42:61 "Copiii trebuie învăţaţi încă de când sunt foarte mici să fie folositori, să se ajute pe ei înşişi şi să-i ajute şi pe alţii. Multe fiice ale acestui veac pot, fără vreo mustrare de conştiinţă, să-şi privească mamele trudind, gătind, spălând sau călcând, în timp ce ele stau în salon şi citesc poveşti, tricotează, croşetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de nesimţitoare ca şi o piatră. însă de unde provine acest rău? Cine sunt cei care trebuie cel mai mult învinuiţi pentru această stare de lucruri? Bieţii părinţi, desigur, ei, care se amăgesc singuri. Ei trec cu vederea binele viitor al copiilor lor şi, în dragostea lor greşit înţeleasă, îi lasă să trândăvească ori să facă lucruri de mică însemnătate, care nu necesită exersarea minţii sau a muşchilor, şi apoi îşi scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe. Ce le-a făcut să fie slabe? În multe cazuri, felul în care au procedat părinţii. O măsură suficientă de mişcare fizică în gospodărie le-ar face bine atât minţii, cât şi trupului. Însă copiii sunt lipsiţi de aceste lucruri prin idei greşite, până ce ajung refractari faţă de muncă. Pentru ei, aceasta ajunge ceva neplăcut şi care nu corespunde cu ideile lor cu privire la rafinament. Se socoteşte a fi lipsă de eleganţă şi chiar grosolan să speli vase, să calci sau să speli rufe. Aceasta este educaţia la modă care se dă copiilor în acest veac nenorocit."