtat de mâna cea bună a lui Dumnezeu de la slujitorul Său, căruia i-a fost dată o nouă putere atât la minte, cât şi la trup. 9:27 În timpul anilor care au urmat refacerii soţului meu, Domnul a deschis în faţa noastră un vast câmp de lucru. Deşi la început eram un vorbitor timid, totuşi, pe măsură ce providenţa lui Dumnezeu a deschis calea înaintea mea, aveam curajul să mă înfăţişez în faţa unor mari audienţe. Împreună am luat parte la adunări în corturi şi alte adunări mari, din Maine până la Dakota, din Michigan până în Texas şi California. 9:28 Lucrarea începută într-o perioadă de slăbiciune şi negură a continuat să crească şi să se întărească tot mai mult. Casele de editură din Michigan şi California şi misiunile întemeiate în Anglia, Norvegia şi Elveţia atestă creşterea ei. În locul ediţiei primei noastre reviste duse la atelier într-un sac, acum pleacă din casele de editură aproximativ 140.000 de exemplare din diferite publicaţii. Mâna lui Dumnezeu a fost asupra lucrării Sale, care a prosperat şi a mers înainte. 9:29 Ultima parte a istoriei vieţii mele trebuie legată de ridicarea unor instituţii cu care viaţa mea s-a întrepătruns atât de strâns. Pentru înfiinţarea acestora, soţul meu şi cu mine am lucrat cu tocul şi cu glasul. A reda în scris, chiar pe scurt, experienţa acestor ani plini de activitate şi atât de ocupaţi ar depăşi cu mult posibilitatea cuprinderii într-o asemenea broşură. Eforturile lui Satana de a împiedica lucrarea şi de a-i distruge pe lucrători nu au încetat; însă Dumnezeu S-a îngrijit de slujitorii Săi şi de lucrarea Sa. 9:30 Capitolul XIV - Moartea soţului meu 9:31 În ciuda muncii istovitoare, a grijilor şi răspunderilor care au aglomerat atât de mult viaţa soţului meu, când a trecut pragul de şaizeci de ani, el era activ şi în putere, atât la minte, cât şi la trup. De trei ori a fost lovit de paralizie; totuşi, prin îndurarea lui Dumnezeu şi mulţumită unei constituţii fizice puternice şi a respectării stricte a legilor sănătăţii, el şi-a putut reveni. Din nou a călătorit, a predicat şi a scris cu zelul şi energia obişnuite. Am lucrat unul alături de celălalt pentru cauza lui Hristos timp de treizeci şi şase de ani; şi aveam nădejdea că vom putea fi împreună pentru a fi martori la încheierea triumfătoare. Însă nu aceasta a fost şi voia lui Dumnezeu. Alesul şi apărătorul tinereţii mele, tovarăşul meu 9:32 de viaţă, cel care a fost alături de mine la lucru şi în suferinţă, a fost luat de lângă mine, iar eu am rămas singură pentru a-mi termina lucrarea şi a duce lupta. 9:33 Primăvara şi prima parte a verii lui 1881 le-am petrecut împreună, în casa noastră din Battle Creek. Soţul meu spera să-şi poată aranja treburile în aşa fel, încât să putem merge pe coasta Pacificului şi să ne consacrăm timpul numai pentru scris. El simţea că făcusem o greşeală îngăduind ca nevoile vădite ale lucrării şi rugăminţile fraţilor noştri să ne implice în lucrarea, activă de predicare, când noi am fi putut scrie. Soţul meu dorea să prezinte mai pe larg măreţul subiect al mântuirii, iar eu cugetasem mult la pregătirea unor importante cărţi. Amândoi simţeam că este datoria noastră, atâta timp cât puterile mintale erau nevătămate, să terminăm aceste lucrări, o datorie pe care o aveam faţă de noi înşine şi faţă de cauza lui Dumnezeu. Doream să ne retragem din focul luptei şi să dăm poporului nostru preţioasa lumină a adevărului, pe care Dumnezeu a deschis-o în faţa minţilor noastre. 9:34 Cu câteva săptămâni înainte de moartea soţului meu, i-am vorbit mereu de nevoia de a căuta un câmp de lucru unde am putea fi eliberaţi de sarcinile care veneau necontenit asupra noastră la Battle Creek. Ca răspuns, el mi-a vorbit de o mulţime de probleme pe care trebuia să le rezolvăm înainte de plecare - lucruri pe care cineva trebuia să le facă. Apoi, profund mişcat, a întrebat: "Unde sunt oamenii care să facă această lucrare? Unde sunt aceia care să nu aibă interese egoiste în instituţiile noastre, care să stea de partea dreptăţii, neafectaţi de nici un fel de influenţă cu care ar veni în contact?" 9:35 Cu lacrimi în ochi, şi-a exprimat îngrijorarea pentru instituţiile noastre din Battle Creek şi a spus: "Mi-am dat viaţa ca să fie întemeiate aceste instituţii. A le părăsi ar însemna moarte. Ele sunt ca şi copiii mei, nu mă pot despărţi de ele. Aceste instituţii sunt uneltele prin care Dumnezeu doreşte să facă o anumită lucrare. Satana caută să pună piedici şi să distrugă orice mijloace prin care Domnul lucrează pentru 9:36 mântuirea oamenilor. Dacă marele vrăjmaş ar putea modela aceste instituţii după standardul lumii, atunci el şi-a atins scopul. Cea mai mare preocupare a mea este de a găsi oamenii potriviţi la locul potrivit. Dacă aceia care sunt în poziţii de răspundere sunt slabi în ce priveşte puterea morală şi şovăielnici în privinţa principiilor, vor fi mulţi pe care-i vor influenţa în rău. Influenţele rele nu trebuie să predomine. Aş prefera să mor decât să trăiesc şi să văd că aceste instituţii sunt administrate greşit sau abătute de la scopul pentru care au fost aduse la existenţă. 9:37 "În această lucrare, relaţiile mele cele mai de durată şi cele mai strânse au fost cu sectorul de publicaţii. De trei ori am căzut, lovit de paralizie, datorită devoţiunii mele în această ramură a lucrării. Acum, pentru că Dumnezeu mi-a reînnoit puterea fizică şi mintală, simt că pot sluji cauzei Sale aşa cum n-am mai făcut-o niciodată înainte. Trebuie să văd lucrarea de publicaţii prosperând. Aceasta este strâns legată cu însăşi existenţa mea. Dacă voi uita vreodată binele acestei lucrări, fie ca mâna mea dreaptă să-şi piardă abilitatea de a lucra." 9:38 Am avut în plan să participăm la o adunare în corturi în localitatea Charlotte, în Sabat şi duminică, 23 şi 24 iulie. Deoarece eu nu mă simţeam bine, ne-am hotărât să călătorim cu trăsura. Pe drum, soţul meu părea optimist, deşi părea că asupra lui apasă un simţământ de solemnitate. Încontinuu el Îl lăuda pe Domnul pentru îndurările Sale şi binecuvântările primite şi şi-a exprimat în mod liber propriile sentimente cu privire la trecut şi viitor: "Domnul este bun şi vrednic de laudă. El este întotdeauna un ajutor la vreme de nevoie. Viitorul pare înnorat şi nesigur, însă Domnul Se va îngriji de toate aceste lucruri. Când vine necazul, El ne dă putere să trecem prin el. Ar trebui să fim atât de mulţumitori pentru ceea ce a fost Domnul pentru noi şi ce a făcut pentru noi, încât nu ar trebui să murmurăm şi să ne plângem niciodată. Eforturile noastre, poverile şi sacrificiile pe care le facem nu vor fi niciodată pe deplin apreciate de către toţi. Eu am ajuns la concluzia că mi-am pierdut pacea interioară şi binecuvântarea lui Dumnezeu atunci când m-am lăsat tulburat de aceste lucruri. 9:39 Mi-a fost greu să văd că motivele mele au fost judecate greşit şi că cele mai mari eforturi ale mele de a-i ajuta, încuraja şi întări pe fraţii mei erau mereu, mereu întoarse împotriva mea. Însă eu trebuia să-mi fi adus aminte de Domnul Isus şi dezamăgirile Lui. Sufletul Lui era întristat pentru că nu era apreciat de cei pentru care venise să-i binecuvânteze. Ar fi trebuit să zăbovesc mai mult asupra îndurării şi bunătăţii pline de iubire a lui Dumnezeu, să-L laud pe El mai mult şi să mă plâng mai puţin de nerecunoştinţa fraţilor mei. Dacă aş fi lăsat toate necazurile mele pe seama Domnului, gândindu-mă mai puţin la ceea ce au spus şi au făcut alţii împotriva mea, aş fi avut mai multă pace şi bucurie. Acum voi avea grijă în primul rând să nu supăr cu vorba sau cu fapta şi apoi să-mi ajut fraţii să meargă pe calea cea dreaptă. Nu mă voi mai plânge de nici un rău care mi se face. Am aşteptat de la oameni mai mult decât trebuia. Îl iubesc pe Dumnezeu şi lucrarea Lui şi îi iubesc şi pe fraţii mei." 9:40 Puţin mă gândeam eu atunci, în timp ce mergeam, că aceasta avea să fie ultima călătorie pe care o făceam împreună. Vremea s-a schimbat brusc, de la căldură înăbuşitoare la răcoare neaşteptat de rece. Soţul meu a răcit, însă credea că este destul de sănătos şi nu va fi afectat mai serios. La adunările din localitatea Charlotte a lucrat din greu, prezentând adevărul cu multă claritate şi putere. El a vorbit despre plăcerea pe care o simţea când se adresa oamenilor care manifestau un interes atât de profund pentru subiectele care îi erau lui cele mai dragi. "Domnul mi-a înviorat cu adevărat sufletul", spunea el, "în timp ce am împărţit altora pâinea vieţii. Pretutindeni în Michigan oamenii fac apeluri, dornici să primească ajutor. Cât de mult tânjesc să-i pot mângâia, încuraja şi întări cu preţioase adevăruri valabile pentru timpul pe care-l trăim!" 9:41 Când ne-am întors acasă, soţul meu s-a plâns de o uşoară indispoziţie, deşi îşi vedea de lucrul său ca de obicei. În fiecare dimineaţă ne duceam în crângul de lângă casa noastră şi ne rugam împreună. Eram atât de dornici să ştim care este datoria noastră! Primeam încontinuu scrisori din diferite locuri, prin care eram solicitaţi să participăm la adunări în corturi. În ciuda hotărârii noastre de a ne 9:42 dedica scrisului, a fost greu să refuzăm să ne întâlnim cu fraţii noştri la aceste importante întruniri. Cu multă ardoare, ceream înţelepciune de sus pentru a şti cum să procedăm cel mai bine. 9:43 În Sabat dimineaţa, ca de obicei, ne-am dus în crâng împreună şi soţul meu s-a rugat cât se poate de arzător de trei ori. Părea că nu vrea să înceteze deloc să pledeze înaintea lui Dumnezeu pentru călăuzire specială şi binecuvântare. Rugăciunile lui au fost ascultate, iar inimile noastre au fost cuprinse de pace şi lumină. El L-a lăudat pe Domnul şi a spus: "Acum las totul pe seama lui Isus. Simt o pace dulce, cerească, şi asigurarea că Domnul ne va arăta care ne este datoria; pentru că noi dorim să facem voia Lui." M-a însoţit la tabernacol şi a deschis serviciile divine cu cântare şi rugăciune. Aceasta era ultima dată când avea să stea alături de mine la amvon. 9:44 Lunea următoare a fost foarte răcit, iar marţi am fost şi eu lovită de boală. Amândoi am fost duşi la sanatoriu pentru tratament. Vineri eu eram mai bine. Atunci doctorul m-a informat că soţul meu este somnolent şi că pericolul se prefigura. Am fost dusă imediat în camera lui şi, de îndată ce am văzut cum arată, mi-am dat seama că este pe moarte. Am încercat să-l trezesc. El înţelegea tot ce i se spunea şi răspundea la toate întrebările la care se putea răspunde prin da sau nu, însă se părea că nu poate spune mai mult decât atât. Când i-am spus că se pare că e pe moarte, nu s-a arătat surprins. L-am întrebat dacă Domnul Isus îi este preţios. El a spus: "Da, oh, da". "Nu ai dorinţa să mai trăieşti?" l-am întrebat eu. El a răspuns: "Nu". Apoi, noi am îngenuncheat lângă patul lui şi ne-am rugat pentru el. Pe faţa lui se vedea pace. I-am spus: "Domnul Isus te iubeşte. Eşti în braţele Lui". El a răspuns: "Da, da". 9:45 Fratele Smith şi alţi fraţi s-au rugat şi ei, iar apoi s-au retras pentru a petrece mult timp din noapte în rugăciune. Soţul meu spunea că nu simte durere, însă era evident că se duce repede. Dr. Kellog şi ajutoarele lui au făcut tot ce le-a stat în 9:46 putere pentru a-l scăpa de la moarte. Şi-a revenit încet, însă era foarte slăbit. 9:47 În dimineaţa următoare părea că-şi va reveni şi mai mult, însă pe la prânz a avut un frison, în urma căruia a rămas aproape inconştient. La ora 5 după-amiază, în Sabatul din 6 august 1881, viaţa lui s-a stins încet, fără luptă sau geamăt. 9:48 Şocul morţii soţului meu - atât de bruscă şi neaşteptată - a căzut asupra mea ca o greutate zdrobitoare. În starea slăbită în care mă aflam şi eu, mi-am mobilizat toate puterile pentru a rămâne alături de patul lui până la sfârşit, însă, când am văzut cum ochii lui se închid pentru somnul morţii, puterile mi-au cedat şi m-am simţit complet învinsă. Câtva timp m-am legănat între viaţă şi moarte. Flacăra vieţii pâlpâia atât de slab, încât chiar o suflare o putea stinge. Pe timpul nopţii pulsul era tot mai slab, iar respiraţia tot mai grea, părând că se opreşte. Numai prin îndurarea lui Dumnezeu şi grija şi veghea neîntreruptă a medicului şi a asistenţilor săi mi-a fost păstrată viaţa. 9:49 Deşi nu m-am ridicat de pe patul de suferinţă după moartea soţului meu, totuşi, în Sabatul următor, am fost dusă la tabernacol pentru a lua parte la funeraliile lui. La încheierea predicii, am simţit că este datoria mea să dau mărturie în favoarea valorii nădejdii creştine în ceasul întristării şi al nenorocirii. Când m-am ridicat, am primit putere şi am vorbit cam zece minute, înălţând îndurarea şi dragostea lui Dumnezeu în prezenţa acelei mari mulţimi adunate. La încheierea serviciului divin, mi-am urmat soţul la cimitirul Oak Hill, unde a fost pus la odihnă până în dimineaţa învierii. 9:50 Puterea mea fizică a cedat la această lovitură, însă puterea harului divin m-a susţinut în această mare nenorocire care a venit asupra mea. Când am văzut că soţul meu respiră pentru ultima oară, am simţit că Isus îmi este mai preţios decât îmi fusese oricând înainte. Când am stat alături de întâiul meu născut şi i-am închis ochii pentru moarte, am putut spune: "Domnul a dat, Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului". Şi atunci am simţit mângâierea lui Isus. 9:51 Şi când ultimul fiu născut mi-a fost smuls din braţe şi n-am mai putut să-i văd căpşorul pe perna de lângă mine, şi atunci am putut să spun: "Domnul a dat, Domnul a luat; fie Numele Domnului binecuvântat." Iar când mi-a fost luat cel pentru care avusesem cele mai adânci sentimente şi alături de care lucrasem timp de treizeci şi şase de ani, am putut să-mi pun mâinile pe ochii lui şi să spun: "Doamne, Îţi încredinţez comoara mea până în dimineaţa învierii". 9:52 Când l-am văzut că se duce şi am văzut cât de mulţi prieteni simt împreună cu mine, m-am gândit: Ce contrast faţă de moartea lui Isus, care atârna pe cruce! Ce contrast! În ceasul agoniei Sale, batjocoritorii Îl ocărau şi ridiculizau. Însă El a murit şi a trecut prin mormânt pentru a-i da strălucire şi pentru a-l lumina, pentru ca noi să putem avea bucurie şi speranţă chiar şi cu ocazia morţii; pentru ca să putem spune, atunci când ne conducem prietenii la odihnă: Ne vom întâlni din nou. 9:53 Uneori simţeam că nu se poate ca soţul meu să fi murit. Însă aceste cuvinte îmi răsunau în minte: "Fii liniştită şi nu uita că Eu sunt Dumnezeu". Simţeam greu pierderea, însă nu îndrăzneam să mă las pradă deznădejdii. Aceasta nu l-ar fi putut readuce la viaţă. Şi nu sunt atât de egoistă, chiar dacă ar fi posibil, să-l trezesc din somnul lui liniştit pentru a se angaja iar în luptele vieţii. Ca un războinic obosit, el a fost pus jos pentru a dormi. Voi privi cu plăcere la locul lui de odihnă. Cea mai bună cale prin care eu şi copiii mei putem onora memoria aceluia care a căzut este aceea de a lua lucrarea de unde el a lăsat-o şi a o duce mai departe spre desăvârşire. Vom fi mulţumitori pentru anii plini de rodnicie care i-au fost acordaţi; şi, de dragul lui şi de dragul lui Hristos, vom învăţa din moartea lui o lecţie pe care nu o vom uita niciodată. Ne vom strădui ca în urma acestei nenorociri să fim mai buni şi amabili, mai răbdători şi stăpâni pe noi înşine şi mai atenţi faţă de cei care sunt în viaţă. 9:54 Mi-am reluat lucrarea singură, cu deplină încredere că Mântuitorul meu va fi alături de mine. Mai avem doar puţin timp pentru a 9:55 duce lupta; apoi Domnul Hristos va veni şi această scenă de conflicte se va închide. Atunci se va putea spune că cele din urmă eforturseale noastre au fost făcute pentru a lucra cu Hristos şi pentru înaintarea Împărăţiei Sale. Câţiva dintre cei care au stat în linia întâi a bătăliei, împotrivindu-se cu zel păcatului, cad la postul datoriei; cei rămaşi în viaţă privesc cu durere la eroii căzuţi, însă nu este timp pentru a ne înceta lucrarea. Ei trebuie să strângă rândurile; să apuce stindardul din mâna doborâtă de moarte şi, cu putere reînnoită, să apere adevărul şi onoarea lui Hristos. Trebuie să ne împotrivim păcatului ca niciodată înainte - să ne împotrivim puterilor întunericului. Timpul pe care îl trăim necesită o activitate energică şi susţinută din partea celor care cred adevărul prezent. Dacă ni se pare că avem mult de aşteptat până când va veni Eliberatorul nostru, dacă, doborâţi de întristare şi istoviţi de trudă, suntem nerăbdători a scăpa de luptă, să ne amintim - şi această amintire să aducă la tăcere orice murmur - că am fost lăsaţi pe pământ pentru a întâmpina furtuni şi lupte, pentru a ne desăvârşi caracterul creştin, pentru a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, Tatăl nostru, şi pe Domnul Hristos, fratele nostru mai mare, şi să facem lucrarea încredinţată de Stăpân de a câştiga multe suflete pentru Hristos. "Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veci de veci." (Dan. 12, 3) 9:56 MĂRTURIA 1 9:57 Păzitorul fratelui tău 9:58 Pe data de 20 noiembrie 1855, pe când mă aflam la rugăciune, Duhul Domnului a venit deodată şi cu putere asupra mea şi am fost luată în viziune. 9:59 Am văzut că Spiritul Domnului Se îndepărta din biserică. Slujitorii lui Dumnezeu se încrezuseră prea mult în tăria argumentului şi nu se bizuiseră aşa cum ar fi trebuit pe Dumnezeu. Am văzut că numai puterea argumentului nu-i va determina pe oameni să ia poziţie de partea rămăşiţei; pentru că adevărul este nepopular. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aibă adevărul în suflet. Îngerul a spus: "Ei trebuie să-l preia cald din slavă, să-l poarte în inimile lor şi să-l prezinte cu toată căldura şi ardoarea sufletului acelora care îl ascultă. Doar puţini dintre cei care sunt conştiincioşi sunt pregătiţi să se decidă doar pe baza argumentului; este imposibil să ajungi la inimile multor oameni doar cu teoria adevărului. Trebuie să existe o putere care să însoţească adevărul, o mărturie vie care să-i mişte. 9:60 Am văzut că vrăjmaşul este preocupat să distrugă sufletele. Mândria a pătruns în rândurile noastre; trebuie să existe mai multă umilinţă. Solii Săi îşi îngăduie prea multă independenţă a spiritului. Aceasta trebuie dată la o parte şi trebuie să existe unitate între slujitorii lui Dumnezeu. Spiritul a fost scăpat de sub control şi s-a ajuns la întrebarea: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" Îngerul a spus: "Da, tu eşti păzitorul fratelui tău. 9:61 Trebuie să veghezi asupra lui, să fii interesat să-i meargă bine şi să nutreşti sentimente de bunătate şi iubire faţă de el. Fiţi uniţi, fiţi uniţi." Dumnezeu a lăsat ca omul să fie cu inima deschisă şi cinstit, fără prefăcătorie, blând, umil, modest. Acesta este principiul cerului; Dumnezeu a rânduit să fie aşa. Dar, bietul şi neajutoratul om a căutat ceva cu totul diferit - să urmeze propria sa cale, să-şi vadă doar de interesele lui. 9:62 L-am întrebat pe înger de ce a fost îndepărtată simplitatea din biserică şi de ce a pătruns mândria şi înălţarea. Am văzut că acesta este motivul pentru care am fost lăsaţi aproape cu totul în ruina vrăjmaşului. Îngerul mi-a spus: "Priveşte şi vei vedea că predomină această atitudine: 'Sunt eu păzitorul fratelui meu?'"Îngerul a spus din nou: "Eşti păzitorul fratelui tău. Menirea ta, credinţa ta îţi cer să te lepezi de tine şi să te sacrifici pentru Dumnezeu, căci dacă nu vei face astfel, nu vei fi vrednic de viaţa veşnică; căci, aceasta a fost cumpărată pentru tine cu un preţ scump: suferinţele, agonia şi sângele iubitului Fiu al lui Dumnezeu". 9:63 Am văzut că mulţi, în diferite locuri, în est şi în vest, îşi cumpărau fermă după fermă, teren după teren, casă după casă, folosind drept pretext cauza lui Dumnezeu, spunând că ei fac acest lucru pentru a fi de folos lucrării. Unii cumpără un teren şi lucrează din greu pentru a-l putea plăti. Timpul le este atât de ocupat, încât nu pot petrece decât puţin timp în rugăciune, pentru a-I sluji lui Dumnezeu şi a câştiga putere pentru El, spre a birui când este asaltat. Acumulează datorii, iar când lucrarea are nevoie de ajutorul lor, ei nu pot ajuta deoarece în primul rând ei trebuie să scape de datorii. Însă, de îndată ce se eliberează de datorii, mai departe fac la fel, nefiind de folos cauzei; din nou se implică în alte treburi, cumpărându-şi o altă proprietate. Ei se măgulesc că procedează bine, că vor folosi avantajele ce decurg de aici în folosul cauzei, când de fapt ei îşi strâng comori pentru aici. Ei iubesc adevărul cu vorba, nu cu fapta. 9:64 Iubesc cauza lui Dumnezeu exact atât de mult cât o arată faptele lor. Iubesc mai mult lumea şi mai puţin cauza lui Dumnezeu. Atracţia pământului este mai puternică, iar atracţia cerului mai slabă. Comoara lor este acolo unde este şi inima lor. Prin exemplul lor, ei le spun celor din jur că intenţionează să stea aici, că această lume este casa lor. Şi îngerul a spus: "Eşti păzitorul fratelui tău". 9:65 Mulţi s-au complăcut în cheltuieli inutile doar pentru a-şi satisface dorinţele, gustul, ochiul, atunci când lucrarea avea atâta nevoie de aceste mijloace şi când unii dintre slujitorii lui Dumnezeu erau sărac îmbrăcaţi şi împiedicaţi în lucrul lor din lipsă de mijloace. Îngerul a spus: "Timpul lor va trece curând. Faptele arată că eul este idolul lor şi că pentru acesta se sacrifică ei. Eul lor trebuie mulţumit cel dintâi; simţământul lor este: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" Mulţi au primit avertizare după avertizare; dar nu le-au dat atenţie. Eul este pentru ei obiectivul principal şi acestuia totul trebuie să i se supună. Am văzut că biserica aproape a pierdut spiritul de tăgăduire de sine şi de sacrificiu; ei pun pe primul plan eul şi propriile interese, iar după aceea ei fac pentru lucrare ceea ce gândesc că pot face, aceasta fiind uneori aproape nimic. Am văzut că un asemenea sacrificiu este insuficient şi nu este acceptat de Dumnezeu. Toţi trebuie să fie interesaţi să facă tot ce pot mai bine pentru înaintarea lucrării. Am văzut că cei care nu deţin proprietăţi, însă au un corp puternic, sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul cum îşi folosesc această putere. Ei trebuie să fie harnici în treburile lor şi să aibă un spirit însufleţit; nu ar trebui să-i lase pe cei care au proprietăţi să facă tot sacrificiul. Am văzut că şi aceştia pot sacrifica, tot aşa de bine ca şi aceia care deţin diferite mijloace. Însă adesea, cei care nu deţin proprietăţi nu îşi dau seama că şi ei pot renunţa la multe lucruri, pe multe căi, că pot pune la dispoziţie mai puţin pentru corpul lor, pentru a-şi satisface gusturile şi poftele, şi pot obţine mult pentru lucrare şi astfel îşi strâng o comoară în ceruri. Am văzut că adevărul lui Dumnezeu este încântător şi plin de frumuseţe; însă luaţi de la el puterea lui Dumnezeu şi acesta va rămâne lipsit de tărie. 9:66 Timpul începerii sabatului (vezi apendice.) 9:67 Am văzut că scrie astfel: "din seara zilei până în seara următoare să prăznuiţi Sabatul" (Lev. 23, 32). Îngerul a spus: "Luaţi Cuvântul lui Dumnezeu, citiţi-l, înţelegeţi-l şi nu puteţi greşi. Citiţi-l cu atenţie şi veţi descoperi acolo ce înseamnă seara şi exact când este aceasta". L-am întrebat pe înger dacă Dumnezeu privea cu neplăcere la felul în care poporul începea Sabatul. Am fost călăuzită înapoi, la originea Sabatului, şi am urmărit poporul lui Dumnezeu până la acest timp şi am văzut că Domnul nu a fost supărat pe ei. Am întrebat de ce a fost astfel şi de ce acum, atât de târziu, trebuie să schimbăm momentul începerii Sabatului. Îngerul a spus: "Vei înţelege, însă nu acum". Îngerul a mai spus: "Dacă este dată o lumină şi această lumină este lăsată la o parte sau respinsă, atunci urmarea este condamnarea şi neplăcerea lui Dumnezeu; însă, înainte de a veni lumina, nu este considerat păcat, căci ei nu au avut lumină pe care să o respingă". Am văzut că unii socoteau că Sabatul începe la ora 6, dar eu văzusem că acesta începe "seara", iar de aici ei deduceau că seara este ora 6. Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu trebuie să meargă împreună, să fie uniţi, să strângă rândurile. 9:68 Împotrivitorii adevărului (vezi apendice.) 9:69 Mi-a fost arătat cazul lui Stephenson şi Hall din Wisconsin. Am văzut că, pe când eram în Wisconsin, în iunie 1854, cei doi fuseseră convinşi că viziunile erau de la Dumnezeu; însă ei le examinau şi le comparau cu propriile lor vederi cu privire la "veacul care avea să vină"şi, deoarece viziunile nu erau în acord cu acestea, ei sacrificau viziunile pentru "veacul care va să vină". Iar primăvara trecută, în călătoria lor în est, ei aveau o poziţie greşită şi nutreau planuri uneltitoare. Se poticneau în "veacul care va să fie" şi 9:70 erau gata să facă orice pentru a prejudicia revista Review; prietenii acesteia trebuie să fie treji şi să facă tot ce le stă în putinţă pentru a-i scăpa pe copiii lui Dumnezeu de amăgire. Aceşti oameni se unesc cu un popor mincinos şi corupt. Ei au avut dovezi în această privinţă. Şi în timp ce, pe de o parte, susţineau că-l simpatizează pe soţul meu şi că sunt alături de el, ei (în special Stephenson) îl muşcau pe la spate ca un şarpe. Cuvintele lor erau blânde faţă de el, însă de fapt ei instigau Wisconsin-ul împotriva revistei Review şi a conducătorilor ei. Stephenson era cel mai activ în această privinţă. Scopul lor era ca revista să le publice teoria "veacului ce va să vină"ori, dacă nu, să-i distrugă influenţa. Şi în timp ce soţul meu era cu inima deschisă faţă de ei şi nesuspicios, căutând căi de a le înlătura gelozia, prezentându-le în mod deschis treburile de la birou şi încercând să-i ajute, ei priveau cu atenţie pentru a face rău şi observau fiecare lucru cu o inimă plină de invidie. Îngerul a spus în timp ce privea la ei: "Crezi tu, om slab ce eşti, că te poţi împotrivi lucrării lui Dumnezeu? Om slab ce eşti, doar o simplă atingere a degetului Său te poate doborî la pământ. El te va mai îngădui doar puţină vreme." 9:71 Am fost îndreptată spre începutul învăţăturii advente şi, chiar înainte de acest timp, am văzut că nu mai existase egal în privinţa înşelăciunii, reprezentării inexacte şi a minciunii practicate de către grupul Messenger şi nici o altă asociaţie de inimi atât de corupte ascunse sub mantia religiei. Unele inimi cinstite au fost influenţate de către aceştia, gândind că ei trebuie să aibă cel puţin anumite motive pentru declaraţiile pe care le făceau şi socotind că n-ar fi posibil ca aceştia să născocească minciuni atât de mari. Biserica lui Dumnezeu trebuie să meargă înainte, ca şi când n-ar exista astfel de oameni în lume. 9:72 Am văzut că trebuie făcute eforturi hotărâte pentru a le arăta celor ce nu sunt creştini în viaţa lor care le sunt greşelile şi că, dacă nu fac o reformă, vor fi despărţiţi de cei scumpi şi sfinţi, astfel ca Dumnezeu să poată avea un popor curat, în care să-Şi găsească plăcere. 9:73 Nu Îl dezonoraţi, unind sau amestecând ceea ce este curat cu ceea ce este necurat. 9:74 Mi-a fost arătat că unii veneau din est în vest. Am văzut că scopul celor ce pleacă din est în vest nu trebuie să fie îmbogăţirea, ci câştigarea de suflete pentru adevăr. Îngerul a spus: "Fie ca faptele voastre să dovedească faptul că nu pentru onoare sau pentru a vă câştiga o comoară pe pământ v-aţi mutat în vest, ci pentru a ţine sus şi a înălţa stindardul adevărului". Am văzut că cei care se mută în vest trebuie să fie oameni care să arate că-L aşteaptă pe Domnul lor. Îngerul a spus: "Fiţi un exemplu viu pentru cei din vest. Faceţi ca faptele voastre să dovedească că sunteţi poporul deosebit al lui Dumnezeu şi că voi aveţi o lucrare specială, aceea de a da lumii ultima solie a harului. Faptele voastre să le spună celor din jur că această lume nu este casa voastră". Am văzut că cei care au fost prinşi în cursă trebuie să se smulgă din capcana vrăjmaşului şi să fie liberi. Nu vă strângeţi comori pe pământ, ci arătaţi prin vieţile voastre că vă strângeţi o comoară în cer. Dacă Domnul v-a chemat în vest, El are o lucrare pentru voi, o lucrare măreaţă. Fie ca experienţa şi credinţa voastră să-i ajute pe cei care nu au o experienţă vie. Atracţia voastră să nu fie această bucăţică săracă şi întunecoasă de lume, ci să fie lumea de sus, de la Dumnezeu, slava şi cerul. Fie ca minţile voastre să nu fie îngrijorate şi neliniştite din cauza fermelor voastre care să vă acapareze toată atenţia, ci să fiţi preocupaţi să contemplaţi ferma lui Avraam. Noi suntem beneficiarii acestei moşteniri nemuritoare. Dezlipiţi-vă de pământ şi zăboviţi asupra lucrurilor cereşti. 9:75 Răspunderea părintească 9:76 Am văzut că părinţii au o mare răspundere. Ei nu trebuie să fie conduşi de copiii lor, ci ei să-i călăuzească pe aceştia. Ca exemplu mi-a fost dat Avraam. El a fost credincios peste casa lui. El a poruncit casei lui după el, şi aceasta şi-a amintit de Dumnezeu. 9:77 Apoi mi-a fost amintit cazul lui Eli. El nu şi-a ţinut în frâu copiii, şi aceştia au devenit răi şi ticăloşi, şi prin nelegiuirea lor au condus pe Israel pe căi greşite. Când i-a făcut cunoscut lui Samuel păcatele lor şi consecinţele ce aveau să urmeze din cauză că Eli nu i-a ţinut în frâu, Dumnezeu a spus că păcatele lor nu vor fi ispăşite la nesfârşit prin jertfe şi sacrificii. Când Samuel i-a spus ceea ce i-a făcut cunoscut Domnul, Eli s-a supus zicând: "Domnul este acesta, să facă ce va crede"(1 Sam. 3, 18). Blestemul lui Dumnezeu a urmat curând. Acei preoţi nelegiuiţi au fost omorâţi şi, de asemenea, au fost omorâţi 30.000 din Israel, iar chivotul lui Dumnezeu a fost luat de vrăjmaşii lor. Iar când a auzit că fusese luat chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate şi a murit. Toate aceste rele au fost urmarea faptului că Eli a neglijat să-şi ţină în frâu copiii. Am văzut că, dacă Domnul avea grijă să observe astfel de lucruri în vechime, El va face acest lucru şi acum, în timpul de pe urmă. 9:78 Părinţii trebuie să-şi conducă copiii, să le îndrepte poftele, să le supună, căci, de nu, Dumnezeu îi va nimici cu siguranţă pe copii în ziua mâniei Sale aprinse, iar părinţii care nu şi-au ţinut în frâu copiii nu vor fi socotiţi fără vină. Mai ales aceia care sunt slujitori ai lui Dumnezeu trebuie să-şi conducă familiile şi să le ţină în supunere. Am văzut că ei nu sunt pregătiţi să judece sau să hotărască în probleme ale bisericii decât dacă îşi pot conduce propria lor casă. Ei trebuie să facă ordine în primul rând în casa lor, iar apoi judecata şi influenţa lor poate fi folosită în biserică. 9:79 Am văzut că motivul pentru care în ultima vreme viziunile nu au fost mai dese a fost faptul că nu au fost apreciate de biserică. Biserica aproape şi-a pierdut spiritualitatea şi credinţa, iar mustrările şi avertizările au avut doar puţin efect asupra lor. Mulţi din cei ce au susţinut că au încredere în acestea nu le-au acordat atenţie. 9:80 Unii au apucat pe o cale necugetată când le-au vorbit despre credinţa lor celor necredincioşi, iar când le-au fost cerute dovezi, ei au citit o viziune în loc să meargă la Biblie pentru dovezi. Am văzut că acest mod de lucru este nechibzuit şi i-a provocat 9:81 pe necredincioşi împotriva adevărului. Viziunile nu pot avea greutate în faţa acelora care nu le-au văzut niciodată şi nu ştiu nimic despre spiritul lor. În asemenea cazuri, nu trebuie să se facă referinţă la ele. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: