8:97 Din nou sănătatea soţului meu a fost afectată. Suferea de tuse şi dureri cumplite de plămâni şi sistemul lui nervos era epuizat. Neliniştea pe care o avea în suflet, poverile pe care le purtase în Rochester, munca în atelier, bolile şi morţile din familie, lipsa de simpatie din partea acelora care ar fi trebuit să împartă cu el eforturile, alături de călătorii şi lucrarea de predicare au constituit prea mult pentru puterea lui şi se părea că se îndreaptă negreşit spre mormânt. A fost o perioadă de ceaţă şi negură. Doar câteva raze de lumină îndepărtau din când în când norii grei, dându-ne ceva speranţă, căci altfel am fi fost doborâţi de disperare. Uneori credeam că Dumnezeu ne-a părăsit.