41:1 Experienţe din perioada 23 decembrie 1867 - 1 februarie 1868
41:2 Voi reda pe scurt fragmente din anumite întâmplări şi poate că nu pot oferi o idee mai bună în legătură cu lucrarea noastră din perioada de până la întâlnirea din Vermont, decât dacă voi da copia unei scrisori pe care i-am scris-o fiului nostru la Battle Creek, pe data de 27 decembrie 1867:
41:3 "Dragul meu fiu, Edson, stau acum la biroul fratelui D.T. Bourdeau din West Enosburgh, Vermont. După încheierea adunării de la Topsham, Maine, am fost extrem de obosită. Când îmi puneam lucrurile în cufăr, aproape am leşinat de oboseală. Ultimul lucru pe care l-am făcut acolo a fost acela că am chemat familia fratelui A. şi am avut o discuţie cu ei. Am vorbit acestei scumpe familii, i-am sfătuit, le-am spus cuvinte de mângâiere şi de asemenea de îndreptare şi îndemnuri în legătură cu cineva legat de ei. Ce am spus a fost primit în totalitate şi a fost urmat de mărturisire, plâns şi o mare uşurare pentru fratele şi sora A. Aceasta este o muncă grea pentru mine şi mă oboseşte mult.
41:4 După ce ne-am aşezat în vagoane, m-am întins şi m-am odihnit cam o oră. În seara aceea aveam o adunare la Westbrook, Maine, unde trebuia să ne întâlnim cu fraţii din Portland şi împrejurimi.
41:5 Ne-am instalat la familia cumsecade a fratelui Martin. Nu am putut să stau în picioare în după-amiaza aceea; însă, fiind îndemnată să particip la întâlnirea din seara aceea, m-am dus în clădirea şcolii, simţind că nu am putere să stau în picioare şi să mă adresez oamenilor. Casa era plină de ascultători foarte interesaţi. Fratele Andrews a deschis adunarea şi a vorbit un timp scurt; după aceea a urmat tatăl tău. Apoi m-am ridicat eu şi nu am rostit decât câteva cuvinte, când am simţit că puterile mi-au fost reînnoite; slăbiciunea se pare că m-a lăsat şi am vorbit cam o oră în libertate desăvârşită. Am simţit o mulţumire cu neputinţă de exprimat pentru acest ajutor pe care Dumnezeu mi l-a dat când aveam aşa mare nevoie de el. Miercuri seara am vorbit liber aproape două ore despre reforma sanitară şi reforma în îmbrăcăminte. Faptul că m-am simţit iarăşi în putere, după slăbiciunea dinaintea acestor două întâlniri, a constituit o sursă de mare încurajare pentru mine.
41:6 Ne-am bucurat de şederea la familia Martin şi sperăm să-i vedem pe scumpii lor copii predându-şi inimile lui Hristos, iar pe părinţii lor ducând lupta creştină şi purtând cununa nemuririi atunci când va fi obţinută biruinţa.
41:7 Joi, ne-am dus iarăşi la Portland şi am servit masa la familia fratelui Gowell. Am avut o discuţie deosebită şi sperăm să aibă urmări bune pentru ei. Simţim mult cu soţia fratelui Gowell. Inima acestei mame a fost sfâşiată văzându-şi copiii în suferinţă şi apoi murind, fiind puşi în mormântul tăcut. Este bine de cei care dorm. Fie ca mama să caute încă tot adevărul şi să-şi facă o comoară în ceruri pentru ca, atunci când va veni Dătătorul vieţii pentru a-i scoate pe captivi din marea închisoare a casei morţii, tatăl, mama şi copiii să se poată întâlni şi verigile care lipsesc din lanţul familiei să poată fi reunite.
41:8 Fratele Gowell ne-a dus la gară cu trăsura lui. Am ajuns exact înainte să plece trenul. Am călătorit cinci ore şi l-am întâlnit pe fratele A.W. Smith la gară în Manchester, care ne aştepta să ne ducă acasă la el, în acel oraş.
41:9 Ne aşteptam ca noaptea să ne odihnim; însă nu a fost aşa, pentru că acolo ne aşteptau un număr considerabil de oameni, dorind să ne primească. Am avut o discuţie foarte plăcută, utilă, sperăm, pentru toţi. Ne-am retras cam pe la ora zece. Devreme, dimineaţa următoare, am lăsat în urmă casa confortabilă, ospitalieră, a fratelui Smith pentru a ne continua călătoria spre Washington. A fost un drum încet, obositor. Ne-am dat jos din vagoane la Hillsborough şi am găsit o echipă care ne aştepta să ne ducă cele douăsprezece mile până la Washington. Fratele Colby a avut sanie şi pături şi am călătorit destul de comod până la câteva mile înainte de destinaţie. Nu era zăpadă destulă pentru ca sania să meargă bine; s-a stârnit vântul şi, pe parcursul ultimelor două mile, ne arunca în faţă şi ochi lapoviţa, producându-ne durere şi făcându-ne aproape să îngheţăm. Am găsit adăpost, în cele din urmă, în casa primitoare a fratelui C.K. Farnsworth. Ei au făcut tot ce au putut ca să ne simţim bine şi totul era aranjat în aşa fel, încât să ne putem odihni cât de mult cu putinţă. Nu a fost însă decât pentru puţin timp, te asigur.
41:10 În Sabat de dimineaţă a vorbit tatăl tău, iar după o pauză de aproape 20 de minute, am vorbit eu, aducând o mărturie de mustrare împotriva celor care foloseau tutunul şi de asemenea împotriva fratelui Ball, care întărise mâinile vrăjmaşului, batjocorind viziunile şi publicând lucruri amarnice împotriva noastră în publicaţia Crisis (Criza) din Boston şi în ziarul din Iowa ,Hope of Israel (Speranţa lui Israel). Întâlnirea de seară a fost programată la familia Farnsworth. Biserica era prezentă şi acolo tatăl tău i-a cerut fratelui Ball să-şi prezinte obiecţiile cu privire la viziuni şi să dea ocazie să i se răspundă la ele. Astfel a fost petrecută seara. Fratele Ball a fost foarte îndârjit şi împotrivitor; s-a arătat satisfăcut în câteva puncte, însă şi-a menţinut poziţia cu hotărâre. Fratele Andrews şi tatăl tău au vorbit simplu, explicând lucrurile pe care el nu le înţelesese şi condamnând procedeul lui nedrept faţă de adventiştii păzitori ai Sabatului. Cu toţii am avut simţământul că am făcut tot ce am putut în ziua aceea
41:11 pentru a slăbi forţele vrăjmaşului. Întâlnirea a durat până după ora 2200.
41:12 În dimineaţa următoare am participat din nou la adunări, în locaşul de închinare. Tatăl tău a vorbit dimineaţa. Însă, chiar înainte de a vorbi, vrăjmaşul l-a făcut pe un biet frate, într-o stare de slăbiciune, să simtă că are o povară uimitoare pentru biserică. El s-a strecurat, a vorbit, a gemut şi a strigat, având ceva teribil asupra lui, ce nimeni nu părea a înţelege. Noi încercasem să-i facem pe cei ce susţineau că sunt de partea adevărului să-şi vadă starea de întuneric înfricoşător şi păcătoşenie înaintea lui Dumnezeu şi să facă mărturisiri umile înaintea Sa, întorcându-se astfel la Domnul în sinceră pocăinţă, pentru ca El să Se poată întoarce la ei şi să-i vindece de păcatele lor. Satana a căutat să împiedice această lucrare, împingându-l pe acest biet suflet tulburat să-i dezguste pe cei care ar fi acţionat ca urmare a sfaturilor date. Eu m-am ridicat şi am adus o mărturie clară pentru acest om. El nu mâncase de două zile şi Satana îl amăgise şi îl împinsese dincolo de limită.
41:13 Apoi a predicat tatăl tău. Am avut câteva minute pauză, apoi eu am vorbit despre reforma sanitară şi reforma în îmbrăcăminte şi am adus o mărturie clară pentru cei care stătuseră în calea tinerilor şi a necredincioşilor. Dumnezeu m-a ajutat să-i spun lucruri clare fratelui Ball şi să-i spun, în Numele Domnului, ce făcuse el de fapt. A fost foarte afectat.
41:14 Din nou am avut o adunare seara la fratele Farnsworth acasă. Vremea a fost furtunoasă în timpul adunărilor, totuşi fratele Ball nu a lipsit de la nici una. S-a reluat acelaşi subiect pe care l-a propus el. Dacă Domnul l-a ajutat vreodată pe vreun om să vorbească, atunci acela a fost fratele Andrews, care a zăbovit asupra subiectului suferinţei pentru Hristos. A fost menţionat cazul lui Moise, care a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon, alegând să sufere mai degrabă împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului, considerând ocara
41:15 lui Hristos ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci el preţuia răsplata promisă. El a arătat că acesta a fost unul din multele cazuri în care ocara lui Hristos a fost socotită mai presus de bogăţiile şi onoarea lumii, titlurile răsunătoare, coroana sau gloria împărăţiei. Ochiul credinţei a fost fixat asupra viitorului glorios şi spre acea răsplată care este atât de valoroasă, încât face ca cele mai bogate lucruri pe care le poate oferi pământul să apară ca lipsite de valoare. Copiii lui Dumnezeu au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; ei au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, însă, susţinuţi fiind de nădejde şi credinţă, toate acestea le socoteau ca necazuri uşoare; viitorul şi viaţa veşnică li se păreau de o aşa mare valoare, încât socoteau că suferinţele lor sunt mici în comparaţie cu slava viitoare.
41:16 Fratele Andrews a relatat cazul unui creştin credincios care a suferit martiriul pentru credinţa lui. Un frate creştin vorbise cu el despre puterea nădejdii creştine - dacă aceasta avea să fie suficient de mare pentru a-l susţine când carnea avea să-i fie mistuită de foc. El i-a cerut acestui creştin, înainte de a fi martirizat, să-i dea un semn dacă credinţa şi nădejdea creştină sunt mai puternice decât focul furios, mistuitor. El se aştepta ca şi el să urmeze ca martir, şi acest lucru l-ar fi întărit ca să poată înfrunta focul. Cel dintâi a promis că îi va da semnalul. A fost adus la rug printre mulţimea batjocoritoare de flecari şi curioşi, care veniseră să ia parte la arderea pe rug a acestui creştin. Vreascurile au fost aduse, focul a fost aprins, iar fratele creştin şi-a fixat ochii asupra martirului care suferea până la moarte, simţind că depinde atât de mult de semnul acestuia. Focul a început să ardă, şi ardea, şi ardea. Carnea s-a înnegrit, însă semnalul nu a venit. Nu şi-a luat ochii nici măcar pentru o clipă de la ochii celui ce suferea. Braţele erau aproape prăjite. Se părea că nu mai există viaţă în el. Toţi credeau că focul şi-a făcut lucrarea şi că s-a sfârşit cu viaţa lui; când, deodată, în mijlocul flăcărilor, acesta şi-a ridicat amândouă braţele spre ceruri.
41:17 Fratele creştin, a cărui inimă aproape că se sfârşise, a prins acel semnal al bucuriei; acesta l-a înfiorat în toată fiinţa lui, i-a reînnoit credinţa, nădejdea şi curajul. A vărsat lacrimi de bucurie.
41:18 Când vorbea despre braţele acelea înnegrite, arse, ridicate din mijlocul flăcărilor, fratele Andrews plângea şi el ca un copil. Aproape întreaga adunare a fost mişcată până la lacrimi. Această întâlnire s-a încheiat cam pe la ora zece. A fost ca o risipire a norilor întunericului. Fratele Hemingway s-a ridicat şi a spus că el a fost foarte păcătos, a folosit tutun, s-a împotrivit viziunilor, şi-a persecutat soţia pentru că ea credea în ele şi a spus că nu va mai face aşa. Şi-a cerut iertare de la noi toţi. Soţia lui a vorbit cu multă sensibilitate. Fiica lui şi alţi câţiva s-au ridicat pentru rugăciune. El a declarat că mărturia pe care a prezentat-o sora White pare a fi venit chiar de la tronul harului şi că nu va mai îndrăzni vreodată să i se opună.
41:19 Fratele Ball a spus atunci că, dacă lucrurile sunt aşa cum le vedem noi, atunci cazul lui este foarte grav. El a spus că ştie că a păcătuit ani de zile şi că a stat în calea tinerilor. Noi I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru această mărturisire. Ne-am hotărât să plecăm luni dimineaţa devreme şi am avut o întâlnire la Braintree, Vermont, unde ne-am întâlnit cu aproape treizeci de păzitori ai Sabatului. Însă vremea era aprigă, foarte aspră şi rece ca să călătorim douăzeci şi cinci de mile după o astfel de muncă şi, în final, am decis să rămânem pe loc şi să continuăm să lucrăm în Washington, până ce fratele Ball avea să se hotărască fie pentru, fie împotriva adevărului, pentru ca biserica să fie uşurată în privinţa cazului lui.
41:20 Adunarea a început luni, la ora 10 dimineaţa. Erau prezenţi fraţii Rodman şi Howard. Fratele Newell Mead, care era foarte slăbit şi nervos, aproape exact ca şi tatăl tău cu ocazia bolii trecute, a fost chemat să participe la întrunire. Din nou s-a zăbovit asupra stării bisericii şi cea mai severă critică a fost rostită la adresa celor care stătuseră în calea
41:21 prosperităţii ei. Cu cele mai stăruitoare apeluri, i-am implorat să se întoarcă la Dumnezeu şi să se pocăiască. Domnul ne-a ajutat în lucrarea noastră; fratele Ball a fost sensibilizat, însă se mişca încet. Soţia lui simţea profund împreună cu el. Adunarea noastră de dimineaţă s-a încheiat pe la 3-4 după-amiaza. În toate aceste ore, noi doi, când unul, când altul, am lucrat cu stăruinţă pentru tinerii neconvertiţi. Am stabilit o altă adunare, care să înceapă la ora şase seara.
41:22 Chiar înainte de a merge la adunare, mi-am reamintit câteva scene interesante care trecuseră prin faţa mea în viziune şi le-am vorbit fraţilor Andrews, Rodman, Howard, Mead şi alţi câţiva care erau prezenţi. Mi se părea că îngerii făcuseră o crăpătură în nor şi lăsau să ne vină raze de lumină din cer. Subiectul prezentat atât de izbitor era cazul lui Moise. Eu am exclamat: 'O, de aş putea avea iscusinţa unui artist, ca să pot zugrăvi scena cu Moise pe munte!' Puterea lui era mare. 'Neclintit' este limbajul folosit de Scriptură. Vederea nu i-a slăbit datorită vârstei, deşi pe acel munte avea să moară. Îngerii l-au înmormântat, însă Fiul lui Dumnezeu a venit curând, l-a înviat din morţi şi l-a luat la cer. Însă, înainte de aceasta, Dumnezeu l-a dus să vadă Ţara Făgăduită, cea binecuvântată de El. Era ca şi un al doilea Eden. Totul a trecut prin faţa sa ca o panoramă. I-a fost arătată prima venire a lui Hristos, respingerea Lui de către naţiunea iudaică şi moartea Lui pe cruce. Apoi, Moise a văzut a doua venire şi învierea celor drepţi. Am vorbit de asemenea despre întâlnirea dintre cei doi Adami - primul Adam şi Hristos, al doilea Adam - atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ. Detalii în legătură cu aceste puncte interesante intenţionez să scriu în Mărturia nr.14. Fraţii au dorit ca eu să repet aceleaşi lucruri la întâlnirea de seară.
41:23 Întâlnirea noastră din acea zi a fost foarte solemnă. Aveam asupra mea o asemenea povară duminică seara, încât am plâns cu voce tare
41:24 aproape jumătate de oră. Luni s-au făcut apeluri solemne şi Domnul i-a trimis acasă. Marţi seara m-am dus la adunare ceva mai uşurată. Am vorbit liber timp de o oră despre ceea ce am văzut în viziune, despre care am menţionat. Întâlnirea noastră a fost foarte deschisă. Fratele Howard a plâns ca un copil, la fel şi fratele Rodman. Fratele Andrews a vorbit stăruitor, mişcător, până la lacrimi. Fratele Ball s-a ridicat şi a spus că se pare că sunt două duhuri în el în acea seară. Unul îi spunea: Poţi tu să te îndoieşti de faptul că această mărturie a sorei White este din ceruri? Iar celălalt spirit îi aducea în minte obiecţiile pe care el le adusese în faţa duşmanilor credinţei noastre. 'O, de aş putea să fiu mulţumit în privinţa acelor obiecţii', spunea el. 'Dacă acestea ar putea fi îndepărtate, eu simt că am făcut un mare rău sorei White. Recent, am trimis un articol la Speranţa lui Israel. Ce n-aş da să am acel articol!' Îi părea rău şi a plâns mult. Duhul Domnului era în adunare. Îngerii lui Dumnezeu se simţeau că se apropie foarte mult, îndepărtându-i pe îngerii cei răi. Pastorul şi oamenii plângeau precum copiii. Simţeam că prindem putere şi că oştile întunericului dau înapoi. Întâlnirea noastră s-a încheiat bine.
41:25 Am mai fixat o întâlnire pentru a doua zi, începând de la 10 dimineaţa. Am vorbit despre umilirea şi proslăvirea lui Hristos. Fratele Ball stătea aproape de mine şi a plâns aproape tot timpul cât am vorbit. Am vorbit cam o oră, apoi am început lucrarea pentru cei tineri. Părinţii au venit la adunare aducându-şi cu ei copiii, pentru a primi şi ei binecuvântarea. Fratele Ball s-a ridicat şi a făcut o umilă mărturisire că nu a trăit aşa cum trebuie în familia sa. El le-a mărturisit copiilor şi soţiei că este păcătos, că nu le-a fost de ajutor, ci mai degrabă o piedică. Lacrimile curgeau mereu; corpul său puternic tremura şi vorbea printre suspine.
41:26 Fratele James Farnsworth a fost influenţat de fratele Ball şi nu s-a unit întru totul cu adventiştii păzitori ai Sabatului.
41:27 El a mărturisit acest lucru cu lacrimi. Apoi am făcut apeluri stăruitoare către copii, până când treisprezece s-au ridicat şi şi-au exprimat dorinţa de a fi creştini. Printre aceştia erau şi copiii fratelui Ball. Unul sau doi au părăsit adunarea, fiind nevoiţi să se întoarcă acasă. Un tânăr, cam de vreo 20 de ani, a mers 60 km ca să ne poată vedea şi să poată auzi adevărul. Nu susţinuse nici-odată religia, însă a luat poziţie de partea Domnului înainte de a pleca. Aceasta a fost una din cele mai bune întâlniri. La sfârşit, fratele Ball a venit la tatăl tău şi i-a mărturisit cu lacrimi că a greşit faţă de el şi l-a implorat să-l ierte. Apoi a venit la mine şi a mărturisit că mi-a făcut mult rău. 'Mă poţi ierta şi poţi să te rogi lui Dumnezeu ca să mă ierte?' L-am asigurat că l-am iertat, tot aşa cum noi nădăjduim să fim iertaţi. Am împărţit cu el multe lacrimi, simţind că binecuvântarea cerului este asupra noastră. Seara nu am mai avut adunare.
41:28 Joi dimineaţa ne-am sculat la ora patru. Plouase toată noaptea şi încă mai ploua, dar, cu toate acestea, noi ne-am aventurat să plecăm la Bellows Falls, la o distanţă de douăzeci şi cinci de mile. Primele patru mile le-am parcurs pe o vreme extrem de vijelioasă, fiind nevoie să o luăm pe o potecă ce trecea prin câmpie, ca să ocolim dealurile abrupte. Am călătorit pe arătură şi pământ stâncos şi aproape că eram aruncaţi din sanie. Cam pe la răsăritul soarelui furtuna s-a liniştit şi am călătorit foarte bine cu sania, până am ajuns la drumul principal. Vremea era foarte blândă; nu am mai avut niciodată o zi atât de frumoasă pentru călătorie. La Bellows Falls, ne-am dat seama că am ajuns cu o oră mai târziu ca să prindem trenul rapid şi cu o oră mai devreme pentru trenul personal. Nu am putut ajunge la St.Albans decât la ora 9 seara. Ne-am aşezat într-un vagon frumos, am servit masa şi ne-am bucurat de mâncarea simplă pe care am avut-o. Apoi ne-am pregătit să dormim, dacă era posibil.
41:29 Pe când dormeam, cineva m-a bătut destul de tare pe umăr. M-am uitat şi am văzut o doamnă cu o înfăţişare plăcută, aplecată spre mine. Ea mi-a spus: 'Nu mă cunoşti? Eu sunt sora Chase. Vagoanele sunt la White River. Opriţi-vă doar câteva clipe.
41:30 Eu locuiesc chiar aici şi am venit în fiecare zi săptămâna aceasta şi m-am uitat prin vagoane ca să vă întâlnesc.' Atunci mi-am adus aminte că servisem masa la ea acasă, în Newport. Era atât de bucuroasă că ne-a văzut! Doar ea şi mama ei ţin Sabatul. Soţul ei este conducător la tren. Ea vorbea repede. Spunea că preţuieşte foarte mult publicaţia noastră Review şi că nu este nici o adunare prin apropiere la care să meargă. Ea voia cărţi pe care să le împartă vecinilor ei, însă nu avea destui bani pentru ele. Am avut o discuţie folositoare, deşi scurtă, pentru că trenul a pornit şi a trebuit să ne despărţim.
41:31 La Sf. Albans ne-am întâlnit cu fraţii Gould şi A.C. Bourdeau. Fratele B. avea o trăsură acoperită, confortabilă, şi doi cai, însă a condus foarte încet, astfel că nu am ajuns la Enosburg decât după ora 1 dimineaţa. Eram obosiţi şi îngheţaţi. După ora 2 ne-am aşezat să ne odihnim şi am dormit până după ora 7.
41:32 Sabat dimineaţă. Este o adunare destul de mare aici, deşi drumurile sunt rele, neputându-se folosi nici sania, nici trenul. Fusesem la adunare şi am avut ceva timp pentru consfătuire. Tatăl tău vorbeşte dimineaţa, iar eu după-amiază. Domnul să ne ajute, aceasta este rugăciunea noastră. Vezi ce scrisoare lungă ţi-am scris? Citeşte-o celor care sunt interesaţi, mai ales tatălui şi mamei White. Tu vezi, Edson, că avem destul de lucru. Sper că tu nu neglijezi să te rogi pentru noi. Tatăl tău lucrează din greu, mult prea greu pentru sănătatea lui. Uneori îşi dă seama de binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, şi acest lucru îl reînsufleţeşte şi îi dă dispoziţie pentru lucru. Nu ne-am permis să ne odihnim de când am venit în Est; am lucrat cu toată puterea noastră. Fie ca eforturile noastre să fie binecuvântate, spre binele scumpului popor al lui Dumnezeu.
41:33 Edson, sper că tu împodobeşti mărturisirea ta de credinţă cu o viaţă ordonată şi cuvinte evlavioase. O, fii stăruitor! Fii zelos şi perseverent în lucrare. Veghează în vederea rugăciunii. Cultivă umilinţa şi smerenia. Acestea vor fi aprobate
41:34 de Dumnezeu. Găseşte-ţi refugiul în Isus; sacrifică iubirea de sine, mândria şi tu, fiul meu, fă-ţi provizii printr-o bogată experienţă creştină, ca să poţi fi de folos în orice poziţie ţi-ar cere Dumnezeu să o ocupi. Caută să lucrezi din toată inima. Lucrul făcut de mântuială nu trece testul judecăţii. Caută să te depărtezi cu totul de cele lumeşti.
41:35 Nu lăsa ca mâinile să-ţi fie mânjite, inima întinată, caracterul pătat de întinăciunile acesteia. Păstrează-te deoparte. Dumnezeu face chemarea: 'Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic' (2 Cor. 6,17.18). 'Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frică de Domnul' (2 Cor. 7,1).
41:36 Lucrarea este asupra noastră în vederea sfinţirii desăvârşite. Când Dumnezeu vede că facem tot ce putem, atunci El ne ajută. Şi îngerii ne ajută şi vom fi puternici prin Hristos, care ne întăreşte. Nu neglija rugăciunea personală. Roagă-te pentru tine însuţi. Creşte în har. Înaintează. Nu sta pe loc, nu te întoarce. Numai înainte, către biruinţă. Curaj în Domnul, scumpul meu băiat. Bătălia cu vrăjmaşul va mai dura doar puţin şi apoi vine izbăvirea, şi armura va fi depusă la picioarele scumpului nostru Mântuitor. Treci de orice obstacol. Dacă viitorul pare cumva înnorat, nădăjduieşte, crede. Norii vor dispărea, iar lumina va străluci din nou. Laudă pe Dumnezeu, spune inima mea, laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut El pentru tine, pentru tatăl tău şi pentru mine. Începe cu bine anul cel nou.
41:37 Mama ta,
41:38 E.G.White"
41:39 Adunarea de la West Enosburgh, Vermont, a fost foarte interesantă. Se părea că este bine să ne întâlnim cu vechii şi încercaţii noştri prieteni din acest stat şi să stăm de vorbă cu ei. O lucrare mare şi bună s-a făcut în scurt timp. Aceşti prieteni erau în general săraci şi trudeau pentru cele necesare vieţii, în locuri în care pentru un dolar se munceşte mai mult decât pentru doi în vest, şi cu toate acestea, ei au fost generoşi
41:40 faţă de noi. Multe amănunte cu privire la această întâlnire au fost date în Review şi doar lipsa de spaţiu pare că stăvileşte repetarea lor. În nici un alt stat fraţii nu au fost atât de credincioşi faţă de cauza noastră ca în Vermont.
41:41 Pe drumul dinspre Enosburgh, am poposit pe timpul nopţii la familia fratelui William White. Fratele C.A. White, fiul lui, ne-a prezentat patentul său pentru o maşină de spălat şi stors rufe şi dorea să-i dăm sfaturi cu privire la aceasta. Eu scrisesem ca fraţii noştri să nu se angajeze în probleme de licenţe, autorizări, şi el voia să ştie doar ce părere am despre proiectul lui. I-am spus deschis ce nu am vrut să se înţeleagă prin ceea ce am scris şi, de asemenea, ceea ce am vrut să se înţeleagă. Eu nu am spus că este greşit să avem de-a face cu licenţele, pentru că acest lucru este aproape imposibil, deoarece foarte multe lucruri din cele cu care avem de-a face zilnic sunt autorizate. Nu am vrut nici să transmit ideea că este greşit a breveta, fabrica sau vinde vreun articol demn de a fi brevetat. Am vrut să se înţeleagă că nu este bine ca oamenii noştri să fie înşelaţi, amăgiţi sau escrocaţi de acei oameni care merg prin ţară şi vând dreptul de teritoriu pentru cutare maşină sau articol. Multe dintre acestea sunt fără valoare, deoarece nu aduc nici o îmbunătăţire. Iar cei implicaţi în vânzarea acestora sunt, cu unele excepţii, o clasă de înşelători.
41:42 Şi, iarăşi, unii dintre ai noştri s-au implicat în vânzarea unor articole brevetate pentru care aveau motive să creadă că nu erau ceea ce se spunea că sunt. Este uimitor că atât de mulţi dintre fraţii noştri, unii după ce au fost pe deplin avertizaţi, vor avea încă de suferit înşelăciuni datorită declaraţiilor false ale acestor vânzători de articole brevetate. Unele brevete sunt într-adevăr valoroase şi câţiva au câştigat bine cu ele. Însă părerea mea este că, acolo unde s-a câştigat 1 dolar, s-au pierdut 100 de dolari. Oricum, nu ne putem bizui pe aceste brevete. Iar faptul că cei care se ocupă cu ele sunt, cu câteva excepţii, în mod evident nişte înşelători şi
41:43 mincinoşi face foarte greu ca un om cinstit, care are un articol bun, să poată obţine creditul şi dreptul de brevet pe care îl merită.
41:44 Fratele White a arătat maşina lui de spălat şi stors rufe grupei, inclusiv fraţilor Bourdeau, Andrews, soţului meu şi mie şi noi nu am putut decât să o privim ca fiind un articol bun. Atunci, el ne-a făcut cadou una, pe care fratele Corliss din Maine, care era angajatul nostru, a pus-o în funcţiune în câteva minute. Sora Burgess, din ţinutul Gratiot, fata pe care am angajat-o noi, este foarte mulţumită de ea. Face munca foarte bine şi repede. O femeie care este bolnavă şi are un fiu sau soţ care să lucreze cu această maşină poate spăla foarte mult în câteva ore, iar ea nu are de făcut altceva decât să o supravegheze. Fratele White a trimis scrisori circulare prin care oricine ni se putea adresa, fiind scutit de cheltuielile poştale, pentru a-şi putea procura o maşină de acest fel.
41:45 Următoarea noastră adunare a fost la Adams Center, New York. Era o adunare mare. Erau multe persoane în acel loc şi în împrejurimi, ale căror cazuri îmi fuseseră arătate, şi pentru care simţeam cel mai profund interes. Erau oameni de o deosebită valoare morală. Unii aveau o viaţă în care îşi duceau cu greu crucea adevărului prezent, sau cel puţin aşa gândeau ei. Alţii care ajunseseră la vârsta de mijloc a vieţii ţinuseră Sabatul încă din copilărie, însă nu duseseră crucea lui Hristos. Aceştia se aflau într-o stare în care se părea că este greu să-i mişti din loc. Ei trebuia să fie scuturaţi, să nu se mai bizuie pe faptele lor bune şi să fie făcuţi să-şi simtă starea lor pierdută fără Hristos. Nu am putut renunţa la aceste suflete şi am lucrat cu puterea noastră ca să le ajutăm. În cele din urmă au fost mişcaţi şi de atunci am fost bucuroasă să am veşti în legătură cu ei, veşti bune cu privire la toţi. Nădăjduim că dragostea pentru această lume nu va izgoni iubirea lui Dumnezeu din inimile lor. Dumnezeu converteşte oameni puternici şi bogaţi şi îi aduce în rândurile noastre. Dacă ei vor să prospere în viaţa lor creştină, să crească în har, iar în final să culeagă o răsplată bogată, va trebui ca ei să folosească din belşugul pe care îl au pentru înaintarea cauzei adevărului.
41:46 După ce am plecat din Adams Center, am stat câteva zile la Rochester şi de acolo am venit la Battle Creek, unde am rămas în Sabat şi în prima zi. Aşadar, ne-am întors acasă la noi, unde am petrecut Sabatul şi prima zi a săptămânii cu fraţii care se adunaseră din diferite locuri.
41:47 Soţul meu preluase chestiunea cărţilor la Battle Creek şi acea biserică a dat un exemplu nobil. La adunarea de la Fairplains, el prezentase problema de a le oferi tuturor celor care nu aveau posibilităţi să cumpere lucrări cum ar fi: Daruri spirituale, Apel către mame, Cum să trăim, Apel către tineri, Lecturi pentru Sabat, precum şi hărţile împreună cu Cheia explicativă. Planul a fost aprobat în unanimitate. Însă despre această lucrare importantă voi vorbi în altă parte.
41:48 Cazul Hannah More
41:49 Sabatul următor ne-am întâlnit cu membrii bisericii din Orleans, unde soţul meu a prezentat cazul mult deplâns al sorei noastre Hannah More. Când ne-a vizitat vara trecută, fratele Amadon a afirmat că sora More fusese la Battle Creek şi, negăsind de lucru acolo, s-a dus în ţinutul Leelenaw, pentru a locui la un vechi prieten care fusese lucrător în câmpurile misionare din Africa Centrală. Soţul meu şi cu mine ne-am întristat aflând că această scumpă slujitoare a lui Hristos a găsit necesar să se lipsească de societatea celor de aceeaşi credinţă cu ea şi ne-am decis să o chemăm să stea cu noi. I-am scris, invitând-o să participe cu noi la adunarea de la Wright şi să vină acasă cu noi. Ea nu a venit să se întâlnească cu noi la Wright. Dau aici răspunsul ei la scrisoarea noastră din 29 august 1867, pe care am primit-o la Battle Creek:
41:50 "Frate White, buna dumneavoastră scrisoare a ajuns la mine săptămâna aceasta. Cum poşta vine aici doar o dată pe săptămână, şi trebuie să plece mâine, mă grăbesc să răspund. Noi ne aflăm aici în
41:51 locuri retrase, nu prea populate, şi un indian duce poşta vinerea pe jos şi se întoarce marţea. L-am întrebat pe fratele Thompson în legătură cu drumul şi el spune că pentru mine drumul cel mai sigur ar fi să iau vaporul de aici până la Milwaukee şi de acolo la Grand Haven.
41:52 Am cheltuit toţi banii pe care i-am avut cu drumul încoace şi am fost invitată să stau împreună cu familia Thompson. Am ajutat-o pe sora Thompson la treburile gospodăreşti şi la cusut cu 1 dolar şi 50 de cenţi pe săptămâna de cinci zile, deoarece ei nu vor ca eu să lucrez pentru ei duminica, iar eu nu lucrez în Sabatul Domnului, singurul pe care Biblia îl recunoaşte. Ei nu s-ar supăra deloc dacă aş pleca, în ciuda diferenţelor noastre de convingeri religioase; el îmi spune că pot să stau la ei, doar să nu-mi fac credinţa cunoscută între oamenii lui. El m-a invitat chiar să-i ţin locul când pleacă în tur pentru a predica şi am făcut aşa. Sora Thompson are nevoie de o guvernantă pentru copii, pentru că influenţele din jur sunt foarte periculoase şi ea nu vrea să-şi trimită scumpii copii între cei de acolo până nu sunt creştini, aşa cum spune ea. Fiul lor cel mare, care are 16 ani, este un tânăr evlavios şi devotat. Parţial, ei au adoptat reforma sanitară şi sper că în curând o vor primi în întregime. El a făcut comandă pentru publicaţia noastră Health Reformer (Reformatorul sănătăţii). Îi arătasem câteva exemplare pe care le adusesem cu mine.
41:53 Eu sper şi mă rog ca el să poată crede şi să îmbrăţişeze şi sfântul Sabat. Sora Thompson deja crede în el. El este de admirat în felul cum îşi trăieşte viaţa şi, bineînţeles, crede că aşa este bine. Dacă aş putea să-l fac să citească acele cărţi pe care le-am adus, cum ar fi Istoria Sabatului şi altele! Însă el socoteşte şi le numeşte necredincioase şi spune că i se pare că acestea le aduc în faţă rătăciri, când, dacă ar citi cu atenţie învăţăturile noastre, eu cred că le-ar primi ca fiind adevărurile Bibliei, văzând frumuseţea şi temeinicia lor. Nu am nici o îndoială că sora Thompson ar fi bucuroasă să devină de îndată adventistă de ziua a şaptea
41:54 dacă soţul ei nu s-ar opune cu atâta înverşunare. Înainte de a veni, aveam simţământul că am o lucrare de făcut aici; însă adevărul este prezent în familie şi, dacă nu îl pot duce mai departe, se pare că lucrarea mea este făcută sau aproape făcută. Eu nu mă ruşinez nicidecum de Hristos şi ai Lui, în această generaţie nelegiuită, şi doresc mult să împărtăşesc mai degrabă soarta păzitorilor Sabatului şi a poporului ales al lui Dumnezeu.
41:55 Am nevoie de cel puţin zece dolari ca să ajung la Greenville. Aceştia, împreună cu puţinul pe care l-am câştigat s-ar putea să-mi ajungă. Însă acum aştept să îmi scrieţi şi să faceţi ceea ce credeţi că este cel mai bine pentru a-mi trimite banii. La primăvară, cred că aş avea suficient ca să plec şi cred că mi-ar plăcea să fac aşa. Fie ca Domnul să ne călăuzească şi să ne binecuvânteze în orice iniţiativă, aceasta este dorinţa arzătoare a inimii mele. Şi fie ca eu să ocup acel loc pe care Domnul mi-l pune deoparte în via Lui morală, îndeplinind cu zel orice datorie, oricât de împovărătoare ar părea, după buna Lui plăcere, aceasta este dorinţa mea sinceră şi rugăciunea inimii mele.
41:56 Hannah More"
41:57 Primind această scrisoare, ne-am hotărât să-i trimitem suma necesară sorei More cât mai repede posibil. Însă, înainte de a găsi timpul necesar pentru a face aceasta, ne-am decis să mergem la Maine, să ne întoarcem în câteva săptămâni, când să putem trimite după ea înainte de a se încheia sezonul călătoriilor cu vaporul. Şi când ne-am hotărât să mai rămânem, ca să lucrăm în Maine, New Hampshire, Vermont şi New York, i-am scris unui frate din acest ţinut să-i adune pe fraţii din conducere din împrejurimi, să se sfătuiască cu ei, să trimită după sora More şi să-i asigure un loc unde să stea până venim noi. Însă lucrul acesta a fost neglijat, sezonul transportului cu vapoarele s-a încheiat şi când ne-am întors, am descoperit că nimeni nu s-a interesat ca sora More să fie ajutată să vină să stea la noi. Ne-am întristat, şi la adunarea din Orleans, în cel de-al doilea Sabat după ce am venit acasă, soţul meu a prezentat cazul ei în faţa fraţilor. Un scurt raport
41:58 în legătură cu cele care s-au spus şi făcut în legătură cu sora More a fost dat de soţul meu în Review, la 18 februarie 1868, după cum urmează:
41:59 "La această adunare, noi am prezentat cazul sorei Hannah More, care stă acum la nişte prieteni din nord-vestul statului Michigan, care nu ţin Sabatul. Noi am afirmat că această slujitoare a lui Hristos a primit Sabatul pe când era în lucrare misionară în Africa Centrală. Când s-a aflat acest lucru, serviciile ei acolo nu au mai fost dorite şi ea s-a întors în America, să caute un cămin şi o ocupaţie la cei de aceeaşi credinţă cu ea. Noi considerăm, potrivit cu situaţia în care se află ea acum, că a fost dezamăgită. Nimeni nu poate fi învinuit în mod deosebit pentru ceea ce s-a întâmplat cu ea; însă se pare că ori nu avem rezerve potrivite în sistemul nostru de organizare ca să încurajăm astfel de persoane şi să le ajutăm să-şi găsească în câmp un lucru folositor, ori acei fraţi care au avut plăcerea de a o vedea pe sora Hannah More nu şi-au făcut datoria. S-a luat votul unanim ca să fie invitată să locuiască la fraţii din acele locuri până la Conferinţa Generală, când cazul ei avea să fie prezentat în faţa poporului nostru. Fratele Andrews, fiind prezent, a susţinut cu totul acţiunea fraţilor."
41:60 După cele auzite până atunci cu privire la primirea rece, indiferentă, a sorei More la Battle Creek, este evident că, declarând că nimeni în mod special nu era vrednic de a fi criticat în legătură cu acest caz, soţul meu fusese prea mărinimos în legătură cu această situaţie. Când se cunosc toate datele, nici un creştin nu ar putea face altfel decât să-i învinovăţească pe membrii acelei biserici care au cunoscut situaţia ei, dar nu şi-au dat interesul să o ajute. Cu siguranţă că era datoria celor din conducere să facă acest lucru şi să îl raporteze bisericii, dacă nu au făcut-o alţii înaintea lor. Însă membrii acelei biserici sau ai oricărei alteia nu au scuze pentru a nu-şi da interesul cu privire la asemenea persoane. După cele ce s-au scris în
41:61 Review în legătură cu această slujitoare a lui Hristos care a sacrificat atât de mult, fiecare cititor al acestei reviste din Battle Creek, aflând că ea a venit în oraş, nu ar fi trebuit să găsească o scuză pentru a nu se interesa de nevoile ei.
41:62 Sora Strong, soţia fratelui P. Strong, a fost în Battle Creek când a fost şi sora More. Amândouă au sosit în oraş în aceeaşi zi şi au plecat în acelaşi timp. Sora Strong, care este alături de mine, spune că sora More a rugat-o să intervină pentru ea ca să găsească de lucru şi astfel să poată rămâne împreună cu păzitorii Sabatului. Sora More a spus că face orice, dar că cel mai bun ar fi un post de învăţătoare. De asemenea, i-a cerut fratelui A.S. Hutchins să prezinte cazul ei fraţilor din conducere, de la biroul publicaţiei Review, şi să încerce să găsească o şcoală pentru ea. Fratele Hutchins a făcut de îndată acest lucru, cu bucurie. Însă nu a fost încurajat şi se părea că nu există nici o perspectivă. De asemenea, ea i-a spus sorei Strong că nu are bani şi că va trebui să meargă în ţinutul Leelenaw, dacă nu-şi poate găsi de lucru la Battle Creek. Adesea, în vorbele ei se simţea durerea că este obligată să plece dintre fraţi.
41:63 Sora More i-a scris domnului Thompson, întrebându-l dacă poate veni să stea împreună cu familia lui, ea fiind dispusă să aştepte până va primi răspuns de la el. Sora Strong s-a dus cu ea să-i găsească un loc unde să stea, până va primi veşti de la dl. Thompson. Într-un loc i s-a spus că poate sta de miercuri până vineri dimineaţa, când trebuia să plece. Această soră a prezentat cazul sorei More sorei sale de corp, care locuia aproape şi era şi ea păzitoare a Sabatului. Când s-a întors, i-a spus sorei More că poate sta cu ea până vineri dimineaţa, pentru că sora ei a spus că nu poate să o ia. Sora Strong aflase atunci că adevăratul motiv era acela că nu o cunoştea pe sora More. Ea ar fi putut să o ia, însă nu a vrut.
41:64 Sora More a întrebat-o atunci pe sora Strong ce să facă. Sora Strong era aproape o străină în Battle Creek, însă
41:65 credea că o poate duce la familia unui frate sărac, pe care îl cunoştea şi care se mutase de curând din ţinutul Montcalm. Aici a avut succes. Sora More a rămas până marţi, când a plecat spre ţinutul Leelenaw, prin Chicago. Acolo a împrumutat bani ca să-şi poată continua călătoria. Nevoile ei erau cunoscute de cel puţin câţiva în Battle Creek, deoarece, datorită faptului că s-a ştiut situaţia ei, nu i s-a cerut nimic pentru şederea scurtă la Institut.
41:66 Imediat după întoarcerea noastră din est, soţul meu, aflând că nu se făcuse nimic, aşa cum cerusem, pentru ca sora More să poată ajunge la noi cât de curând la întoarcerea noastră, i-a scris să vină cât mai repede, la care ea a răspuns următoarele:
41:67 Leland, ţinutul Leelenaw, Michigan,
41:68 20 februarie 1868.
41:69 "Stimate frate White, am primit cele scrise de dv. pe data de 3 februarie. Nu stau foarte bine cu sănătatea, pentru că nu sunt obişnuită cu aceste ierni friguroase din nord, cu zăpada de un metru şi chiar mai mult. Scrisorile ne sunt aduse cu schiurile.
41:70 Se pare că nu este posibil să ajung la dv. înainte de primăvară. Drumurile sunt destul de rele fără zăpadă. Mi se spune că pot pleca cel mai bine când se redeschide circulaţia cu vaporul, să mă duc la Milwaukee şi de acolo la Grand Haven şi să iau trenul până la punctul cel mai apropiat de locuinţa voastră. Eu speram să pot ajunge în mijlocul scumpului nostru popor toamna trecută, însă nu mi-a fost îngăduit acest privilegiu.
41:71 Adevărurile pe care noi le credem par din ce în ce mai importante şi lucrarea noastră de a pregăti un popor care să fie gata pentru venirea Domnului nu trebuie amânată. Nu trebuie doar să avem asupra noastră veşmântul de nuntă, ci trebuie să fim credincioşi în a le recomanda şi altora să se pregătească. Aş vrea să pot ajunge la voi, dar mi se pare imposibil sau cel puţin nu există mijloace acum, în starea mea slăbită de sănătate, ca să mă avânt în mijloc de iarnă, într-o asemenea călătorie. Când are loc Conferinţa Generală de care
41:72 aţi amintit? Şi unde? Sper ca în cele din urmă să aflu din Review.
41:73 Cred că sănătatea mea a avut de suferit pentru că am ţinut Sabatul stând singură în camera mea, în frig; însă nu cred că l-aş fi putut păzi acolo unde se făceau tot felul de lucruri şi unde conversaţiile lumeşti erau la ordinea zilei, împreună cu păzitorii duminicii. Cred că aceasta este ziua în care cei ce ţin prima zi a săptămânii muncesc cel mai mult. De fapt, mi se pare că nici cei mai buni dintre păzitorii duminicii nu păzesc vreo zi aşa cum ar trebui. O, cât de mult doresc să fiu iarăşi cu păzitorii Sabatului! Sora White va dori să mă vadă în îmbrăcămintea de reformă. Dacă este atât de amabilă, o rog să-mi trimită un tipar şi îi voi plăti când voi ajunge acolo. Cred că trebuie să mă aprovizionez cu cele necesare pentru când voi ajunge în mijlocul vostru. Îmi doresc mult acest lucru. Sora Thompson crede că se va îmbrăca şi ea cu rochia de reformă.
41:74 Am o greutate în respiraţie, aşa că nu am putut să dorm de mai mult de o săptămână, cred eu, din cauza burlanului care trece prin camera mea şi îmi umple toată încăperea cu fum şi gaze la ora de culcare şi datorită faptului că acolo unde dorm nu se poate aerisi corespunzător. Nu credeam atunci că fumul este aşa de nesănătos şi nici nu mă gândeam că gazele nesănătoase de la lemne şi cărbune se amestecă cu fumul. M-am trezit simţind că mă sufoc şi nu puteam să respir stând întinsă, aşa că am petrecut restul nopţii în picioare. Nu cunoscusem înainte senzaţia de sufocare. Începusem să mă tem că nu voi mai putea dormi nici-odată. De aceea, m-am predat în mâinile lui Dumnezeu pentru viaţă sau pentru moarte, implorându-L să mă cruţe dacă are încă nevoie de mine în via Lui; altfel, nu am pentru ce să trăiesc. M-am simţit complet împăcată la gândul că mâna lui Dumnezeu este asupra mea. Însă, de asemenea, am simţit că trebuie să mă împotrivesc influenţelor satanice. De aceea i-am poruncit lui Satana să stea înapoia mea şi să plece de la mine şi I-am spus Domnului că eu nu îndrăznesc să cer viaţa sau moartea, ci că voi lăsa alegerea pe seama Lui, care cunoaşte totul mai bine. Viitorul îmi era necunoscut, de aceea, am spus
41:75 eu, voia Ta este cel mai bun lucru pentru mine. Viaţa nu are valoare pentru mine datorită plăcerilor ei. Toate bogăţiile şi onorurile ei nu sunt nimic în comparaţie cu simţământul de utilitate. Eu nu doresc după aceste lucruri; acestea nu îmi pot satisface sau umple golul dureros pe care mi-l lasă simţământul neîndeplinirii datoriei. Nu vreau să trăiesc fără rost, fără să fac nimic, să fiu doar o pată, un nimic în viaţă. Şi deşi se pare că este o moarte de martir să mor astfel, mă resemnez, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu.
41:76 I-am spus sorei Thompson cu o zi înainte: 'Dacă aş fi fost la sora White, s-ar fi făcut rugăciuni pentru mine şi m-aş fi vindecat'. Ea a întrebat dacă pot trimite după dv. şi fratele Andrews, însă acest lucru era irealizabil, deoarece se părea, după toate probabilităţile, că nu aveam să mai trăiesc până aţi fi ajuns. Eu ştiam că Domnul, prin braţul Lui puternic şi tăria Lui atotputernică, mă putea vindeca aici, dacă asta era voia Lui. Mă simţeam în siguranţă gândindu-mă la aceasta. Eu ştiam că El putea trimite un înger ca să i se împotrivească celui ce are puterea morţii, adică diavolului, şi eram sigură că o va face dacă aşa este bine. Ştiam, de asemenea, că El putea inspira să fie folosite anumite măsuri pentru însănătoşirea mea, dacă era necesar, şi eram sigură că o va face. Curând, m-am simţit mai bine şi am putut să dorm puţin.
41:77 După cum vedeţi, sunt încă un monument cruţat, prin mila şi credincioşia lui Dumnezeu faţă de copiii Săi în necaz. El nu are plăcere să-i vadă pe fiii oamenilor suferind sau întristaţi; însă, uneori încercările sunt necesare pentru disciplinare, pentru a ne dezbrăca de ceea ce este pământesc.
41:78 Şi învaţă-ne să căutăm bucuria adevărată
41:79 Dincolo de lumea aceasta trecătoare.
41:80 Acum eu pot spune împreună cu poetul:
41:81 Doamne, nu e grija mea să ştiu
41:82 de voi trăi ori voi muri.
41:83 Dacă viaţa fi-va-mi lungă,
41:84 Bucuroasă sunt că voi asculta mai mult;
41:85 Dacă e scurtă, de ce-aş fi tristă?
41:86 Această lume trebuie să treacă.
41:87 Hristos nu mă va trece prin întuneric
41:88 mai mare decât cel prin care a trecut El înainte.