5:64 Însă acum mi se părea imposibil să aduc la îndeplinire această lucrare care îmi fusese pusă înainte; încercarea de a o face părea sortită eşecului. Necazurile care aveau s-o însoţească mi se păreau mai mult decât ce puteam duce eu. Cum puteam eu oare, un copil ca vârstă, să mă duc din loc în loc şi să desfăşor înaintea oamenilor adevărurile sfinte ale lui Dumnezeu? Inima mea se strângea de groază la acest gând. Fratele meu Robert, doar cu doi ani mai mare decât mine, nu mă putea însoţi pentru că era slab în ce priveşte sănătatea şi mai timid decât mine; nimic nu l-ar fi putut determina să facă un asemenea pas. Tatăl meu avea o familie de întreţinut şi nu-şi putea lăsa treburile; însă el m-a asigurat că, dacă Dumnezeu m-a chemat să lucrez în alte locuri, El nu va da greş în a-mi deschide calea. Însă aceste cuvinte de încurajare au adus doar puţină alinare inimii mele descurajate; drumul din faţa mea părea atât de plin de greutăţi pe care mi se părea că nu sunt în stare să le trec.