5:62 Sănătatea mea era atât de precară, încât eram în continuă suferinţă trupească şi, după toate aparenţele, nu aveam decât puţin timp de trăit. Aveam doar şaptesprezece ani, eram mică şi firavă, neobişnuită cu societatea, şi din fire atât de timidă şi retrasă, încât îmi era foarte greu să întâlnesc oameni străini. M-am rugat cu stăruinţă timp de mai multe luni de zile, până târziu în noapte, ca această povară să-mi fie luată şi pusă asupra cuiva mai capabil decât mine să o ducă. Însă lumina datoriei nu s-a schimbat, iar cuvintele îngerului sunau continuu în urechile mele: "Fă cunoscut altora ce ţi-am descoperit".