8:42 în primejdie mare. Vaporul se legăna înfricoşător, iar valurile intrau prin ferestrele cabinelor. În cabina femeilor era mare teamă. Multe îşi mărturiseau păcatele şi strigau către Dumnezeu pentru îndurare. Unele o chemau pe Fecioara Maria să le vină în ajutor, în timp ce altele făceau jurăminte solemne lui Dumnezeu că, dacă vor putea ajunge cu bine pe pământ, îşi vor consacra vieţile în slujba Lui. A fost o scenă de teroare şi confuzie. Pe când vaporul se legăna, o doamnă s-a întors către mine şi mi-a spus: "Nu eşti îngrozită? Cred că nu vom mai vedea niciodată pământul". I-am spus că L-am făcut pe Domnul Hristos ajutorul meu şi că, dacă mi-am făcut lucrarea, pot să zac la fel de bine în fundul oceanului ca în orice alt loc; însă, dacă lucrarea mea nu este încheiată, toate apele oceanului nu mă vor putea îneca. Încrederea mea era în Dumnezeu, El avea să ne aducă în siguranţă la uscat, dacă acest lucru era spre slava Sa.