44:1 Planul a fost primit favorabil şi a primit
44:2 aprobarea din partea Spiritului Profeţiei. Cel mai mare păcat existent în biserică s-a dovedit arătat a fi lăcomia (Pag. 194). Dăruirea sistematică nu a fost prezentată ca un plan desăvârşit, pentru că s-a declarat, de asemenea, că "Dumnezeu conduce în continuare pe poporul Său" în această privinţă şi "îi creşte, îi duce în sus" (Pag. 191). Pe măsură ce planurile pentru susţinerea lucrării s-au diversificat, spiritul dărniciei a fost tot mai mult încurajat, până când, în cele din urmă, lumina din Scriptură a descoperit sistemul zecimilor şi darurilor aşa cum este cunoscut în biserica de astăzi.
44:3 Pag. 210: Organizaţia - Până în anul 1860 nu a existat organizaţie legală sau bisericească a adventiştilor păzitori ai Sabatului. Ei nu îşi adoptaseră încă nici măcar un nume. Ei vorbeau despre ei înşişi ca fiind "turma împrăştiată", "mica rămăşiţă" sau expresii asemănătoare. Acum, fratele White a anunţat că trebuie să refuze să continue să-şi asume răspunderea personală pentru banii daţi cu împrumut pentru biroul de publicaţii Review and Herald. Mai departe, el şi-a exprimat speranţa ca să poată veni curând timpul când "poporul acesta să aibă posibilitatea să obţină o clădire asigurată pentru a o folosi ca biserică, să-şi poată ţine adunările aşa cum ar trebui şi ca persoanele care doresc să-şi lase prin testament o parte pentru departamentul de publicaţii". El a lansat un apel către fraţii săi să vină cu sugestii legate de felul în care s-ar putea realiza această dorinţă, astfel încât "noi ca popor" să putem acţiona pentru a asigura cele de mai sus.
44:4 Printre primele răspunsuri date la această chestiune a fost cel al fratelui B., în care el îşi exprima convingerea că ar fi o greşeală ca noi să ne înregistrăm legal ca un corp religios. Aceasta însemna, susţinea el, "să ne facem un nume", ceea ce şi-au propus ziditorii turnului Babel şi care avea să "fie o temelie a Babilonului". Cât despre asigurarea caselor de închinare, nu erau acestea proprietatea Domnului şi nu putea El să le poarte de grijă, fără ajutorul companiilor de asigurare? Mai departe, spunea el, cei care dau bani cu împrumut biroului de publicaţii nu ar trebui să insiste să primească o adeverinţă semnată de o corporaţie legală, deoarece "ei împrumutau Domnului şi pentru aceasta ei trebuia să se încreadă în Domnul". (Review and Herald 23 febr., 22 martie 1860).
44:5 După multe discuţii, temerile privind organizarea legală a biroului pentru publicaţii au fost învinse în mare măsură şi, în cadrul Conferinţei ţinute în septembrie 1860, a fost creată "The Advent Review Publishing Association" (Asociaţia de publicaţii a revistei advente). Câteva luni mai târziu, numele a fost schimbat în "Seventh-day Adventist Publishing Association". Chiar şi după acest pas făcut, câţiva se mai împotriveau încă ideii de a intra într-o organizaţie bisericească şi subiectul a continuat să fie discutat. Totuşi, deoarece marea majoritate erau în favoarea organizaţiei, acţiunea a mers înainte, întâi prin organizarea comunităţilor, apoi a conferinţelor pe state şi, în final, în 1863, a Conferinţei generale.
44:6 Mărturia cu privire la "Organizaţie" (Pag. 270-272) vorbeşte despre opoziţia întâmpinată în statul New York cu privire la aceasta şi viziunea referitoare la ea.
44:7 Pag. 292 - Vrăjitorii nu au făcut cu adevărat ca toiegele lor să devină şerpi; ci, prin magie, susţinută de marele înşelător, ei au făcut ca acest lucru să pară aşa. Era mai presus de puterea lui Satana să transforme toiegele în şerpi vii. Prinţul răului, deşi are toată înţelepciunea şi puterea unui înger căzut, nu are puterea de a crea sau da viaţă; această prerogativă Îi aparţine numai lui Dumnezeu. Însă Satana a făcut tot ce i-a stat în putere; el a lucrat o contrafacere. Pentru ochii oamenilor, toiegele s-au schimbat în şerpi. Aşa credeau faraon şi curtea lui. Nimic din înfăţişarea lor nu-i deosebea de şerpii făcuţi de Moise şi Aaron. Astfel, mărturia vorbeşte despre aceasta în limbajul Scripturii; în timp ce acelaşi Spirit explică faptul că Scripturile vorbesc despre acesta atunci când a fost cazul respectiv. Vezi Mărturia nr.33, vol.5, Pag. 696-698.
44:8 Pag. 355: "Răzvrătirea" - La data când a fost scrisă această mărturie, la începutul anului 1863, adventiştii de ziua a şaptea au fost puşi în faţa unei probleme serioase. Naţiunea era în război. Deşi în inima lor erau necombatanţi, membrii bisericii erau, aproape fără excepţie, cu totul de partea Guvernului care se opunea sclaviei. Pe măsură ce războiul continua, tot mai mulţi bărbaţi erau chemaţi în armată. La fiecare apel, fiecare ţinut era obligat să ofere un anumit număr de recruţi, iar când listele de voluntari nu erau complete, erau trecute anumite nume pentru a le completa. Un timp a fost posibil ca, în schimbul unei sume de bani, să se cumpere un înlocuitor şi astfel cel pus pe listă să fie scutit. Întrucât nu exista nimic stabilit în legătură cu necombatanţa adventiştilor şi păzirea Sabatului, păzitorii Sabatului, când erau recrutaţi, de regulă îşi cumpărau în acest fel scutirea. Dacă individul nu era în stare să plătească singur banii, el era ajutat printr-un fond strâns în acest scop.
44:9 Acum, pentru că era din ce în ce mai multă nevoie de bărbaţi şi legea privind recrutarea obligatorie fără excepţii de scutire era iminentă, fraţii noştri au fost puşi în încurcătură cu privire la răspunsul la o astfel de recrutare, prin care ei ar fi fost obligaţi să se înroleze sau să lucreze în Sabat.
44:10 Cu câteva luni înainte de apariţia acestei mărturii, fratele White a publicat un editorial în Review and Herald, intitulat "Naţiunea", care este menţionat la Pag. 356. El considera că Guvernul este bine orientat şi că luptă pentru o cauză dreaptă. Sfatul lui cel mai bun, la data aceea, era că, în privinţa recrutării, "era o nebunie să te împotriveşti" şi adăuga:
44:11 "Acela care se împotriveşte, neţinând seama de legea militară, până când este împuşcat, merge prea departe şi, gândim noi, îşi asumă răspunderea pentru suicid". (Review and Herald, 12 aug.1862).
44:12 Într-o oarecare măsură, corespondenţa care a urmat acestui articol, aşa cum a subliniat sora White, avea darul de a-l conduce pe fratele White să protesteze împotriva acuzaţiei de "călcare a Sabatului şi
44:13 crimă" care fusese adusă împotriva lui.
44:14 Asemenea extremişti au fost mustraţi de sora White, pe de o parte, şi, pe de altă parte, a fost dată o notă de avertizare celor ce erau înclinaţi să se înscrie.
44:15 În iulie 1864, legea naţională privind recrutarea a fost modificată în sensul că s-a anulat clauza referitoare la scutirea prin 300 dolari. S-au făcut imediat paşii necesari pentru a le asigura tinerilor adventişti de ziua a şaptea privilegiile garantate membrilor denominaţiunilor religioase care, din motive de conştiinţă, se opuneau purtării armelor - de a fi numiţi în serviciu necombatant, în spital şi în a avea grijă de voluntari. Înainte de o criză serioasă, aceste eforturi au avut succes. În câteva cazuri, tinerii adventişti recrutaţi în armată au fost repartizaţi să lucreze în spital sau alte servicii necombatante. Oriunde se aflau, ei au încercat să facă să strălucească lumina lor. Timp de câteva luni, în mod regulat în coloanele publicaţiei noastre Review and Herald apăreau liste de înscrieri pentru un fond de broşuri pentru soldaţi pentru a se putea oferi literatură bărbaţilor.
44:16 Experienţele adventiştilor de ziua a şaptea legate de Războiul civil i-au condus să facă paşi care le-au asigurat un statut recunoscut de necombatanţi, care la acea dată îi făcea în stare să poată urma îndemnurile Scripturii cu privire la "stăpânirea care este", care e "de la Dumnezeu".
44:17 Pag. 421,456: Rochia (îmbrăcămintea) de reformă - La data aceea, rochiile purtate în general de femeile din America (1863-1867) erau foarte dăunătoare pentru sănătate. În special era de obiectat faptul că erau foarte lungi, apoi strângerea mijlocului prin corset şi greutatea fustelor grele, care atârnau pe şolduri. Cam cu un deceniu mai devreme, câteva femei recunoscute pe plan naţional au iniţiat o mişcare privind adoptarea unui nou stil de îmbrăcăminte care să nu aibă aceste serioase impedimente. Noua modă de îmbrăcăminte semăna oarecum cu costumul turcesc, care este purtat şi de bărbaţi, şi de femei. Mişcarea a devenit atât de populară, încât o perioadă de timp se ţineau anual convenţii privind "îmbrăcămintea de reformă".
44:18 "Costumul american" la care se referă aici sora White era o modificare a stilului anterior şi a fost sponsorizat de Dr. Harriet Austin din Dansville, New York. Acesta combina fusta scurtă, "care era până la jumătatea distanţei dintre şolduri şi genunchi", cu pantaloni, haine, veste bărbăteşti. Vezi descrierea de la Pag. 465. Această "aşa-numită îmbrăcăminte de reformă", arăta E.White în 1864, nu era potrivită pentru a fi adoptată de poporul lui Dumnezeu.
44:19 În 1865, prin How to live (Cum să trăim) nr.6, E.White făcea apel la surorile noastre să adopte un stil de îmbrăcăminte care să fie atât modest, cât şi sănătos. În anul următor, noul Institut pentru Reforma Sănătăţii, deschis la Battle Creek, a făcut pasul de a elabora tipare de rochii care să corecteze extremele costumului scurt american şi cel al rochiilor prea lungi, purtate de obicei.
44:20 În 1867 a apărut Mărturia nr.11, cu primul articol al ei "Reforma
44:21 în îmbrăcăminte". Vezi Pag. 456-466. În acesta, problema îmbrăcămintei a fost pe deplin reluată şi s-au dat sfaturi în continuare. S-a recomandat un tipar general, care întruchipa principiile descoperite Ellenei White şi despre care se spune că "sunt demne de numele de rochie scurtă de reformă". În viziune nu i s-a arătat nici un model în mod deosebit, iar când a discutat lucrul acesta la o dată ulterioară, E.White a declarat:
44:22 "Unele au presupus că tiparul dat este tiparul pe care toate trebuie să îl adoptăm. Nu este aşa. Însă ceva simplu ca acesta ar fi cel mai bine să adoptăm în aceste împrejurări. Nu mi-a fost indicat un stil anumit, care să fie o regulă exactă care să ne ghideze pe toate în îmbrăcăminte." (E.G.White, Scrisoarea 19,1897). Citată în The Story of Our Health Message (Istoria soliei noastre despre sănătate), Pag. 145.
44:23 Pe măsură ce anii treceau, stilurile predominante în îmbrăcămintea femeilor se schimbau spre mai bine, devenind mai delicate şi mai sănătoase. Nu a mai fost sugerată vechea rochie sănătoasă de reformă, cu tiparul acela fix, ci a existat întotdeauna o mărturie uniformă adusă de E.G.White cu privire la principiile fundamentale care ar trebui să îl călăuzească pe creştin în această chestiune. Astfel, în 1897, ea scria:
44:24 "Surorile noastre să se îmbrace simplu, aşa cum fac multe dintre ele, făcându-şi îmbrăcămintea din material bun, durabil, modest, potrivit cu vârsta, şi să nu facă din această chestiune a îmbrăcămintei una care să preocupe mintea peste măsură". (Idem, Pag. 146).
44:25 Pag. 525 - Pentru explicaţii în plus cu privire la subiectul îmbrăcăminte, cititorul poate studia Mărturii pentru comunitate, vol.4, nr.30, articolul "Simplitatea în îmbrăcăminte".
44:26 Pag. 689 - O dată cu organizarea societăţilor pentru publicaţii în multe state, acestea şi-au asumat răspunderea pentru oferirea de cărţi şi broşuri săracilor care merită. Unele din cărţile menţionate aici nu se mai tipăresc.
44:27 COMITETUL responsabil cu PUBLICAŢIILE E.G.WHITE