43:44 Când s-a angajat prima dată în lucrarea de propovăduire a adevărului, fratele D. era mic în ochii lui şi Dumnezeu l-a folosit ca unealtă a Sa. Însă am văzut că, un timp în trecut, el nu s-a umilit sub mâna lui Dumnezeu, ci s-a încrezut în propria lui înţelepciune şi judecată slabă, iar Satana a obţinut câştig asupra lui. În loc să se bizuie numai pe Dumnezeu şi tăria Lui, el a lăsat ca judecata să-i fie pervertită de influenţa soţiei sale. Ea vedea, auzea şi înţelegea tot ce se întâmpla în jurul ei. Dacă judecata ei ar fi fost sfinţită şi ar fi avut o înţelepciune cerească, atunci ea ar fi văzut totul prin ochi sfinţiţi şi ar fi auzit prin urechi sfinţite. Ea şi-ar fi folosit bine ochii şi urechile. Dar nu a făcut acest lucru. "Cine este orb, dacă nu robul Meu şi surd ca solul Meu, pe care îl trimit?" (Is. 42,19 p.p.). Dumnezeu nu doreşte ca noi să auzim tot ce se aude şi să vedem tot ce se vede. Este o mare binecuvântare să îţi astupi urechile ca să nu auzi şi să închizi ochii ca să nu vezi. Cea mai mare preocupare trebuie să fie să avem o vedere clară ca să putem discerne propriile noastre neajunsuri şi o ureche grabnică