8:32 Mântuitorul nostru a fost un om al durerilor; El era obişnuit cu suferinţa, şi aceia care vor suferi împreună cu El vor şi domni împreună cu El. Când i S-a descoperit lui Saul, la convertirea sa, Domnul nu i-a spus de cât de mult bine se va bucura, ci cât de mult avea să sufere pentru Numele Lui. Suferinţa a fost partea poporului lui Dumnezeu încă din zilele martirului Abel. Patriarhii au suferit pentru că au fost credincioşi lui Dumnezeu şi ascultători de poruncile Sale. Căpetenia bisericii a suferit de dragul nostru; primii Săi apostoli şi biserica primară a suferit; milioanele de martiri au suferit şi reformatorii de asemenea au suferit. Şi de ce ne-am da înapoi noi, cei care avem speranţa binecuvântată a nemuririi, de la o viaţă de suferinţă, iar la arătarea în curând a Domnului Hristos să fim nimiciţi? Dacă ar fi posibil să ajungem la pomul vieţii din mijlocul Paradisului fără suferinţă, noi nu ne-am bucura de o asemenea răsplată bogată pentru care să nu fi suferit. Ne-am da înapoi de la primirea slavei; ruşinea ar pune stăpânire pe noi în prezenţa acelora care au luptat lupta cea bună, au alergat în cursă cu răbdare şi au apucat viaţa veşnică. Însă nu va fi nimeni acolo care să nu fi ales, ca şi Moise, să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu. Profetul Ioan a văzut mulţimea celor mântuiţi şi a întrebat cine sunt ei. Răspunsul a venit prompt: "Aceştia sunt cei care au venit din necazul cel mare, care şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului".