43:21 încât nu poate suporta să se expună unei plimbări afară fără să se întâmple ceva. Cu sănătatea ei slăbită, nu suportă aerul şi a devenit atât de fragilă, încât nu se poate ca aerul să nu o îmbolnăvească. Dacă va continua cu aceste închipuiri bolnave, va ajunge nici să nu mai poată respira. Ea ar trebui să aibă ferestrele din camera ei deschise toată ziua, pentru ca aerul să poată circula. Dumnezeu nu are plăcere să o vadă că se ucide singură. Nu este necesar. Ea a devenit atât de sensibilă pentru că şi-a îngăduit o minte bolnavă. Dacă are nevoie de aer, trebuie să aibă aer. Ea îşi distruge nu numai propria ei viaţă, dar şi pe cea a soţului şi fiicei ei şi a tuturor celor care o vizitează. Aerul din camera ei este în mod vădit necurat şi lipsit de viaţă; nimeni nu poate fi sănătos într-un asemenea aer. Ea s-a răsfăţat în acest fel până când a ajuns să nu mai poată merge în vizită la fraţii ei fără să răcească. De dragul ei şi de dragul celor din jurul ei, ea trebuie să schimbe această stare de lucruri; ea trebuie să se obişnuiască cu aerul, puţin câte puţin în fiecare zi, mereu crescând, până ce va putea respira aerul curat, dătător de viaţă, fără a-i face rău. Suprafaţa pielii este aproape moartă, pentru că nu are aer de respirat. Milioanele de pori ai pielii sunt închişi, deoarece sunt înfundaţi de impurităţile din organism şi datorită lipsei de aer. Ar însemna cutezanţă să lase dintr-o dată curentul de aer să intre în casă, toată ziua. Această schimbare trebuie să se facă treptat. Într-o săptămână poate sta deja cu ferestrele deschise, două-trei degete, zi şi noapte.