5:53 Curând ochii noştri au fost atraşi către est, unde apăruse un mic nor negru, mare cam cât o jumătate de palmă, despre care am ştiut cu toţii că este semnul Fiului omului. Într-o linişte solemnă, priveam cu toţii cu ochii pironiţi spre nor, pe măsură ce acesta se apropia tot mai mult şi devenea mai luminos, mai glorios şi tot mai glorios, până când a ajuns un mare nor alb. Partea de jos părea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, iar împrejurul lui zeci de mii de îngeri ce cântau o cântare minunată; iar pe acesta stătea Fiul omului. Părul Său era alb şi ondulat, căzându-I pe umeri, iar pe capul Lui erau multe coroane. Picioarele Lui aveau înfăţişarea focului; în mâna Sa dreaptă se afla o seceră ascuţită, iar în stânga, o trâmbiţă de argint. Ochii Lui erau ca o flacără de foc care îi căuta mereu pe copiii Săi.