44:8 Pag. 355: "Răzvrătirea" - La data când a fost scrisă această mărturie, la începutul anului 1863, adventiştii de ziua a şaptea au fost puşi în faţa unei probleme serioase. Naţiunea era în război. Deşi în inima lor erau necombatanţi, membrii bisericii erau, aproape fără excepţie, cu totul de partea Guvernului care se opunea sclaviei. Pe măsură ce războiul continua, tot mai mulţi bărbaţi erau chemaţi în armată. La fiecare apel, fiecare ţinut era obligat să ofere un anumit număr de recruţi, iar când listele de voluntari nu erau complete, erau trecute anumite nume pentru a le completa. Un timp a fost posibil ca, în schimbul unei sume de bani, să se cumpere un înlocuitor şi astfel cel pus pe listă să fie scutit. Întrucât nu exista nimic stabilit în legătură cu necombatanţa adventiştilor şi păzirea Sabatului, păzitorii Sabatului, când erau recrutaţi, de regulă îşi cumpărau în acest fel scutirea. Dacă individul nu era în stare să plătească singur banii, el era ajutat printr-un fond strâns în acest scop.