42:28 Nimeni nu s-a interesat de cazul ei aşa ca noi. Eu am vorbit chiar în faţa acelei adunări mari toamna trecută, înainte de plecarea în est, în legătură cu neglijenţa lor faţă de sora More. Am vorbit despre datoria de a da onoare cui se cuvine; mi se părea că înţelepciunea se depărtase atât de mult de cei prevăzători, încât ei nu mai erau în stare să preţuiască valoarea morală. Le-am spus membrilor bisericii că se aflau printre ei mulţi care au putut găsi timp să se întâlnească, să cânte cu vocea şi cu instrumentele muzicale; au avut bani de dat artiştilor să le facă portretul sau să-i cheltuie pe distracţii; însă nu au avut nimic de dat unei misionare sleite de puteri, care îmbrăţişase adevărul din toată inima şi venise să locuiască împreună cu cei care au aceeaşi credinţă cu ea şi care îi era atât de preţioasă. I-am îndemnat să se oprească şi să chibzuiască ce este de făcut şi le-am propus să-şi lase deoparte instrumentele de cântat trei luni de zile, ca să-şi ia timp să se umilească înaintea lui Dumnezeu în profundă cercetare de sine, pocăinţă şi rugăciune, până când aveau să vadă ce doreşte Domnul de la ei, cei care pretind că sunt copii ai Lui. Sufletul meu era tulburat de un simţământ de vinovăţie pentru ceea ce I s-a făcut lui Isus, în persoana sorei More, şi eu am vorbit cu mai mulţi, personal, despre aceasta.