5:63 Nu mă puteam împăca cu gândul că trebuie să merg în lume şi că aveam să întâmpin ironiile şi împotrivirea ei. Aveam puţină încredere în mine. Până acum, când Duhul lui Dumnezeu mă îndemnase să îndeplinesc această datorie, mă ridicasem mai presus de mine însămi, uitând de toată teama şi timiditatea, gândindu-mă la iubirea lui Isus şi lucrarea cea minunată pe care El o făcuse pentru mine. Asigurarea continuă că îmi îndeplineam datoria şi făceam voia Domnului îmi dăduse o încredere care m-a surprins pe mine însămi. În asemenea momente, simţeam că sunt în stare să fac şi să sufăr orice pentru a-i ajuta pe alţii să se bucure de lumina şi pacea lui Isus.