Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 42
|
42:1 Oricine intră în Împărăţia Lui 42:2 Trebuie să intre prin uşa Lui. 42:3 Vino, Doamne, căci harul m-a făcut 42:4 să-şi întâlnesc faţa binecuvântată; 42:5 Căci dacă aici, pe pământ, lucrarea Ta e dulce, 42:6 Cum fi-va oare slava Ta? 42:7 Voi înceta cu bucurie să mă plâng, 42:8 Şi s-or sfârşi dureri, păcat 42:9 Când voi fi cu sfinţii cei biruitori 42:10 Cântându-şi veşnic slavă. 42:11 Puţin ştiu cum va fi atunci, 42:12 Ochiul credinţei mi-e înceţoşat; 42:13 Însă mi-e de-ajuns, Isus, să ştiu 42:14 că Tu ştii tot şi că voi fi cu Tine. 42:15 - Baxter. 42:16 Astă-noapte iarăşi nu am putut să dorm, aşa că astăzi mă simt rău. Rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu cu mine, prin viaţă sau prin moarte. 42:17 A dv. în speranţa vieţii veşnice, 42:18 Hannah More." 42:19 P.S. Dacă ştiţi vreo cale prin care să ajung mai repede la voi, vă rog să îmi spuneţi. 42:20 H.M. 42:21 Ea este moartă, dar încă vorbeşte. Scrisorile pe care i le-am trimis sunt citite cu interes de cei care au citit necrologul ei într-un număr recent din Review. Ea ar fi putut să fie o binecuvântare pentru orice familie de păzitori ai Sabatului care i-ar fi apreciat valoarea, însă ea doarme acum. Fraţii noştri din Battle Creek şi din împrejurimi I-ar fi putut face mai mult decât o primire frumoasă lui Isus, în persoana acestei femei evlavioase. Însă această ocazie a trecut. Nu a fost convenabil. Nu au cunoscut-o. Simţăminte de acest fel au lipsit-o de un cămin din partea acelora care pretind că sunt prieteni ai lui Isus, care Îi aşteaptă revenirea, care au alungat-o dintre cei pe care îi iubea la cei care se împotriveau credinţei ei, în nordul statului Michigan, în frigul iernii, să moară îngheţată de frig. Ea a murit ca un martir datorită egoismului şi lăcomiei aşa-zişilor păzitori ai poruncilor. 42:22 Providenţa a rânduit, prin cazul ei, o teribilă mustrare 42:23 pentru purtarea acelora care nu au primit-o pe această străină în casa lor. De fapt, ea nu era o străină. Era cunoscută prin reputaţia ei; cu toate acestea, nu a fost primită în casă. Mulţi vor fi trişti gândindu-se că sora More a venit la Battle Creek, cerşind un cămin de la oameni după inima ei, iar ei au trimis-o la Chicago să împrumute bani ca să-şi achite cheltuielile pentru călătoria spre locul de odihnă - spre mormântul ei din ţinutul Leelenaw, unde zace această preţioasă fiinţă care a fost azvârlită - Domnul să aibă milă de cei care sunt vinovaţi de ceea ce i s-a întâmplat. 42:24 Biata soră More! Ea doarme, însă noi am făcut ce am putut. Când am fost la Battle Creek, anul trecut în august, am primit prima dintre cele două scrisori ca răspuns la cele scrise de mine, însă noi nu am avut bani să-i trimitem. Soţul meu a trimis după bani la Wisconsin şi Iowa şi am primit 70 de dolari care să ne acopere cheltuielile, să participăm la acele adunări din vest, ţinute în septembrie. Noi speram să avem bani pe care să îi trimitem imediat după ce ne întorceam din vest, ca să-i achităm preţul călătoriei şi să poată veni în noua noastră casă din ţinutul Montcalm. 42:25 Prieteni generoşi din vest ne-au dăruit banii necesari; însă, când ne-am hotărât să-l însoţim pe fratele Andrews la Maine, chestiunea a fost tergiversată până la sosirea noastră. Noi nu speram să stăm în est mai mult de patru săptămâni, timp care ar fi fost suficient să trimitem după sora More, după întoarcerea noastră, să poată ajunge la noi înainte de închiderea sezonului naval. Când ne-am decis să rămânem în est câteva săptămâni în plus faţă de cât ne-am propus la început, nu am zăbovit şi ne-am adresat mai multor fraţi din împrejurimi, cerându-le să trimită după sora More şi să-i ofere un loc de şedere până veneam noi. Eu spun: noi am făcut ce am putut. 42:26 Însă de ce am fi avut noi mai mult interes pentru această soră decât alţii? Ce voiam noi de la această misionară sleită de puteri? Ea nu ne putea face lucrul din gospodărie şi nu aveam decât un copil căruia să-i predea lecţii. Şi, cu siguranţă, nu se putea cere mult de la o persoană trecută de 60 de ani. Nu am fi avut nici un folos de la ea, doar că am fi adus 42:27 binecuvântarea lui Dumnezeu în casa noastră. Sunt multe motive pentru care fraţii noştri ar fi trebuit să dovedească mai mult interes faţă de sora More decât noi. Noi nu o văzusem şi nu avusesem alte mijloace de a cunoaşte istoria ei, devotamentul ei pentru cauza lui Hristos şi a omenirii mai mult decât oricare din cititorii revistei Review. Fraţii noştri din Battle Creek au văzut-o pe această nobilă femeie şi unii dintre ei au cunoscut, mai mult sau mai puţin, dorinţele şi nevoile ei. Noi nu aveam bani cu care să o ajutăm; ei însă aveau. Noi eram deja supraîmpovăraţi de griji şi aveam nevoie de acele persoane din casa noastră care deţineau putere şi energie tinerească. Noi aveam nevoie să fim ajutaţi, nu să ajutăm pe alţii. Însă majoritatea fraţilor noştri din Battle Creek au o situaţie atât de bună, încât sora More nu ar fi fost nici cea mai mică povară sau grijă. Ei aveau timp, putere şi erau liberi de griji. 42:28 Nimeni nu s-a interesat de cazul ei aşa ca noi. Eu am vorbit chiar în faţa acelei adunări mari toamna trecută, înainte de plecarea în est, în legătură cu neglijenţa lor faţă de sora More. Am vorbit despre datoria de a da onoare cui se cuvine; mi se părea că înţelepciunea se depărtase atât de mult de cei prevăzători, încât ei nu mai erau în stare să preţuiască valoarea morală. Le-am spus membrilor bisericii că se aflau printre ei mulţi care au putut găsi timp să se întâlnească, să cânte cu vocea şi cu instrumentele muzicale; au avut bani de dat artiştilor să le facă portretul sau să-i cheltuie pe distracţii; însă nu au avut nimic de dat unei misionare sleite de puteri, care îmbrăţişase adevărul din toată inima şi venise să locuiască împreună cu cei care au aceeaşi credinţă cu ea şi care îi era atât de preţioasă. I-am îndemnat să se oprească şi să chibzuiască ce este de făcut şi le-am propus să-şi lase deoparte instrumentele de cântat trei luni de zile, ca să-şi ia timp să se umilească înaintea lui Dumnezeu în profundă cercetare de sine, pocăinţă şi rugăciune, până când aveau să vadă ce doreşte Domnul de la ei, cei care pretind că sunt copii ai Lui. Sufletul meu era tulburat de un simţământ de vinovăţie pentru ceea ce I s-a făcut lui Isus, în persoana sorei More, şi eu am vorbit cu mai mulţi, personal, despre aceasta. 42:29 Acest lucru nu s-a făcut într-un colţ. Şi totuşi, în ciuda faptului că lucrul acesta s-a făcut public, urmat de marea şi buna lucrare din Battle Creek, acea biserică nu a făcut nici un efort de a îndrepta trecutul prin aducerea înapoi a sorei More. Şi cineva, soţia unuia dintre pastorii noştri, a afirmat cândva după aceea: "Nu văd de ce este nevoie ca fratele şi sora White să facă atâta tărăboi în legătură cu sora More. Eu cred că ei nu înţeleg cazul". Este adevărat, noi nu am înţeles cazul. Este mult mai grav decât ne închipuiam atunci. Dacă l-am fi înţeles, nu am fi plecat din Battle Creek până nu am fi arătat clar bisericii de acolo păcatul pe care l-au făcut, lăsând-o să plece de la ei aşa cum a plecat, şi s-ar fi luat măsuri ca ea să se întoarcă înapoi. 42:30 Un membru al acelei biserici a spus odată, după aceea, într-o discuţie, despre felul cum a plecat sora More: "Nimeni nu şi-ar mai asuma acum responsabilitatea preluării unor asemenea cazuri. Fratele White s-a ocupat întotdeauna de ele." Da, el s-a ocupat. El îi lua pe oameni acasă la el până se umpleau toate scaunele şi toate paturile, şi apoi se ducea la fraţii lui şi îi ruga să ia pe cine n-a mai putut el să ia. Dacă nu aveau bani, le dădea şi îi invita şi pe alţii să facă la fel. Trebuie să existe oameni în Battle Creek care să facă aşa cum a făcut el, altfel blestemul lui Dumnezeu va fi asupra acelei biserici. Nici un om măcar, deşi cincizeci o puteau face, nu a făcut ceea ce a făcut el. 42:31 Ni s-a spus să ne întoarcem la Battle Creek. Noi nu suntem pregătiţi să facem acest lucru. Probabil nu va trebui s-o facem niciodată. Am îndurat poveri teribile acolo, până când nu le-am mai putut suporta. Dumnezeu va avea acolo bărbaţi şi femei puternici care să împartă aceste poveri între ei. Cei care se mută la Battle Creek, care acceptă funcţii acolo, dar care nu sunt pregătiţi pentru o asemenea lucrare, ar face de o mie de ori mai bine să meargă în altă parte. Există oameni care văd, şi simt, şi fac bine cu bucurie lui Isus în persoana sfinţilor Săi. Aceştia să aibă loc în lucrare. Iar cei care nu pot face această lucrare să se ducă acolo unde nu stau în calea lucrării lui Dumnezeu. 42:32 Acest lucru este valabil în special pentru cei din conducerea lucrării. Dacă ei procedează greşit, totul merge rău. Cu cât este mai mare responsabilitatea, cu atât este mai mare ruina în caz de necredincioşie. Dacă fraţii din conducere nu îşi fac datoria cu credincioşie, cei care sunt conduşi nu şi-o vor face nici ei pe a lor. Cei de la conducerea lucrării din Battle Creek trebuie să fie modele pentru turmă, pretutindeni. Dacă fac acest lucru, vor avea o mare răsplată. Dacă însă nu fac acest lucru şi totuşi acceptă să rămână în acele funcţii, înfricoşătoare este socoteala pe care va trebui să o dea. Noi am făcut ce am putut. Dacă am fi avut mijloace la îndemână toamna trecută, sora More ar fi fost acum cu noi. Când am aflat situaţia reală în care ne aflam, aşa cum a fost prezentat în Mărturia nr.13, noi amândoi am tratat lucrurile cu uşurinţă şi am spus că nu dorim să ne asumăm responsabilitatea banilor. Aceasta a fost greşit. Dumnezeu doreşte ca noi să avem bani ca să putem, ca şi în trecut, să ajutăm acolo unde este nevoie. Satana vrea să ne lege de mâini în această privinţă şi să-i facă şi pe alţii să fie nepăsători, insensibili şi lacomi, aşa ca să se poată întâmpla lucruri teribile, ca în cazul sorei More. 42:33 Vedem oameni alungaţi: văduve, orfani, săraci demni şi pastori în nevoie şi multe ocazii de a folosi banii pentru slava lui Dumnezeu, pentru înaintarea cauzei Sale şi alinarea suferinţei sfinţilor Săi, şi eu doresc să am mijloace pe care să le folosesc pentru Dumnezeu. Experienţa de aproape un sfert de secol de multe călătorii, simţind starea celor care au nevoie de ajutor, ne califică să folosim în mod judicios banii Domnului. Eu mi-am plătit rechizitele de birou şi timbrele şi mi-am petrecut mult timp din viaţă scriind pentru binele altora, şi tot ce am primit pentru această lucrare, care m-a obosit şi m-a epuizat teribil, nu ar putea plăti nici măcar a zecea parte din timbrele pe care le-am folosit pentru poştă. Când mi s-au întins bani, eu am refuzat ori i-am alocat pentru diverse obiective de binefacere, cum a fost Asociaţia pentru Publicaţii. Nu voi mai face aşa. Îmi voi face datoria, lucrând ca întotdeauna. Însă temerile mele de a primi banii pe care să-i folosesc pentru Domnul s-au dus. Acest caz al sorei 42:34 More m-a trezit ca să văd că este scopul lui Satana acela să ne facă să nu avem bani. 42:35 Biata soră More! Când am auzit că a murit, soţul meu s-a simţit îngrozitor. Amândoi am simţit ca şi când o mamă scumpă, a cărei companie o doreau inimile noastre, nu mai este. Poate unii spun că, dacă noi am fi fost în locul acelora care au ştiut care sunt dorinţele şi nevoile sorei More, noi n-am fi făcut aşa cum au făcut ei. Eu sper să nu fiţi puşi niciodată în situaţia să înduraţi mustrări de conştiinţă, aşa cum, cu siguranţă, le simt câţiva care au fost atât de interesaţi de propriile lor afaceri, încât nu au vrut să-şi asume nici o răspundere faţă de cazul ei. Fie ca Dumnezeu să se îndure de cei care sunt decepţionaţi pentru că au neglijat o slujitoare demnă a lui Hristos, care s-a sacrificat pe sine. S-a adus această scuză: Ne-am fript de atâtea ori, încât ne este frică de străini. Oare ne-au învăţat Domnul nostru şi ucenicii Lui să fim foarte precauţi şi să nu primim străini, pentru ca nu cumva să greşim, să ne frigem şi să dăm de necaz, purtând de grijă unor persoane nevrednice? 42:36 Pavel îi îndeamnă pe evrei: "Stăruiţi în dragoste frăţească" (Evrei 13,1). Nu vă amăgiţi la gândul că va fi un timp când nu va mai fi nevoie de acest îndemn, când dragostea frăţească să înceteze. El continuă: "Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea, au găzduit, fără să ştie, pe îngeri." (Evrei 13,2). 42:37 Vă rog, citiţi de la Mat.25,31 înainte. Citiţi, fraţilor, când vă luaţi Biblia şi mergeţi la altarul familial. Faptele bune făcute de cei care au fost primiţi în împărăţia lui Hristos au fost făcute lui Isus în persoana celor din poporul Său care sunt în necazuri şi suferinţă. Cei care au făcut aceste fapte bune nu văd că ar fi făcut ceva pentru Hristos. Ei nu şi-au făcut decât datoria faţă de oamenii în nevoie. Cei de la stânga nu pot vedea că s-au purtat urât cu Hristos prin faptul că au neglijat nevoile poporului Său. însă neglijenţa a fost faţă de Isus, în persoana sfinţilor Săi, şi pentru această neglijenţă, ei vor merge în pedeapsa veşnică. Şi un lucru 42:38 arătat clar în legătură cu neglijenţa lor este afirmat în acest fel: "Am fost străin şi nu M-aţi primit la voi." 42:39 Aceste lucruri nu sunt valabile numai pentru biserica din Battle Creek. Sunt întristată de egoismul pe care îl văd pretutindeni la cei ce pretind că sunt păzitori ai Sabatului. Domnul Hristos S-a dus să pregătească locaşuri veşnice pentru noi, iar noi să-I refuzăm un cămin doar pentru câteva zile, în persoana sfinţilor care sunt alungaţi? El Şi-a părăsit căminul Lui de slavă, maiestatea şi poziţia Sa înaltă, ca să mântuiască pe omul pierdut. El a devenit sărac pentru ca noi, prin sărăcia Lui, să putem deveni bogaţi. El S-a supus insultei pentru ca omul să poată fi înălţat şi a oferit un cămin fără seamăn pentru farmecul lui şi este tot atât de durabil ca şi tronul lui Dumnezeu. Cei care vor fi biruitori la sfârşit şi vor şedea cu Hristos pe tronul Său vor urma exemplul lui Isus şi, de bună voie şi cu bucurie, vor sacrifica pentru El, în persoana sfinţilor Lui. Cei care nu aleg să facă acest lucru vor merge în pedeapsa veşnică. 42:40 Mâncăruri sănătoase 42:41 În ultimele şapte luni nu am fost acasă decât patru săptămâni. În călătoriile noastre am stat la diferite mese, de la Iowa până la Maine. Unii dintre cei pe care i-am vizitat trăiesc în conformitate cu cea mai bună lumină pe care o au. Alţii, care au aceleaşi ocazii de a învăţa să trăiască sănătos şi bine, de-abia dacă au făcut primii paşi în privinţa reformei: îţi vor spune că nu ştiu să gătească în această nouă modalitate. însă ei nu au nici o scuză, pentru că în lucrarea How to live (Cum să trăim) sunt multe reţete excelente, şi această lucrare este la îndemâna tuturor. Eu nu spun că sistemul de gătit pe care îl prezintă această carte este perfect. Este posibil ca în curând să pot oferi o lucrare mică, mai după inima mea în anumite privinţe. Însă, în How to live, se găsesc reţete cu mult înainte în ce priveşte reforma decât ceea ce călătorul întâlneşte adesea, chiar printre adventiştii de ziua a şaptea. 42:42 Mulţi socotesc că aceasta nu este o chestiune care să ţină de datorie şi de aceea nici nu încearcă să pregătească mâncarea în mod corespunzător. Acest lucru poate fi făcut într-un mod simplu, sănătos, uşor, fără a se folosi untură, unt sau mâncărurile cu carne. Iscusinţa trebuie îmbinată cu simplitatea. Pentru aceasta, femeile trebuie să citească şi apoi să pună în practică ce au citit. Mulţi ajung să sufere pentru că nu se obosesc să facă acest lucru. Acestora le spun: este timpul să vă treziţi energiile adormite şi să începeţi să citiţi. Învăţaţi să gătiţi simplu, şi totuşi într-un mod care să asigure cea mai gustoasă şi sănătoasă mâncare. 42:43 Deoarece este greşit să găteşti doar pentru a satisface gustul sau a fi pe plac apetitului, nimeni nu trebuie să nutrească ideea că o dietă săracă este potrivită. Mulţi sunt slăbiţi datorită bolii şi au nevoie de o alimentaţie hrănitoare, suficientă cantitativ şi bine gătită. Adesea, găsim pâine graham grea, acră şi necoaptă bine. De aceea, este de datoria noastră să învăţăm să gătim, să ştim cum să facem acest lucru. Uneori găsim prăjituri cu gem sau biscuiţi moi, uscaţi, necopţi şi alte lucruri de acest fel. Şi atunci bucătăresele vă vor spune că se descurcă foarte bine în vechiul stil de a găti, însă, ca să spunem adevărul, familiilor lor nu le place pâinea graham; ar muri de foame dacă ar trăi astfel. 42:44 Mi-am spus mie însămi: nu mă mir de acest lucru. Felul în care pregătiţi mâncarea o face să nu fie deloc gustoasă. Consumarea acestor feluri de alimente sigur te îmbolnăveşte de indigestie. Aceste biete gospodine şi cei care trebuie să mănânce mâncarea gătită de ele îţi vor spune cu gravitate că reforma sanitară nu este de acord cu ele. Stomacul nu are puterea de a transforma pâinea săracă, grea şi acră în pâine bună; însă pâinea asta stricată va transforma stomacul sănătos într-unul bolnav. Cei care mănâncă o astfel de mâncare ştiu că pierd din putere. Nu există o cauză? Unele din aceste persoane pretind că ţin reforma sanitară, însă nu fac acest lucru. Ele nu ştiu să gătească. Pregătesc prăjituri, cartofi, pâine graham şi apoi cercul se repetă, abia dacă există vreo variaţie, şi organismul nu este întărit. Acestea socotesc că 42:45 este o pierdere de timp să-ţi propui să dobândeşti o experienţă desăvârşită în pregătirea sănătoasă şi gustoasă a hranei. Unii cred că ceea ce mănâncă este pierdut şi că tot ce aruncă în stomac pentru a-l umple are acelaşi efect cu hrana pregătită cu atâta bătaie de cap. Este important să dăm gust şi savoare hranei pe care o mâncăm. Dacă nu putem face acest lucru, ci mâncăm mecanic, nu ne vom hrăni bine şi nici nu ne vom dezvolta bine, ca atunci când ne bucurăm de mâncarea pe care o introducem în stomac. Noi suntem construiţi din ceea ce mâncăm. Pentru a avea sânge de calitate bună, trebuie să avem o hrană potrivită, gătită în mod corespunzător. 42:46 Este o datorie religioasă pentru persoanele care gătesc să înveţe să pregătească hrană sănătoasă în diferite feluri, astfel încât aceasta să fie mâncată cu plăcere. Mamele trebuie să-şi înveţe copiii cum să gătească. Oare, pentru o tânără, ce ramură a educaţiei ar putea fi tot atât de importantă ca aceasta? Mâncarea are de-a face cu viaţa noastră. Mâncarea sărăcăcioasă, puţină şi prost gătită strică în mod continuu sângele, slăbind organele care produc sânge. Este absolut esenţial ca arta gătitului să fie considerată una dintre cele mai importante ramuri ale educaţiei. Nu sunt decât câteva bucătărese bune. Tinerele care au o funcţie la birou consideră că este umilitor, să devină bucătărese. Nu e cazul. Ele nu văd subiectul corect. A şti să pregăteşti o hrană sănătoasă, şi în special pâine, nu este o ştiinţă de mică valoare sau neînsemnată. 42:47 În multe familii găsim dispeptici şi, adesea, motivul este această pâine deficitară. Stăpâna casei consideră că aceasta nu trebuie aruncată şi ei o mănâncă. Aşa trebuie să procedăm cu pâinea veche? O veţi introduce în stomac pentru ca acesta să o transforme în sânge? Are stomacul puterea să transforme pâinea acră în pâine dulce? Pâinea veche în pâine proaspătă? Pâinea mucegăită în pâine bună? 42:48 Mamele neglijează această ramură a educaţiei fetelor lor. Ele sunt împovărate de griji şi muncă şi se istovesc repede, în timp ce fiica este scuzată, are timp să facă vizite, să 42:49 croşeteze şi să-şi facă plăcerile. Aceasta este dragoste greşit înţeleasă. Mama îi face rău copilului ei, ceea ce are adesea urmări pe toată viaţa. La vârsta când ar trebui să fie în stare să ducă poverile vieţii, ea nu este pregătită să facă acest lucru. Fetele de felul acesta nu îşi asumă griji şi poveri. Fără greutate, ele se eschivează din faţa răspunderilor, în timp ce mama este împovărată de griji, precum roţile sub car. Nu înseamnă că fata nu este bună; însă este nepăsătoare şi neatentă, căci altfel ar vedea privirea obosită şi expresia suferinţei de pe chipul mamei ei şi va căuta să ducă ea partea cea mai grea a poverii şi să o uşureze pe mamă, care ori va fi eliberată de griji, ori va fi adusă pe patul de boală sau poate de moarte. 42:50 De ce sunt oare mamele atât de oarbe şi neglijente în educarea fetelor lor? Am fost mult întristată să văd, vizitând diferite familii, mama purtând povara cea grea, în timp ce fiica, veselă, sănătoasă şi în putere, nu simţea nici o grijă, nici o povară. Când sunt adunări mari şi familiile sunt împovărate cu musafiri, văd mama ducând povara, cu toate grijile asupra ei, în timp ce fiicele stau şi flecăresc cu prieteni. Aceste lucruri mi se par atât de în neregulă, încât de-abia mă abţin să nu le vorbesc acestor tinere nepăsătoare, egoiste, şi să nu le spun să se ducă să lucreze. Uşuraţi-o pe mama voastră obosită! Duceţi-o să se aşeze pe un scaun în salon şi îndemnaţi-o să se odihnească şi să se bucure de compania prietenilor ei. 42:51 Însă nu fiicele sunt cele care trebuie învinovăţite în totalitate pentru acest lucru. Mama este de vină. Ea nu le-a învăţat pe fete, cu răbdare, să gătească. Ea ştie că acestora le lipseşte cunoştinţa în domeniul gătitului şi de aceea toată munca este asupra ei. Ea trebuie să fie peste tot, cu grijă şi atenţie. Tinerele trebuie instruite cu grijă în privinţa gătitului. Oricare ar fi împrejurările 42:52 în viaţă, aceste cunoştinţe sunt pentru practica vieţii. Este o ramură a educaţiei care are cea mai directă influenţă asupra vieţii omeneşti, în special asupra vieţilor celor mai dragi. Multe dintre soţiile şi mamele care nu au o educaţie corespunzătoare şi le lipseşte iscusinţa în materie de gătit vin zilnic în faţa familiilor lor cu hrană prost pregătită, care distruge în mod sigur organele digestive, produce un sânge de calitate slabă şi adesea determină crize acute ale unor boli inflamatorii, ducând la moarte prematură. Mulţi au murit datorită pâinii vechi, acrite. Mi-a fost povestită o întâmplare despre o fată angajată care a făcut pâine nefrământată bine, acră. Pentru a scăpa de ea şi pentru a tăinui cele făcute, ea a aruncat-o celor doi porci foarte mari. În dimineaţa următoare gospodarul a găsit porcul mort, iar când a examinat troaca, a găsit bucăţi din acea pâine nefrământată bine. A pus întrebări şi fata a recunoscut ce a făcut. Ea n-avea idee că se poate întâmpla aşa ceva cu porcul. Dacă pâinea nefrământată bine, acră, ucide un porc, care poate devora şerpi cu clopoţei şi aproape orice lucru urâcios, ce efect va avea aceasta asupra acelui organ sensibil al omului, stomacul? 42:53 Este o datorie religioasă pentru orice fată şi femeie creştină să înveţe de îndată să facă pâine bună, gustoasă, din făină bună. Mamele trebuie să-şi ia fetele cu ele în bucătărie încă de când sunt foarte mici şi să le înveţe arta de a găti. Mamele nu pot aştepta ca fetele să înţeleagă tainele gospodăriei fără a le învăţa. Ele trebuie instruite cu răbdare, cu iubire, cu vorbe de încurajare şi aprobare şi munca trebuie făcută cât se poate de plăcută, lucru care să se vadă pe chipul voios al mamei. Dacă fetele greşesc o dată, de două ori, de trei ori, nu le criticaţi. Deja descurajarea îşi face lucrarea şi le ispiteşte să spună: 42:54 "Inutil. Eu nu pot face asta". Acum nu e timpul pentru critică. Voinţa ajunge să slăbească. Ea are nevoie de stimulentul încurajării, al cuvintelor voioase, pline de speranţă, de felul: 42:55 "Nu contează ce greşeli ai făcut. Acum doar înveţi şi te poţi aştepta să faci boacăne. Încearcă din nou. Gândeşte-te la ceea ce faci. Fii foarte atentă şi vei reuşi cu siguranţă". 42:56 Multe mame nu îşi dau seama de importanţa acestei ramuri a educaţiei şi, decât să-şi dea silinţa să îşi înveţe copiii şi să le suporte greşelile din perioada în care învaţă, preferă să facă ele totul. Iar când fiicele lor greşesc, ele le gonesc, spunându-le: "Nu are rost. Nu poţi să faci nici asta, nici cealaltă. Mai mult mă încurci şi îmi faci necazuri decât să mă ajuţi." 42:57 În acest fel sunt respinse cele dintâi străduinţe ale celei care vrea să înveţe şi primul eşec îi trage atât de mult înapoi interesul şi zelul de a învăţa, încât e îngrozită să mai încerce şi îşi va propune să coase, să tricoteze, să facă curăţenie în casă - orice altceva, dar să nu gătească. Aici mama a greşit mult. Ea ar fi trebuit să-şi instruiască cu răbdare fiicele, astfel ca ele să poată obţine, prin practică, acea experienţă care să îndepărteze stângăcia şi neîndemânarea şi să îndrepte mişcările lipsite de iscusinţă ale bucătăresei neexperimentate. Redau aici fragmente din Mărturia nr.10, publicată în 1864: 42:58 "Copiii care au fost alintaţi şi răsfăţaţi totdeauna aşteaptă acest lucru; iar dacă aşteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiţi şi se descurajează. Aceeaşi dispoziţie se va vedea pe tot parcursul vieţii lor; ei vor fi neajutoraţi, se vor bizui întotdeauna pe ajutorul altora, aşteptând onoruri de la alţii. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturităţii, socotesc că sunt maltrataţi; şi astfel ei duc o viaţă agitată, ducându-şi cu greu sarcinile, murmurând adesea şi fiind nemulţumiţi că nu toate lucrurile le sunt pe plac." 42:59 "Părinţii greşiţi îşi învaţă copiii lecţii care se vor dovedi nimicitoare pentru ei şi astfel ei sădesc spini pentru picioarele lor. Ei cred că, dacă satisfac dorinţele copiilor lor şi îi lasă să-şi urmeze propriile lor înclinaţii, le pot câştiga ataşamentul. Ce greşeală! Copiii care sunt îngăduiţi 42:60 astfel cresc cu dorinţele neţinute în frâu, fără să cedeze, egoişti, exigenţi şi aroganţi, un blestem pentru ei înşişi şi pentru toţi cei din jurul lor. Într-o mare măsură, părinţii ţin în propriile lor mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Ei au asupra lor lucrarea importantă de formare a caracterului acestor copii. Învăţămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viaţa. Părinţii seamănă sămânţa care va răsări şi va aduce roadă spre bine sau spre rău. Ei îşi pot face copiii fie fericiţi, fie nefericiţi." 42:61 "Copiii trebuie învăţaţi încă de când sunt foarte mici să fie folositori, să se ajute pe ei înşişi şi să-i ajute şi pe alţii. Multe fiice ale acestui veac pot, fără vreo mustrare de conştiinţă, să-şi privească mamele trudind, gătind, spălând sau călcând, în timp ce ele stau în salon şi citesc poveşti, tricotează, croşetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de nesimţitoare ca şi o piatră. însă de unde provine acest rău? Cine sunt cei care trebuie cel mai mult învinuiţi pentru această stare de lucruri? Bieţii părinţi, desigur, ei, care se amăgesc singuri. Ei trec cu vederea binele viitor al copiilor lor şi, în dragostea lor greşit înţeleasă, îi lasă să trândăvească ori să facă lucruri de mică însemnătate, care nu necesită exersarea minţii sau a muşchilor, şi apoi îşi scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe. Ce le-a făcut să fie slabe? În multe cazuri, felul în care au procedat părinţii. O măsură suficientă de mişcare fizică în gospodărie le-ar face bine atât minţii, cât şi trupului. Însă copiii sunt lipsiţi de aceste lucruri prin idei greşite, până ce ajung refractari faţă de muncă. Pentru ei, aceasta ajunge ceva neplăcut şi care nu corespunde cu ideile lor cu privire la rafinament. Se socoteşte a fi lipsă de eleganţă şi chiar grosolan să speli vase, să calci sau să speli rufe. Aceasta este educaţia la modă care se dă copiilor în acest veac nenorocit." 42:62 "Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuzit după principii mai înalte decât cele ale lumii, care caută să-şi măsoare toate faptele după modă. Părinţii temători de Dumnezeu trebuie să-şi educe 42:63 copiii pentru o viaţă utilă. Pregătiţi-i să poarte poveri încă de când sunt mici. Dacă nu au fost obişnuiţi cu munca, în curând vor fi plictisiţi, obosiţi. Se vor plânge de dureri de mijloc, de umeri şi de membre, iar voi veţi fi în pericol datorită iubirii pe care le-o dovediţi, de a face voi înşivă lucrul care trebuie făcut, decât să-i vedeţi pe ei că suferă câtuşi de puţin. La început daţi-le puţin de făcut, apoi creşteţi măsura câte puţin în fiecare zi, până ce ei ajung în stare să muncească suficient fără a fi plictisiţi. Inactivitatea este cauza cea mai mare pentru durerile de mijloc şi de umeri la copii..." 42:64 "Mamele trebuie să-şi ia fiicele cu ele în bucătărie şi să le înveţe cu răbdare. Prin această muncă muşchii lor vor căpăta vigoare şi tărie, iar gândurile lor vor fi mai sănătoase şi mai înălţătoare la încheierea zilei. Poate că sunt obosite, însă ce dulce este odihna după o măsură corespunzătoare de muncă! Somnul, refăcătorul dulce al naturii, întăreşte trupul obosit şi îl pregăteşte pentru datoriile zilei următoare. Nu le daţi de înţeles copiilor voştri că nu contează dacă ei muncesc sau nu. Învăţaţi-i că este nevoie de ajutorul lor, că timpul lor este valoros şi că voi depindeţi de munca lor". 42:65 Cărţi şi broşuri 42:66 Punerea corespunzătoare în circulaţie şi distribuirea publicaţiilor noastre constituie una dintre cele mai importante ramuri ale lucrării în prezent. Foarte puţin se poate realiza fără aceasta. Iar pastorii noştri sunt cei care pot face cel mai mult în această lucrare, mai mult decât orice alte categorii de persoane. Este adevărat, cu puţin timp în urmă, câţiva dintre predicatorii noştri au dus prea departe problema vânzării cărţilor. Unii au adăugat la stocul pe care îl deţineau pentru vânzare nu numai publicaţii de o valoare reală redusă, dar şi alte articole de asemenea fără valoare. 42:67 Însă, câţiva dintre pastorii noştri adoptă acum o părere extremă cu privire la 42:68 ceea ce am spus eu în Mărturia nr.11 cu privire la vânzarea publicaţiilor noastre. Cineva din statul New York, asupra căruia nu stă prea greu povara lucrării, care a lucrat ca agent distribuitor, deţinând multe feluri de publicaţii bune, s-a hotărât să nu mai vândă şi a scris la birou, spunând că publicaţiile sunt vizate de cele amintite de mine acolo. Aceasta este greşit. Redau în continuare un fragment din Mărturia nr.11: 42:69 "Povara vânzării publicaţiilor noastre nu trebuie să stea asupra pastorilor care lucrează cu cuvântul şi învăţătura. Timpul şi puterea lor trebuie menajate, pentru ca eforturile lor să poată fi folosite în adunările de predicare în serii. Timpul şi puterea lor nu trebuie irosite în vânzarea cărţilor noastre, când acestea ar putea fi foarte bine aduse publicului de către aceia care nu au sarcina predicării Cuvântului. Când merge în noi câmpuri, s-ar putea să fie necesar ca pastorul să ia cu el publicaţii, ca să le ofere spre vânzare oamenilor, şi, de asemenea, poate fi necesar şi în alte ocazii să vândă cărţi şi să încheie afaceri pentru biroul de publicaţii. Însă această lucrare trebuie evitată ori de câte ori poate fi făcută de altcineva." 42:70 Prima parte din acest fragment este întărită de ultima parte. Ca să fiu ceva mai explicită, părerea mea în această privinţă este că pastori ca fraţii Andrews, Waggoner, White şi Loughborough, care au sarcina supravegherii lucrării şi, prin urmare, au un surplus de griji, poveri şi muncă, nu ar trebui să adauge la poverile lor şi vânzarea publicaţiilor noastre, în special la adunările în corturi şi la Conferinţele generale. S-a spus aceasta pentru a-i corecta pe aceia care, la astfel de adunări, lăsau la o parte lucrarea cea importantă şi răspândeau mulţimilor adunate mărfuri care nu aveau nici o legătură cu lucrarea. 42:71 Pastorii noştri care se bucură de o sănătate viguroasă pot, cu cea mai mare decenţă, să se implice, la timpul potrivit, în vânzarea publicaţiilor noastre. În special în prezent este nevoie de eforturile lor, întrucât s-a vorbit recent 42:72 poporului nostru de vânzarea şi punerea în circulaţie a acestor lucrări. În patru săptămâni, în turul nostru în ţinuturile Gratiot, Saginaw şi Tuscola, soţul meu a vândut şi a dăruit săracilor în valoare de 400 de dolari. La început, el prezenta în faţa oamenilor importanţa cărţilor; apoi ei erau gata să le ia cât mai repede, în măsura în care el împreună cu mai multe ajutoare îi puteau servi. 42:73 De ce nu sunt fraţii noştri mai generoşi în darurile lor pentru fondul de cărţi şi broşuri? De ce nu iau pastorii mai în serios această lucrare? Oamenii noştri ar trebui să vadă că aceste lucrări sunt exact ceea ce este nevoie pentru aceia care au nevoie de ajutor. Aici există şansa de a investi bani potrivit cu un binecuvântat plan de generozitate. Uneori putem citi oamenii aproape tot aşa de clar cum citim cărţile. Sunt între noi unii care pun între 100 şi 1000 de dolari, sau mai mult, pentru Institutul de Sănătate, dar care au dăruit doar între 5 şi 20 de dolari în marea acţiune de publicare a cărţilor, broşurilor şi revistelor care prezintă adevăruri cu privire la viaţa veşnică. Una este considerată o investiţie bănească. Cealaltă, după cum ne putem da seama din micimea darurilor, este considerată o pierdere. 42:74 Nu trebuie să fim liniştiţi cu privire la acest subiect. Poporul nostru se va devota lucrării. Banii vor veni. Iar noi le vom spune celor care sunt săraci şi vor cărţi: Trimiteţi comenzile, împreună cu o declaraţie despre starea voastră materială. Vă vom trimite într-un pachet patru volume: Daruri spirituale, Cum să trăim, Apel către tineri, Apel către mame, Lecturi pentru Sabat şi cele două hărţi mari, împreună cu Cheia explicativă. Dacă aveţi o parte dintre acestea, spuneţi ce aveţi, iar noi vă vom trimite alte cărţi în locul acestora sau vă vom trimite doar ceea ce nu aveţi. Trimiteţi 50 cenţi pentru a achita poşta, iar noi vă vom trimite un pachet în valoare de 5 dolari, iar fondul va avea de suportat o plată de 4 dolari.* 42:75 În această chestiune atât de importantă a cărţilor, toţi trebuie să acţioneze, dăruind cu multă generozitate, de felul celei implicate în 42:76 vânzarea Bibliilor americane şi a broşurilor. În multe privinţe, aceste societăţi uriaşe sunt demne de imitat. Generozitatea se vede în testamente şi donaţii şi este adusă la îndeplinire prin vânzări şi donaţii de Biblii şi broşuri. Adventiştii de ziua a şaptea trebuie să fie în frunte în această chestiune legată de cărţi, ca şi în alte lucruri. Fie ca Dumnezeu să ne ajute. Broşurile noastre trebuie oferite în districte la preţul lor, lăsând o mică marjă pentru plata pachetului poştal şi a celorlalte lucruri legate de aceasta. Iar pastorii şi poporul să se implice, ca niciodată mai înainte, în punerea în circulaţie a cărţilor, broşurilor şi revistelor. Vindeţi acolo unde oamenii pot şi doresc să cumpere, iar acolo unde nu pot, dăruiţi-le cărţi. 42:77 __________ 42:78 Lozinca creştinului 42:79 Stimate frate B., mi-a fost arătat că tu acţionezi mai degrabă în funcţie de sentimente, şi nu după principii ferme. Îţi lipseşte o profundă şi deplină experienţă în lucrurile lui Dumnezeu. Trebuie să fii cu totul convertit la adevăr. Când inima unui om este cu totul convertită, tot ce are el este consacrat Domnului. Tu nu ai experimentat încă această consacrare. În vorbe, tu iubeşti adevărul, însă nu dovedeşti această dragoste în faptele tale şi prin roadele tale. Acţiunile şi faptele tale sunt dovezile sincerităţii dragostei tale sau a indiferenţei tale faţă de Dumnezeu, cauza Lui şi semenii tăi. 42:80 Cum Şi-a manifestat Domnul Hristos dragostea faţă de bieţii oameni muritori, sacrificându-Şi slava, bogăţiile şi chiar mult preţioasa Lui viaţă! Domnul Hristos a consimţit să ducă o viaţă de umilinţă şi multă suferinţă. El S-a supus batjocurilor pline de cruzime ale unei mulţimi înfuriate, criminale, şi celei mai teribile morţi, pe cruce. Domnul Hristos a spus: "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru 42:81 prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu" (Ioan 15,12-14). Noi dovedim că suntem prieteni ai lui Hristos când ascultăm implicit de voia Sa. Nu poate fi nici o dovadă dacă spunem, dar nu facem; însă în a face, în a asculta, există dovada. Cine ascultă de porunca de a ne iubi unii pe alţii aşa cum ne-a iubit Hristos? Frate B., tu trebuie să ai o experienţă mai fermă, mai profundă şi mai neegoistă decât ai avut vreodată, dacă asculţi de porunca lui Hristos. 42:82 Îţi lipseşte bunăvoinţa. Tu te străduieşti să te eschivezi de la griji, necazuri sau cheltuieli pentru cauza lui Dumnezeu. Tu nu ai investit decât puţin în lucrare. Acţiunile pe care omul le preţuieşte cel mai mult se vor vedea în investiţiile lui. Dacă preţuieşte mai mult lucrurile veşnice decât cele vremelnice, el va arăta acest lucru prin faptele lui; el va investi cel mai mult, va risca cel mai mult în ceea ce preţuieşte cel mai mult şi care, în final, îi aduce cel mai mare profit. 42:83 Bărbaţi care pretind că susţin adevărul se angajează în afaceri lumeşti şi investesc mult, riscă mult. Dacă pierd aproape tot ce au, se întristează mult pentru că simt neplăcerea pierderilor; cu toate acestea, ei nu simt că acţiunile lor neînţelepte au lipsit de bani cauza lui Dumnezeu şi că, în calitate de ispravnici, ei trebuie să dea socoteală de irosirea banilor Domnului. Dacă li s-ar cere să rişte ceva pentru cauza lui Dumnezeu, să investească doar un sfert din ceea ce au pierdut în investirea în lucruri vremelnice, simţământul lor ar fi că cerul costă prea mult. 42:84 Lucrurile veşnice nu sunt preţuite. Tu nu eşti un om bogat, dar, cu toate acestea, inima ta poate să se agaţe tot aşa de mult de puţinul pe care îl ai cum se agaţă milionarul de comorile lui. Mici, foarte mici vor fi profiturile realizate prin investiţiile tale în acţiuni vremelnice; în timp ce, pe de altă parte, dacă investeşti în cauza lui Dumnezeu, şi consideri această cauză ca fiind o parte din fiinţa ta, şi o iubeşti aşa cum te iubeşti 42:85 pe tine însuţi, şi eşi dispus să sacrifici pentru înaintarea ei, arătându-ţi încrederea şi credinţa în triumful ei final, vei culege un seceriş bogat, dacă nu în această viaţă, atunci în viaţa care este mai bună decât aceasta. Vei secera o răsplată veşnică, mai valoroasă decât orice alte câştiguri vremelnice, pământeşti, tot aşa după cum ceea ce este nemuritor este mai valoros decât ceea ce este trecător. 42:86 Frate B., tu pari neliniştit să descoperi ce s-a spus cu privire la funcţia ta în biserică şi ce este în mintea noastră cu privire la aceasta. Exact acest lucru l-am scris eu. M-am temut pentru tine datorită celor ce mi-au fost arătate cu privire la trăsăturile tale. Tu acţionezi din impuls. Tu te rogi dacă simţi că trebuie să te rogi şi vorbeşti dacă simţi că trebuie să vorbeşti. Dacă eşti dispus, te duci la adunare; dacă nu, stai acasă. Ţi-a lipsit în mare măsură spiritul de sacrificiu. Ţi-ai consultat propriile dorinţe şi plăceri şi ai făcut pe plac eului, în loc să simţi că ar trebui să-I fii pe plac lui Dumnezeu. Datoria, datoria! La postul tău de fiecare dată. Te-ai înrolat tu ca un soldat al crucii lui Hristos? Dacă da, atunci simţămintele tale nu te scutesc de datorie. Trebuie să fii dispus să înduri greutăţile ca un bun soldat. Porneşte, fără să te opreşti, suportă ocara, căci astfel a făcut Căpitanul mântuirii noastre. Calităţile necesare pentru un episcop, sau prezbiter, sau diacon sunt: să fie "fără prihană, ca ispravnic al lui Dumnezeu; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav, ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici" (Tit 1,7-9). 42:87 Pavel enumeră darurile preţioase care sunt de dorit şi îndeamnă pe fraţi: "Cine dă, să dea cu mână largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie. Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia. În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. 42:88 Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Ajutaţi-i pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi" (Rom.12,8-13). "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă." (1 Tim.6,17-19). Aici este o investiţie înţeleaptă şi cu totul sigură; aici sunt menţionate faptele bune care ne sunt recomandate să le punem în practică, să le pui în practică. Aici este vorba de adevăratele valori. În acestea nu există pericolul de a pierde. Se poate asigura o comoară în ceruri, o acumulare continuă, care îl va califica pe dătător pentru viaţa veşnică. Şi când viaţa lui de aici se va încheia şi se va încheia şi timpul de har, el va putea beneficia de viaţa veşnică. 42:89 Frate B., tu nu eşti primitor de oaspeţi, tu eviţi poverile. Simţi că este o povară să-i hrăneşti pe sfinţi şi să le oferi cele necesare şi că tot ce faci în această direcţie este pierdut. Te rog, citeşte pasajele biblice de mai sus şi fie ca Dumnezeu să-ţi dea înţelegere şi discernământ - aceasta este rugăciunea mea serioasă. În familia ta, trebuie să cultivi mai mult generozitatea, dărnicia, şi să fii mai puţin egoist. Găseşte-ţi plăcerea în a invita pe cei din poporul lui Dumnezeu în casa ta şi, în funcţie de cum o cere ocazia, împarte cu ei, cu bucurie, cu voioşie, bunurile asupra cărora Dumnezeu v-a făcut ispravnici. Nu face aceste mici favoruri cu părere de rău, de silă. Când faci aceste lucruri ucenicilor lui Hristos, Lui I le faci; la fel, dacă eşti lipsit de ospitalitate faţă de sfinţii lui Dumnezeu, faţă de Isus dovedeşti lipsă de ospitalitate. 42:90 Reforma sanitară este importantă pentru voi amândoi. Sora B. s-a opus acestei bune lucrări, când, de fapt, ea nu ştie la ce se opune. Ea s-a împotrivit sfatului lui Dumnezeu împotriva propriului ei suflet. Apetitul nestăpânit a dus la slăbiciune şi boală, slăbind puterile morale şi lipsind-o de capacitatea de a preţui adevărul sacru, 42:91 valoarea ispăşirii care este esenţială pentru mântuire. Sora B. iubeşte această lume. Ea nu s-a despărţit de lume, în plăcerile ei, şi nu s-a predat fără rezerve lui Dumnezeu, aşa cum cere El. El nu acceptă un sacrificiu pe jumătate. Totul, totul, totul este al lui Dumnezeu şi nouă ni se cere să slujim în mod desăvârşit. Pavel spune: "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă transformaţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" (Rom.12,1.2). Ce privilegiu avem să încercăm, experimentând, care este intenţia şi voia lui Dumnezeu cu privire la noi! Fie Numele Lui lăudat pentru acest dar preţios! Mi-a fost arătat că sora B. trebuie să se desprindă de această lume, ca să poată avea parte cu adevărat, în mod sigur, de o lume mai bună. 42:92 Frate B., tu trebuie să acţionezi cu grijă, să-ţi supui eul; fii răbdător, blând şi smerit. Un spirit blând şi liniştit este de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Trebuie să îndrăgeşti ceea ce Dumnezeu socoteşte că este valoros. Amândoi aveţi de făcut o lucrare înainte de a sta faţă în faţă cu judecata lui Dumnezeu. Lucraţi, căci ziua trece şi vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Staţi în lumina adevărată voi înşivă, astfel ca apoi să puteţi face ca lumina voastră să strălucească, iar oamenii, văzând faptele voastre bune, să fie conduşi să dea slavă Tatălui vostru ceresc. 42:93 Greenville, Michigan, 23 ian.1868. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: