5:33 Cu stăruitoare cercetare a inimii şi cu mărturisiri în umilinţă ne apropiam de timpul aşteptării noastre. În fiecare dimineaţă simţeam că prima noastră lucrare era aceea de a ne asigura că vieţile noastre erau neprihănite înaintea lui Dumnezeu. Interesul nostru unul pentru altul a crescut, ne rugam mult împreună cu şi unii pentru alţii. Ne adunam în livezi şi crânguri pentru a fi în legătură cu Dumnezeu şi a ne înălţa cererile către El. Ne simţeam mai mult în prezenţa Sa atunci când eram înconjuraţi de lucrările Sale din natură. Bucuria mântuirii era mai necesară pentru noi decât hrana şi apa. Dacă norii ne împresurau mintea, nu îndrăzneam să ne odihnim sau să mergem la culcare până ce aceştia nu erau îndepărtaţi şi aveam asigurarea că suntem acceptaţi de Dumnezeu.