43:1 Împreuna simţire în cămin
43:2 Stimate frate şi soră C., cazurile voastre mi-au fost aduse înainte în viziune. După ceea ce am văzut, vieţile voastre sunt o teribilă greşeală. Frate C., tu nu ai un temperament vesel. Şi, nefiind tu însuţi fericit, nu îi faci nici pe alţii fericiţi. Tu nu ai cultivat afecţiunea, duioşia şi dragostea. Soţia ta a suferit tot timpul, de când este căsătorită cu
43:3 tine, datorită lipsei de iubire. Viaţa ta de căsătorie a fost ca un pustiu - au fost doar câteva oaze de verdeaţă la care poţi privi înapoi cu mulţumire. Nu trebuia să fie astfel.
43:4 Iubirea nu mai poate exista fără a se descoperi prin fapte exterioare, tot aşa după cum focul nu poate fi păstrat arzând fără combustibil. Tu, frate C., ai simţit că îţi cobori demnitatea dacă dovedeşti duioşie prin fapte pline de bunătate şi dacă urmăreşti ocazii de a-ţi arăta dragostea faţă de soţia ta, prin cuvinte duioase şi o privire blândă. Sentimentele tale sunt schimbătoare şi foarte mult afectate de împrejurări. Tu nu ai simţit că este greşit şi neplăcut înaintea lui Dumnezeu să îngădui minţii tale să fie acaparată de cele lumeşti şi apoi să aduci preocupările lumeşti în familia ta, invitând astfel pe vrăjmaşul în casa ta. Este foarte uşor să-i deschizi uşa, dar vei vedea că este foarte greu să o închizi; va fi foarte greu să izgoneşti vrăjmaşul, o dată ce l-ai adus înăuntru. Lasă-ţi grijile şi preocupările la serviciu. Vino în familie cu o înfăţişare voioasă, cu simpatie, duioşie şi dragoste. Este mai bine astfel decât să cheltui bani pe medicamente şi doctori pentru soţia ta. Va fi sănătate pentru trup şi tărie pentru suflet. Vieţile voastre au fost foarte nenorocite. Amândoi aţi contribuit la aceasta. Dumnezeu nu are plăcere să vă vadă aşa nenorociţi; aceasta se datorează lipsei voastre de stăpânire de sine.
43:5 Tu îţi laşi sentimentele să fie şovăitoare. Socoteşti că este înjositor pentru demnitatea ta, frate C., să dovedeşti iubire, să vorbeşti cu bunătate şi afecţiune. Tu crezi că toate aceste cuvinte duioase înseamnă slăbiciune şi moliciune şi nu sunt necesare. Iar în locul lor, vin cuvinte iritate, cuvinte de discordie, ceartă şi critică. Socoteşti tu că acestea arată bărbăţie şi nobleţe? Le socoteşti ca nişte virtuţi puternice ale sexului tău? Oricum le-ai considera tu,
43:6 Dumnezeu le priveşte cu neplăcere şi le notează în cartea Sa. îngerii fug din locuinţa în care se rostesc cuvinte de discordie, unde mulţumirea este aproape străină inimii şi unde critica sare de pe buze ca nişte mingi negre, murdărind hainele şi mânjind caracterul creştin.
43:7 Când v-aţi căsătorit, soţia ta te iubea. Ea a fost extrem de sensibilă şi totuşi, dacă tu te-ai fi străduit, iar ea ar fi fost mai curajoasă, sănătatea ei n-ar fi trebuit să fie aşa cum este acum. Însă răceala ta te face să fii ca un gheţar, care îngheaţă făgaşul iubirii şi afecţiunii. Critica şi spiritul tău de continuă căutare de greşeli au fost ca o grindină pustiitoare peste o plantă sensibilă. Aceasta a îngheţat şi aproape a distrus viaţa plantei. Iubirea ta pentru lume distruge trăsăturile bune ale caracterului tău. Soţia ta este diferită de tine şi este mai generoasă. Însă, când ea a dat dovadă de generozitate în lucruri mici, tu ai simţit că eşti dezavantajat datorită sentimentelor pe care le manifeşti tu şi ai criticat-o. Ai un spirit ranchiunos şi închis. Tu o faci pe soţia ta să simtă că este o sarcină, o povară, şi că ea nu are dreptul să-şi exercite generozitatea pe cheltuiala ta. Toate aceste lucruri sunt atât de descurajatoare, încât ea se simte fără nădejde şi neajutorată şi nu are putere să lupte, fiind doborâtă de suflul furtunii care vine împotriva ei. Suferinţa ei este de natură nervoasă. Dacă viaţa ei, prin căsătoria cu tine, ar fi fost plăcută, ea ar fi acum sănătoasă. Însă, de când sunteţi căsătoriţi, diavolul a fost oaspete în casa voastră şi s-a bucurat de starea voastră jalnică.
43:8 Nădejdi neîmplinite v-au făcut pe amândoi cu totul nenorociţi. Nu vei avea răsplată pentru suferinţa voastră, pentru că v-aţi produs-o singuri. Cuvintele voastre au fost ca o otravă de moarte asupra nervilor şi creierului, asupra oaselor şi muşchilor. Voi culegeţi ce aţi semănat. Nu preţuiţi sentimentele celuilalt, nu îi vedeţi suferinţa. Dumnezeu nu are plăcere de spiritul aspru, nesimţitor, iubitor de lume pe care îl ai. Frate C., iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Tu ai iubit banii, ai iubit lumea. Ai socotit
43:9 boala soţiei tale ca o povară grea, teribilă, fără să îţi dai seama că, în mare măsură, tu eşti vinovat de boala ei. Îţi lipseşte un spirit de mulţumire. Tot zăboveşti asupra necazurilor tale; nu te gândeşti decât că vei fi în nevoie şi sărăcie; te simţi necăjit, descurajat, chinuit; creierul parcă ţi-a luat foc, iar duhul îţi este la pământ. Nu ai dragoste faţă de Dumnezeu şi mulţumire în inimă pentru toate binecuvântările pe care ţi le-a acordat bunul Tată ceresc. În viaţă vezi doar necazuri. O nebunie lumească te-a aruncat între nori grei şi un întuneric dens. Satana triumfă asupra ta, pentru că ai parte de nenorocire, când pacea şi bucuria erau la îndemâna ta.
43:10 Asculţi o predică, adevărul te afectează şi puterile nobile ale minţii tale se trezesc şi îţi controlează acţiunile. Tu vezi cât de puţin ai sacrificat pentru Dumnezeu, cât de mult ai hrănit eul şi adevărul te influenţează spre ceea ce este bine; însă, după ce trece această influenţă sacră, sfinţitoare, îmblânzitoare, tu nu o mai ai în inima ta şi curând cazi în aceeaşi stare searbădă, neroditoare. Munceşti, munceşti, trebuie să munceşti; creierul, oasele şi muşchii sunt împovăraţi la extrem, ca să poţi obţine bani pe care imaginaţia îţi spune că trebuie să-i capeţi, căci, de nu, sărăcia şi lipsa vor fi soarta ta. Aceasta este o amăgire a lui Satana, una din cursele lui şirete care să te ducă la pierzare. "Ajunge zilei necazul ei" (Mat.6,34 u.p.). Însă tu îţi faci singur necazuri, dinainte.
43:11 Tu nu ai credinţă, iubire şi nici încredere în Dumnezeu. Dacă ai avea, te-ai încrede în El. Te îngrijorezi, pentru că nu eşti în braţele lui Hristos, şi te temi că nu îţi va purta de grijă. Sănătatea este sacrificată. Dumnezeu nu este proslăvit în trupul şi spiritul tău, care sunt ale Lui. Nu există influenţa dulce şi plăcută a căminului, care să îmblânzească şi să contracareze răul care stăpâneşte atât de mult firea ta. Puterile nobile ale minţii sunt biruite de pornirile josnice; trăsăturile rele din caracterul tău sunt în continuă dezvoltare.
43:12 Eşti exigent, egoist şi aspru. Nu ar trebui să fii aşa. Mântuirea ta depinde de aceasta: să acţionezi din principiu, să slujeşti pe Dumnezeu din principiu, nu după impulsuri, nu în funcţie de ceea ce simţi. Dumnezeu te va ajuta când vei simţi că ai nevoie de ajutor şi vei lucra cu hotărâre, încrezându-te în El din toată inima. Adesea eşti descurajat fără motiv. Tu îţi îngădui simţăminte înrudite cu ura. Plăcerile şi neplăcerile tale sunt puternice. Trebuie să le ţii în frâu. Stăpâneşte-ţi limba. "Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul" (Iacov 3,2). Ajutorul vine de la Acela care este atotputernic. El va fi tăria şi puterea ta, avangarda şi ariergarda ta.
43:13 Ce pregătire faci tu pentru o viaţă mai bună? Satana este cel care te îndeamnă să crezi că trebuie să-ţi pui la lucru toate puterile ca să o duci mai bine în această lume. Tu te temi şi tremuri pentru viitorul acestei vieţi, în timp ce neglijezi viaţa viitoare, veşnică. Unde sunt preocuparea, stăruinţa şi zelul ca să eviţi o greşeală în această direcţie şi o mare pierdere? Să pierzi puţin în această lume ţi se pare o nenorocire grozavă, care te-ar costa viaţa. Însă gândul de a pierde cerul nu-ţi produce temeri nici pe jumătate. Datorită preocupării tale de a câştiga această viaţă, tu te afli în primejdia de a pierde viaţa veşnică. Tu nu îţi poţi permite să pierzi cerul, să pierzi viaţa veşnică, să pierzi greutatea veşnică de slavă. Tu nu îţi poţi permite să pierzi toate aceste bogăţii, această fericire nespus de preţioasă şi nemăsurată. De ce nu acţionezi ca un om întreg la minte şi de ce nu eşti tot aşa de stăruitor, de zelos, de perseverent în eforturile tale pentru viaţa cea bună, pentru cununa nepieritoare, pentru comoara veşnică, netrecătoare, aşa cum eşti pentru această viaţă nenorocită, mizerabilă, şi pentru aceste comori pământeşti, trecătoare?
43:14 Inima ta este lipită de comorile tale pământeşti, de aceea nu este loc în ea pentru cele cereşti. Aceste biete lucruri care se văd - cele pământeşti - umbresc slava celor cereşti. Unde îţi este comoara, acolo îţi va fi şi inima. Cuvintele tale
43:15 vor dovedi, faptele tale vor arăta unde este comoara ta. Dacă este în această lume, spre câştigul redus al celor pământeşti, preocupările tale se vor manifesta în acea direcţie. Dacă lupţi pentru moştenirea veşnică cu stăruinţă, energie şi zel proporţionale cu valoarea acesteia, atunci vei putea fi un candidat cinstit pentru viaţa veşnică, un moştenitor al slavei. E nevoie de o convertire proaspătă în fiecare zi. Mori zilnic faţă de eu, pune-ţi frâu la limbă, controlează-ţi cuvintele, încetează murmurările şi plângerile, nu lăsa să-ţi scape de pe buze nici un cuvânt de critică. Dacă asta cere un efort mare, fă-l; vei fi răsplătit dacă îl vei face.
43:16 Viaţa ta de acum este jalnică, plină de prevestiri rele. Ai în faţă numai tablouri înceţoşate; necredinţa întunecată te-a împrejmuit. Vorbind de partea necredinţei, totul a devenit şi mai întunecos; ai satisfacţie să zăboveşti asupra subiectelor neplăcute. Dacă alţii încearcă să vorbească cu speranţă, tu le zdrobeşti orice sentiment de nădejde, vorbindu-le cât se poate de aspru şi dur. Necazurile şi supărările tale ţin mereu în faţa soţiei tale gândul chinuitor că tu o consideri o povară datorită bolii ei. Dacă iubeşti întunericul şi deznădejdea, vorbeşti despre ele, zăboveşti asupra lor şi îţi îngrozeşti sufletul, aducându-ţi în faţa ochilor orice te poate face să murmuri împotriva familiei tale şi împotriva lui Dumnezeu, şi faci ca inima ta să fie ca un câmp peste care tocmai a trecut focul, distrugând toată verdeaţa şi lăsând în urmă totul uscat, înnegrit şi pârjolit.
43:17 Ai o imaginaţie bolnavă şi ceri milă. Totuşi, nimeni nu te poate ajuta aşa de bine cum te poţi ajuta tu singur. Dacă ai nevoie de credinţă, vorbeşte despre credinţă; vorbeşte cu nădejde, cu bucurie. Fie ca Dumnezeu să te facă să-ţi simţi păcătoşenia. Ai nevoie de ajutor în această privinţă, ajutorul fiicei tale şi al soţiei tale. Dacă îi permiţi lui Satana să îţi stăpânească gândurile, aşa cum ai făcut până acum, vei deveni ţinta lui specială şi te va distruge şi pe tine şi va nărui şi fericirea familiei tale. Ce influenţă teribilă a avut fiica ta! Mama, neprimind iubire şi
43:18 afecţiune din partea ta, şi-a îndreptat toată dragostea către fiică şi a făcut din ea un idol. Datorită afecţiunii nesăbuite, ea a ajuns un copil alintat, răsfăţat. Dacă ar fi fost instruită în privinţa datoriilor în gospodărie, învăţată să ia parte la ducerea poverilor în cămin, acum ar fi fost mai sănătoasă şi mai fericită. Este datoria fiecărei mame să-şi înveţe copiii să-şi aducă şi ei contribuţia în familie, să ducă poveri, să nu fie doar ca nişte maşini inutile.
43:19 Sănătatea fiicei tale ar fi fost mai bună dacă ar fi fost învăţată cu munca fizică. Muşchii şi nervii ei sunt slăbiţi. Cum ar putea fi altfel dacă sunt folosiţi atât de puţin? Acest copil are puţină putere de rezistenţă. Chiar puţină mişcare fizică o oboseşte şi îi pune în pericol sănătatea. Nu există elasticitate a muşchilor şi nervilor. Puterile ei fizice au dormitat atât de mult, încât viaţa ei este aproape inutilă. Mama a greşit! Oare nu ştii tu, mamă, că, dând fetei tale atâtea privilegii să înveţe ştiinţele şi needucând-o să poată duce o viaţă utilă şi să lucreze în gospodărie, îi faci un mare rău? Acest exerciţiu ar fi întărit sau ar fi călit organismul ei şi i-ar fi făcut bine sănătăţii. În loc ca această duioşie să se dovedească o binecuvântare pentru ea, se va dovedi un blestem teribil. Dacă şi fiica ar fi contribuit la ducerea poverilor casei, mama nu ar fi fost doborâtă şi s-ar fi menajat de multă suferinţă, şi aceasta ar fi fost în folosul fiicei tot timpul. Ea nu poate începe acum să lucreze dintr-o dată şi să ducă poveri pe care le-ar putea duce la vârsta ei, însă poate să se formeze să lucreze muncă fizică într-o măsură mai mare decât a făcut-o vreodată pe parcursul vieţii.
43:20 Sora C. are o imaginaţie bolnavă. Ea s-a izolat de aerul de afară până ce nu-l va putea îndura fără neplăceri. Căldura din camera ei este foarte dăunătoare pentru sănătate. Circulaţia sân-gelui ei este stânjenită. Ea a stat atât de mult în aerul acela înfierbântat,
43:21 încât nu poate suporta să se expună unei plimbări afară fără să se întâmple ceva. Cu sănătatea ei slăbită, nu suportă aerul şi a devenit atât de fragilă, încât nu se poate ca aerul să nu o îmbolnăvească. Dacă va continua cu aceste închipuiri bolnave, va ajunge nici să nu mai poată respira. Ea ar trebui să aibă ferestrele din camera ei deschise toată ziua, pentru ca aerul să poată circula. Dumnezeu nu are plăcere să o vadă că se ucide singură. Nu este necesar. Ea a devenit atât de sensibilă pentru că şi-a îngăduit o minte bolnavă. Dacă are nevoie de aer, trebuie să aibă aer. Ea îşi distruge nu numai propria ei viaţă, dar şi pe cea a soţului şi fiicei ei şi a tuturor celor care o vizitează. Aerul din camera ei este în mod vădit necurat şi lipsit de viaţă; nimeni nu poate fi sănătos într-un asemenea aer. Ea s-a răsfăţat în acest fel până când a ajuns să nu mai poată merge în vizită la fraţii ei fără să răcească. De dragul ei şi de dragul celor din jurul ei, ea trebuie să schimbe această stare de lucruri; ea trebuie să se obişnuiască cu aerul, puţin câte puţin în fiecare zi, mereu crescând, până ce va putea respira aerul curat, dătător de viaţă, fără a-i face rău. Suprafaţa pielii este aproape moartă, pentru că nu are aer de respirat. Milioanele de pori ai pielii sunt închişi, deoarece sunt înfundaţi de impurităţile din organism şi datorită lipsei de aer. Ar însemna cutezanţă să lase dintr-o dată curentul de aer să intre în casă, toată ziua. Această schimbare trebuie să se facă treptat. Într-o săptămână poate sta deja cu ferestrele deschise, două-trei degete, zi şi noapte.
43:22 Plămânii şi ficatul sunt bolnavi pentru că ea se lipseşte de aerul vital. Aerul este binecuvântarea gratuită a cerului, ce are menirea să electrizeze tot corpul. Fără acesta, corpul s-ar îmbolnăvi şi ar deveni lânced, slăbit. Însă voi aţi trăit timp de ani de zile cu o cantitate foarte mică de aer. Făcând astfel, soţia ta îi târăşte şi pe alţii în aceeaşi atmosferă otrăvită. Nici unul dintre voi nu poate avea
43:23 un creier clar, neumbrit, în timp ce respiră un aer otrăvit. Sora C. se teme ca de moarte să iasă ca să meargă undeva, pentru că simte schimbarea de aer şi răceşte. Cu toate acestea, ea îşi poate îmbunătăţi mult starea de sănătate dacă se tratează în mod corespunzător. De două ori pe săptămână ar trebui să facă baie generală, cu apă rece cât suportă, răcind-o mereu, de fiecare dată, până ce pielea se va tonifica.
43:24 Ea nu trebuie să lâncezească atâta, întotdeauna bolnăvicioasă, dacă voi, ca familie, daţi atenţie sfaturilor Domnului. "Căci cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare. Să se depărteze de rău şi să facă binele, să caute pacea şi s-o urmărească. Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. Dar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răul" (1 Petru 3,10-12). O minte mulţumită, un spirit vesel este sănătate pentru trup şi tărie pentru suflet. Nimic nu produce boala atât de mult ca descurajarea, tristeţea, mâhnirea. Depresia mintală este teribilă. Voi toţi suferiţi de aceasta. Fiica este agitată, având acelaşi spirit ca al tatălui; şi apoi aerul fierbinte, apăsător, v-a lipsit de vitalitate şi v-a amorţit creierul. Plămânii se contractă, iar ficatul este inactiv.
43:25 Aerul, preţiosul dar al cerului, pe care toţi îl pot avea, vă va binecuvânta cu vigoarea lui dacă nu îi veţi opri intrarea. Spuneţi-i bun venit, cultivaţi dragostea pentru el şi se va dovedi un alinător preţios al nervilor. Aerul trebuie să fie în continuă circulaţie pentru a putea fi păstrat curat. Aerul curat, proaspăt, face ca sângele să circule sănătos prin organism. Acesta reîmprospătează corpul şi îl face sănătos şi puternic şi, în acelaşi timp, influenţa lui este simţită asupra minţii, producând calm şi seninătate. Face poftă de mâncare, ajută la digestie şi dă naştere unui somn sănătos şi dulce.
43:26 Efectele produse de locuirea în camere închise, prost aerisite, sunt acestea: organismul devine slăbit şi nesănătos, circulaţia
43:27 este îngreuiată, sângele se mişcă greu prin organism, deoarece nu este curăţit şi vitalizat de aerul curat, dătător de vigoare, al cerului. Mintea ajunge deprimată şi tristă, în timp ce tot corpul este răscolit; şi pot fi produse şi febra şi alte boli acute. Împiedicarea pătrunderii aerului de afară şi teama de aerisire din belşug te face să respiri aerul stricat, nesănătos, care este expirat din plămânii celor care stau în aceste camere şi care este otrăvitor, necorespunzător pentru a întreţine viaţa. Corpul se relaxează, pielea devine palidă, digestia este întârziată, iar organismul este sensibilizat la contactul cu aerul rece. O uşoară expunere produce boli grave. Trebuie să aveţi grijă să nu staţi în curent sau într-o cameră rece când sunteţi obosiţi sau transpiraţi. Trebuie să vă acomodaţi, încât să nu fie necesar ca mercurul termometrului să fie peste 65 grade Fahrenheit.
43:28 Veţi fi o familie fericită dacă veţi împlini datoria pe care v-a încredinţat-o Domnul. Însă Domnul nu va face în locul vostru ceea ce voi trebuie să faceţi. Starea în care se află fratele C. este vrednică de milă. Atât de mult timp s-a simţit nefericit, încât viaţa a devenit o povară pentru el. Nu trebuie să fie astfel. Imaginaţia lui este bolnavă şi el şi-a aţintit atât de mult privirea asupra unui tablou întunecat, încât, dacă întâmpină greutăţi sau dezamăgiri, îşi închipuie că totul se duce de râpă, că va ajunge în nevoie, că totul este împotriva lui, că nimeni nu trece prin ceea ce trece el; şi astfel, viaţa lui este o nenorocire. Cu cât gândeşte mai mult în felul acesta, cu atât va fi mai mizerabilă viaţa lui şi a tuturor celor din jurul lui. Nu are motive să aibă astfel de simţăminte; aceasta este în întregime lucrarea lui Satana. El nu trebuie să îngăduie ca vrăjmaşul sufletului să-i stăpânească astfel mintea. El trebuie să-şi întoarcă privirea de la acel tablou înnegurat la Mântuitorul plin de iubire, la slava cerului şi la bogata moştenire pregătită pentru toţi cei care sunt umili şi ascultători, care au inimi mulţumitoare şi o credinţă vie în făgăduinţele lui Dumnezeu. Aceasta îl va costa efort, luptă; însă trebuie să le facă.
43:29 Fericirea ta din prezent şi cea viitoare depind de îndreptarea şi fixarea privirii asupra lucrurilor optimiste, neluând în seamă tabloul întunecat, care este închipuit, asupra foloaselor pe care Dumnezeu ţi le-a aşternut pe cărare şi, dincolo de acestea, către cele nevăzute şi veşnice.
43:30 Tu aparţii unei familii ai cărei membri au minţile puţin dezechilibrate, triste şi deprimate, afectate de împrejurări şi uşor influenţabile. Dacă nu cultivi un spirit optimist, fericit, mulţumitor, în cele din urmă Satana va face din tine ce va voi. Tu poţi fi un ajutor, o putere pentru biserica de care aparţii, dacă vei asculta de sfaturile Domnului şi nu vei mai acţiona din impuls, ci vei fi condus după principii. Nu lăsa niciodată să-ţi iasă critica de pe buze, căci aceasta este precum grindina pustiitoare pentru cei din jurul tău. De pe buzele tale să plece cuvinte vesele, optimiste şi iubitoare.
43:31 Frate C., starea în care este organismul tău nu te ajută în creşterea spirituală, şi totuşi harul lui Dumnezeu poate face mult pentru a îndrepta defectele din caracterul tău, a întări şi a dezvolta acele puteri ale minţii care sunt acum slăbite şi au nevoie de putere. Făcând astfel, îţi vei ţine sub control acele trăsături care te trag în jos, care le-au copleşit pe cele bune. Eşti ca un om cu simţurile amorţite. Trebuie să laşi ca adevărul să te ia în stăpânire şi să lucreze o reformă deplină în viaţa ta. "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia; ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" (Rom.12,2). Iată ceea ce ai nevoie şi ceea ce trebuie să experimentezi - transformarea pe care o poate face sfinţirea prin adevăr.
43:32 Crezi tu că sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape, că scenele istoriei acestui pământ se vor încheia în curând? Dacă da, arată-ţi credinţa prin fapte. Unii cred că au ceva credinţă şi, dacă o au, este moartă, pentru că nu este susţinută de fapte.
43:33 "Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi" (Iacov 2,17). Puţini au acea credinţă care lucrează prin dragoste şi curăţeşte sufletul. Însă toţi cei care vor fi socotiţi vrednici pentru viaţa veşnică trebuie să se ridice la valoarea morală cerută în această privinţă. "Prea iubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este. Oricine are în el nădejdea aceasta se curăţeşte, după cum El este curat" (1 Ioan 3,2.3). Aceasta este lucrarea pe care o aveţi în faţă şi nici unul dintre voi nu aveţi prea mult timp dacă vă angajaţi în lucrare cu tot sufletul.
43:34 Trebuie să experimentaţi moartea eului, care trebuie să trăiască pentru Dumnezeu. "Deci, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu" (Col. 3,1). Eul nu trebuie luat în seamă. Mândria, iubirea de sine, egoismul, avariţia, lăcomia, iubirea de lume, ura, bănuiala, gelozia, presupunerile rele, toate trebuie supuse şi sacrificate pentru totdeauna. Când va veni Domnul Hristos, El nu va veni pentru îndreptarea acestor rele, făcându-ne să corespundem din punct de vedere moral pentru venirea Lui. Toată această pregătire trebuie făcută înainte de venirea Lui. Acesta trebuie să fie un subiect de gândire, de studiu şi de cercetare profundă: Ce trebuie să facem ca să fim mântuiţi? Cum trebuie să ne purtăm ca să putem fi aprobaţi de Dumnezeu?
43:35 Când sunteţi ispitiţi să murmuraţi, să-i criticaţi, să-i supăraţi şi să-i răniţi pe cei din jurul vostru, şi făcând astfel să vă răniţi propriul vostru suflet, oh! lăsaţi ca din suflet să vină această întrebare cercetătoare, serioasă şi plină de nelinişte: Voi fi eu găsit fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu? Doar cei fără vină vor fi acolo. Nici un om nu va fi mutat în cer, dacă inima îi este plină de gunoiul de pe pământ. Întâi trebuie îndreptate toate defectele de caracter, îndepărtată orice pată prin sângele curăţitor al lui Hristos şi biruite toate trăsăturile rele de caracter, datorită cărora omul nu este în stare să iubească.
43:36 Când credeţi că veţi începe să vă pregătiţi pentru a
43:37 putea ajunge în societatea slăvită a îngerilor? În starea în care sunteţi tu şi familia ta, în prezent, tot cerul s-ar tulbura dacă voi aţi ajunge acolo. Lucrarea pe care o aveţi de făcut trebuie să o faceţi aici. Pământul este locul de pregătire. Nu aveţi nici o clipă de pierdut. În cer totul este armonie, pace şi iubire. Acolo nu este discordie, ceartă, critică, cuvinte lipsite de iubire, priviri încruntate sau neînţelegeri; şi acolo nu va intra nici unul dintre cei ce sunt caracterizaţi de aceste trăsături atât de distructive pentru pace şi fericire. Căutaţi să fiţi bogaţi în fapte bune, gata să dăruiţi, doritori să comunicaţi, punându-vă o bună temelie pentru timpul ce va veni, ca să puteţi apuca viaţa veşnică.
43:38 Încetaţi pentru totdeauna să murmuraţi în privinţa acestei vieţi şi povara sufletului vostru să fie cum să vă puteţi asigura o viaţă mai bună decât aceasta, să fiţi vrednici de locuinţele pregătite pentru cei care sunt credincioşi până la sfârşit. Dacă aici faceţi o greşeală, totul este pierdut. Dacă vă consacraţi viaţa pentru a câştiga comori pământeşti, şi le pierdeţi pe cele cereşti, veţi descoperi că aţi făcut o greşeală teribilă. Nu puteţi avea amândouă lumile. "Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul lui?" (Marcu 8,36.37). Apostolul Pavel spune, sub inspiraţie: "Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice" (2 Cor.4,17.18).
43:39 Aceste încercări ale vieţii sunt uneltele prin care Dumnezeu îndepărtează necurăţiile, părţile slabe şi pe cele aspre din caracterul nostru, şi ne face să corespundem pentru societatea îngerească a slavei. Însă, când trecem prin aceste necazuri, când focul încercărilor izbucneşte asupra noastră, noi nu trebuie să privim la focul care se vede, ci să facem ca ochiul credinţei să se fixeze la lucrurile care nu se văd, la moştenirea veşnică, viaţa nemuritoare, greutatea veşnică de
43:40 slavă; şi în timp ce facem astfel, focul nu ne va consuma, ci doar va îndepărta zgura şi vom ieşi afară de şapte ori mai curaţi, purtând pecetea divinului.
43:41 Greenville, Michigan, 7 martie 1868.
43:42 Poziţia soţului
43:43 Stimate frate şi soră D., când am vorbit în adunarea de duminică după-amiază, de-abia m-am putut abţine să nu rostesc numele voastre în legătură cu unele lucruri care mi-au fost arătate. Am văzut că fratele D. nu ocupă în familia sa poziţia pe care o doreşte Dumnezeu. Sora D. are conducerea; ea are o voinţă puternică, ce nu a fost supusă aşa cum cere Dumnezeu; şi pentru a fi pe placul soţiei sale şi a nu o întrista, fratele D. i-a cedat. Judecata ei o domină pe a lui şi el nu mai este un om liber de ani de zile.
43:44 Când s-a angajat prima dată în lucrarea de propovăduire a adevărului, fratele D. era mic în ochii lui şi Dumnezeu l-a folosit ca unealtă a Sa. Însă am văzut că, un timp în trecut, el nu s-a umilit sub mâna lui Dumnezeu, ci s-a încrezut în propria lui înţelepciune şi judecată slabă, iar Satana a obţinut câştig asupra lui. În loc să se bizuie numai pe Dumnezeu şi tăria Lui, el a lăsat ca judecata să-i fie pervertită de influenţa soţiei sale. Ea vedea, auzea şi înţelegea tot ce se întâmpla în jurul ei. Dacă judecata ei ar fi fost sfinţită şi ar fi avut o înţelepciune cerească, atunci ea ar fi văzut totul prin ochi sfinţiţi şi ar fi auzit prin urechi sfinţite. Ea şi-ar fi folosit bine ochii şi urechile. Dar nu a făcut acest lucru. "Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit?" (Is. 42,19 p.p.). Dumnezeu nu doreşte ca noi să auzim tot ce se aude şi să vedem tot ce se vede. Este o mare binecuvântare să îţi astupi urechile ca să nu auzi şi să închizi ochii ca să nu vezi. Cea mai mare preocupare trebuie să fie să avem o vedere clară ca să putem discerne propriile noastre neajunsuri şi o ureche grabnică
43:45 pentru a prinde tot ce este nevoie, când suntem mustraţi şi sfătuiţi, pentru ca nu cumva, prin nepăsarea şi neatenţia noastră, să devenim ascultători uituci, şi nu împlinitori cu fapta.
43:46 Frate D., câtva timp în trecut, lucrul tău nu a fost tot aşa de înţelept şi cu succes ca înainte. Acţiunile tale nu au avut pecetea lui Dumnezeu. Soţia ta a administrat treburile vremelnice şi a dus poveri care erau prea grele pentru ea, în timp ce tu erai absent. Aceasta ţi-a trezit milă şi ai avut tendinţa de a-ţi perverti judecata, astfel încât ai ajuns să pui o valoare prea mare pe calităţile ei datorită iscusinţei ei de a-ţi rezolva treburile vremelnice. Satana veghea ca să tragă foloase cât de curând de pe urma încrederii tale în soţia ta. El şi-a propus să vă prindă în plasă şi să vă distrugă pe amândoi. Ţi-ai lăsat în prea mare măsură isprăvnicia asupra soţiei tale. Acest lucru este greşit; ea să aibă grijă de responsabilitatea ei, fără să ducă şi partea ta, pentru care ţie îţi va cere Dumnezeu socoteală.
43:47 Sora D. a fost amăgită în anumite lucruri. Ea a crezut că Dumnezeu a instruit-o pe ea într-un sens special şi voi amândoi aţi gândit şi acţionat conform acestei convingeri. Discernământul pe care ea credea că îl are într-un sens special este, de fapt, înşelăciunea vrăjmaşului. Din fire, este pripită să vadă, să înţeleagă, să anticipeze şi este extrem de sensibilă. Satana a profitat de pe urma acestor trăsături de caracter şi v-a îndepărtat pe amândoi de pe calea cea bună. Frate D., tu ai fost rob o bună perioadă de timp. Mult din ceea ce sora D. socotea a fi discernământ a fost invidie. Ea privea totul cu invidie, suspiciune, bănuială şi neîncredere. Aceasta îi producea o stare de nefericire, descurajare şi îndoială acolo unde, de fapt, trebuie să fie credinţă şi încredere. Aceste nefericite trăsături de caracter îi îndreaptă gândurile
43:48 într-o direcţie întunecată, unde îşi îngăduie prevestiri rele, în timp ce un temperament extrem de sensibil o face să se simtă neglijată, dispreţuită şi jignită, când aceste lucruri nu există. Toate aceste lucruri stau în calea înaintării voastre spirituale şi îi afectează şi pe alţii exact în acea măsură în care sunteţi legaţi de cauza şi lucrarea lui Dumnezeu. Aveţi o lucrare de făcut: umiliţi-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca El să vă înalţe la timpul potrivit. Aceste trăsături rele de caracter şi voinţa puternică, încăpăţânată, trebuie să fie îndreptate şi corectate, căci, de nu, amândoi vă veţi pierde credinţa.
43:49 Frate D., tu ai o datorie de îndeplinit. Fii ispravnic în ceea ce ţi-a fost rânduit şi, în temere de Dumnezeu, ocupă locul de cap în familia ta. Trebuie să te desprinzi de sub influenţa soţiei tale şi să te bizui mai mult pe Dumnezeu, să priveşti spre El, pentru ca El să te conducă şi să te călăuzească. Dumnezeu nu a instruit-o în mod special pe sora D. şi nici nu i-a dat lumină ca să-i înveţe pe alţii care le este datoria. Niciodată, nici tu, nici soţia ta nu veţi putea ocupa poziţia pe care o doreşte Dumnezeu, dacă veţi rămâne în starea în care sunteţi acum. Niciodată nu vei fi stabil, tare şi hotărât, până când nu vei îngădui soţiei tale să ocupe poziţia pe care ar trebui să o ocupe o soţie. Când va sta la locul ei, respectă-i judecata, consultă-te cu ea cu privire la planurile voastre, însă fii foarte prudent în a lua judecata ei drept judecata lui Dumnezeu. Consultă-te cu fraţii asupra cărora Dumnezeu a aşezat povara lucrării. Dacă te-ai fi sfătuit cu cei al căror sfat trebuia să-l cauţi, nu ai fi comis o greşeală atât de mare, nu ai fi făcut o gafă atât de tristă, aşa cum ai făcut în cazul E. În acest caz, ai ocărât şi adus prejudicii cauzei lui Dumnezeu. Soţia ta credea că are lumină în acest caz; însă gândurile ei nu erau de la Dumnezeu, ci de la vrăjmaşul, pentru că el ştia că tu vei fi afectat. Încrederea prea mare pe care o ai în soţia ta este contrară rânduielii cerului. Satana intenţionează astfel să te despartă, într-o mare măsură, de
43:50 influenţa fraţilor tăi lucrători şi de fraţii tăi în general.
43:51 Tu ai avut necazuri pe care le-ai fi evitat dacă nu o aşezai pe soţia ta într-o poziţie în care Dumnezeu nu a aşezat-o. Ai prea multă încredere în judecata şi înţelepciunea ei. Ea nu s-a consacrat lui Dumnezeu, de aceea judecata ei nu este consacrată. Ea nu este o femeie fericită, şi această stare nefericită a minţii ei i-a afectat sănătatea fizică şi mintală. Satana s-a hotărât să te zdruncine şi să-i facă pe fraţii tăi să-şi piardă încrederea în judecata ta. Satana caută să te doboare. Când Dumnezeu o va chema special pe soţia ta ca să lucreze pentru a propovădui adevărul, atunci te vei putea apleca spre sfatul şi îndemnul ei, încrezându-te în ele. Dumnezeu vă poate califica pe amândoi, în măsura în care manifestaţi un interes egal şi devotament pentru lucrare, astfel încât să aveţi o parte însemnată în cea mai solemnă lucrare de salvare a sufletelor. Misiunea care îi stă ei acum în faţă este să se asigure de chemarea şi alegerea ei, să înceteze să vegheze asupra altora şi să înceapă să lucreze acum, fiind foarte geloasă pe ea însăşi. Ea ar trebui să caute acum să aducă binecuvântări asupra altora prin exemplul ei evlavios, optimismul, tăria, curajul şi credinţa ei, nădejdea în încrederea în Dumnezeu, care va fi urmarea sfinţirii lucrate de adevăr. Ea trebuie să se conformeze cu totul voinţei lui Dumnezeu. Hristos îi spune: "'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.' Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi proorocii." (Mat. 22,37-40).
43:52 Cele de mai sus au fost scrise la Mount Pleasant, Iowa, pe 4 oct. 1867. Eu nu am avut timp să termin mărturia şi să o copiez, aşa că am lăsat-o neterminată, până la 30 ianuarie 1868, când m-am întors din est la Greenville, Michigan.
43:53 Stimate frate şi soră D., voi ar fi trebuit s-o aveţi mai demult, însă a trebuit să lucrăm atât de mult, încât efectiv nu am avut timp să o scriu. Fiecare loc pe care l-am vizitat a adus în faţa minţii mele mult din ceea ce mi-a fost arătat cu privire la cazuri personale şi am scris în timp ce eram în adunări, în timp ce predica soţul meu.
43:54 Viziunea am avut-o cu doi ani în urmă. Vrăjmaşul m-a împiedicat pe toate căile să dau sufletelor lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru ele. În primul rând, cazul soţului meu a fost atât de tulburător, de chinuitor, încât nu am putut să scriu. Apoi descurajările din cauza fraţilor m-au adus într-o stare de tristeţe şi supărare, nefiind în stare să lucrez nicicum. Când am început să călătorim vara trecută, am început să scriu; însă călătoream atât de des dintr-un loc în altul, încât tot ce puteam face era să participăm la adunări. Era mult de lucru. Eu obişnuiesc să mă scol la 4 dimineaţa ca să scriu. Totuşi, lucrul continuu, care ne solicită mereu în adunări, ne oboseşte atât de mult creierul, încât nu pot să scriu, capul îmi este atât de obosit.
43:55 Regret că nu aţi putut să o aveţi mai demult, însă chiar şi acum Dumnezeu o poate face să fie o binecuvântare pentru voi, şi aceasta este rugăciunea mea sinceră. Tu, stimate frate, poate ai văzut aceste lucruri şi le-ai îndreptat mai de mult. Sper, cel puţin. Aveţi amândoi toată simpatia din partea noastră şi ne rugăm pentru voi. Suntem tot aşa de mult interesaţi de ea ca şi de tine. Sufletul ei este preţios. Ne rugăm mult ca ea să fie de folos lui Hristos, să caute un spirit blând şi liniştit, care este de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Un înger m-a îndreptat către sora D. şi a repetat aceste cuvinte: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filip.4,8). Asupra acestor lucruri trebuie să zăbovească mintea. Când
43:56 va fi îndreptată într-o altă direcţie, aduceţi-o înapoi pe făgaş. Ţineţi-vă în stăpânire mintea. Educaţi-o să zăbovească doar asupra acelor lucruri care aduc pace şi iubire.
43:57 Vă încredinţez această mărturie, sperând şi rugându-vă ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe amândoi prin ea, pentru ca amândoi să fiţi vrednici pentru a dobândi viaţa veşnică.
43:58 __________
43:59 DATELE PRIMELOR PUBLICĂRI
43:60 Toate mărturiile pentru biserică din acest volum au fost publicate pentru prima dată la Battle Creek, apărând în următorii ani:
43:61 Nr.1-1855; Nr.2-1856; Nr.3-1857; Nr.4-1857; Nr.5-1859;
43:62 Nr.6-1861; Nr.7-1862; Nr.8-1862; Nr.9-1863; Nr.10-1864;
43:63 Nr.11-1867; Nr.12-1867; Nr.13-1867; Nr.14-1868.
43:64 ANEXĂ
43:65 Pentru înţelegerea împrejurărilor care au condus la darea anumitor mărturii, Comitetul însărcinat cu publicaţiile E.G. White a pregătit următoarele însemnări:
43:66 Pag. 116: "Timpul pentru începerea Sabatului" - Timp de zece ani, adventiştii păzitori ai Sabatului au ţinut Sabatul începând de vineri seara, de la ora 6, până sâmbătă seara, la ora 6. În prima lui broşură despre Sabat privind valabilitatea şi veşnicia lui, potrivit cu porunca a patra, broşură publicată în 1846, fr. Joseph Bates a adus argumente pentru aşa-zisa susţinere scripturistică în privinţa păzirii Sabatului în acest fel. El a citat parabola lucrătorilor în vie, dintre care ultimii au fost chemaţi în "ceasul al 11-lea" al zilei şi nu au lucrat decât o oră. Plata li s-a făcut "când a venit seara" (Mat. 20,6.8.12). Punând aceasta alături de întrebarea Domnului Hristos: "Nu sunt 12 ore într-o zi?" el a susţinut că "seara" începea o dată cu ceasul al 12-lea, sau ora 6, calculând după timpul ecuatorial sau începutul anului sacru. Respectul faţă de anii, experienţa şi viaţa lui evlavioasă au constituit probabil motivele principale pentru acceptarea concluziilor sale, fără a mai investiga.
43:67 Pe măsură ce timpul trecea şi solia se răspândea, un număr tot mai mare de păzitori ai Sabatului puneau sub semnul întrebării această practică şi susţineau momentul apusului soarelui ca început al Sabatului. O cercetare amănunţită a acestei chestiuni a fost făcută de fratele J.N. Andrews, care a scris un document ce a cuprins toate argumentele biblice în favoarea momentului "apusul de soare". Acest document a fost luat în discuţie la Conferinţa din Battle Creek, Michigan, în Sabatul din 17 noiembrie 1855, cu rezultatul că aproape toţi cei prezenţi au fost convinşi că era corectă concluzia la care a ajuns fratele Andrews. Prezentarea subiectului în viziunea Elenei G. White, la două zile după aceea, a răspuns la întrebările care zăboveau încă în mintea unora şi a avut ca efect unitate între credincioşi. Comentând despre această experienţă pentru a ilustra rolul viziunilor de a confirma concluziile bazate pe studiul biblic mai degrabă decât a aduce noi învăţături, fratele White a scris mai târziu:
43:68 "Se ridică în mod natural întrebarea: Dacă viziunile sunt date pentru a-i corecta pe cei ce greşesc, de ce nu a văzut ea mai devreme greşeala legată de ora 6? Eu am fost chiar mulţumit că Dumnezeu a corectat greşeala la timpul pe care El l-a găsit cel mai potrivit şi nu a îngăduit să se facă o dezbinare între noi cu privire la acest subiect. Însă, scump cititor, lucrarea Domnului cu privire la acest punct este în perfectă armonie cu poziţia corectă privind darurile spirituale. Se pare că nu este dorinţa Domnului să înveţe pe poporul Său prin darurile Duhului chestiuni legate de Biblie, până când servii Săi nu cercetează cu stăruinţă Cuvântul. Când s-a făcut acest lucru privind subiectul "timpul de începere al Sabatului" şi majoritatea lucrurilor erau clare şi câţiva erau în primejdia de a nu fi în armonie
43:69 cu trupul în legătură cu acest subiect, atunci, da, atunci a fost timpul potrivit ca Dumnezeu să-Şi manifeste îndurarea prin manifestarea darurilor Duhului Său în îndeplinirea corespunzătoare a lucrării." Review and Herald, 25 febr.1868.
43:70 Pag. 116, 117, 122, 123: "The Messenger Party" (Partida Messenger) - În vara lui 1854, a apărut printre adventiştii păzitori ai Sabatului prima înstrăinare, sau apostazie. Doi bărbaţi care predicaseră solia au fost mustraţi prin Spiritul Profetic pentru spiritul lor aspru, de critică, pentru avariţie şi pentru extravaganţă în folosirea banilor încredinţaţi lor. Înverşunându-se să se pocăiască, ei s-au unit împreună cu alţii în a-i acuza pe nedrept pe fratele şi sora White şi pe alţi conducători, aducând învinuiri mincinoase împotriva lor. Deşi continuau să susţină adevărul referitor la Sabat, ei au iniţiat o publicaţie calomniatoare, pe care au numit-o The Messenger of Truth (Mesagerul adevărului).
43:71 Acestora li s-au alăturat fraţii Stephenson şi Hall din Wisconsin. Aceşti bărbaţi fuseseră pastori adventişti de ziua întâi, care susţineau că acceptă adevărurile cu privire la întreita solie îngerească, însă care continuau să susţină învăţătura cu privire la veacul ce va să vină. Potrivit acestei teorii, în timpul mileniului avea să existe o "a doua şansă" pentru mântuire. Ei au fost de acord, totuşi, să predice solia fără să susţină această chestiune, dacă Review, nu avea să publice articole împotriva ei. Cu toate acestea, ei nu şi-au ţinut promisiunea, aşa cum s-a indicat în text, şi în curând s-au împotrivit publicaţiei noastre Review şi suporterilor acesteia.
43:72 Însă cursul acestor "împotrivitori ai adevărului" a fost în curând întrerupt. Atât Stephenson, cât şi Hall şi-au pierdut minţile. Mesagerul adevărului a încetat să mai apară în 1857 şi devreme, în 1858, fratele White raporta cu privire la această grupare: "Nici unul din cei optsprezece soli cu care ei se lăudau altădată că sunt alături de ei nu mai aduce acum o mărturie publică şi, după cunoştinţa noastră, nu se mai adună în mod regulat."
43:73 Review and Herald, 14 ian.1858.
43:74 Pag. 190: Dăruirea sistematică - În zilele de început ale soliei, nişte bărbaţi au pornit cu toată convingerea să predice adevărurile nou descoperite. Pentru a se întreţine, ei erau dependenţi de munca pe care o făceau ei înşişi sau de darurile de bună-voie ale credincioşilor. O asemenea metodă nesigură a fost mai mult sau mai puţin spasmodică şi fluctuantă. Devreme în 1859, s-a simţit nevoia unui plan mai sigur şi problema a fost studiată mai serios. În urma acestui studiu, a luat naştere planul numit "Systematic Benevolence" - dăruire sistematică. Potrivit cu 1 Cor. 16,2, se recomanda dăruirea în ziua întâi a săptămânii şi, conform cu cele sugerate în 2 Cor.8,12-14, o distribuire echitabilă a responsabilităţii financiare. Planul le cerea fraţilor să pună deoparte săptămânal între 5 şi 25 de cenţi; surorile între 2 şi 10 cenţi, iar cei care deţineau proprietăţi să dea săptămânal între 1 şi 5 cenţi pentru fiecare o sută de dolari valoare bunuri deţinute.