5:54 Atunci toate feţele au îngălbenit, iar cei care Îl respinseseră pe Dumnezeu s-au înnegrit. Atunci noi toţi am strigat: "Cine poate sta în picioare? Este haina mea fără pată?" Îngerii au încetat să mai cânte şi, într-o linişte înfricoşătoare, Domnul Isus a spus: "Cei care au mâini curate şi inimi curate vor putea sta în picioare; harul Meu vă este de ajuns". Când am auzit aceste cuvinte, feţele noastre s-au luminat şi bucuria ne-a umplut inimile. Iar îngerii au atins o notă mai înaltă şi au început să cânte iar, în timp ce norul se apropia tot mai mult de pământ. Atunci a răsunat trâmbiţa lui Isus, pe când cobora pe nor, învăluit în flăcări de foc. El Şi-a fixat ochii asupra mormintelor în care se aflau sfinţii adormiţi, Şi-a ridicat ochii şi mâinile spre cer şi a strigat: "Treziţi-vă, treziţi-vă, treziţi-vă! voi care dormiţi în ţărână şi înviaţi!" După aceasta a fost un puternic cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis, iar cei morţi au ieşit afară din ele, îmbrăcaţi în nemurire. Cei 144.000 au strigat: "Aleluia", recunoscându-şi prietenii care le fuseseră smulşi prin moarte, şi în aceeaşi clipă au fost schimbaţi şi luaţi împreună cu aceştia, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh.