43:74 Pag. 190: Dăruirea sistematică - În zilele de început ale soliei, nişte bărbaţi au pornit cu toată convingerea să predice adevărurile nou descoperite. Pentru a se întreţine, ei erau dependenţi de munca pe care o făceau ei înşişi sau de darurile de bună-voie ale credincioşilor. O asemenea metodă nesigură a fost mai mult sau mai puţin spasmodică şi fluctuantă. Devreme în 1859, s-a simţit nevoia unui plan mai sigur şi problema a fost studiată mai serios. În urma acestui studiu, a luat naştere planul numit "Systematic Benevolence" - dăruire sistematică. Potrivit cu 1 Cor. 16,2, se recomanda dăruirea în ziua întâi a săptămânii şi, conform cu cele sugerate în 2 Cor.8,12-14, o distribuire echitabilă a responsabilităţii financiare. Planul le cerea fraţilor să pună deoparte săptămânal între 5 şi 25 de cenţi; surorile între 2 şi 10 cenţi, iar cei care deţineau proprietăţi să dea săptămânal între 1 şi 5 cenţi pentru fiecare o sută de dolari valoare bunuri deţinute.