8:63 pe durata călătoriei noastre în vest. Acum ne apăsa o altă datorie. Pentru binele sufletelor, simţeam că trebuie să sacrificăm compania micuţului nostru Henry, ca să ne putem preda fără rezerve lucrării. Sănătatea mea era slăbită şi el îmi ocupa desigur o mare parte din timp. Aceasta a constituit o încercare dură, însă nu am îndrăznit să las copilul să stea în calea datoriei mele. Eu credeam că Domnul îl cruţase atunci când fusese foarte bolnav şi socoteam că, dacă voi îngădui ca el să mă împiedice să-mi fac lucrarea, Dumnezeu mi-l va lua. Singură înaintea Domnului, zdrobită de durere, cu multe lacrimi, am decis să fac acest sacrificiu şi să renunţ la singurul meu copil, pe atunci în vârstă de un an, pentru ca altcineva să se ocupe de el, să se poarte ca o mamă cu el. L-am lăsat în familia fratelui Howland, în care aveam foarte multă încredere. Ei erau cu totul binevoitori să poarte unele poveri în locul nostru, ca noi să putem fi liberi pe cât era posibil şi să lucrăm pentru cauza lui Dumnezeu. Eram conştienţi de faptul că ei îl puteau îngriji mai bine pe Henry decât am fi făcut-o noi în timp ce călătoream şi că era spre binele lui să aibă un cămin stabil şi să fie bine disciplinat. A fost greu să mă despart de copilul meu. Faţa lui mică, întristată, pe care o lăsasem atunci când am plecat, m-a urmărit zi şi noapte; totuşi, cu ajutorul Domnului, l-am îndepărtat din minte şi am căutat să fac bine altora. Familia fratelui Howland a avut grijă de Henry în toate privinţele timp de cinci ani.