41:9 Ne aşteptam ca noaptea să ne odihnim; însă nu a fost aşa, pentru că acolo ne aşteptau un număr considerabil de oameni, dorind să ne primească. Am avut o discuţie foarte plăcută, utilă, sperăm, pentru toţi. Ne-am retras cam pe la ora zece. Devreme, dimineaţa următoare, am lăsat în urmă casa confortabilă, ospitalieră, a fratelui Smith pentru a ne continua călătoria spre Washington. A fost un drum încet, obositor. Ne-am dat jos din vagoane la Hillsborough şi am găsit o echipă care ne aştepta să ne ducă cele douăsprezece mile până la Washington. Fratele Colby a avut sanie şi pături şi am călătorit destul de comod până la câteva mile înainte de destinaţie. Nu era zăpadă destulă pentru ca sania să meargă bine; s-a stârnit vântul şi, pe parcursul ultimelor două mile, ne arunca în faţă şi ochi lapoviţa, producându-ne durere şi făcându-ne aproape să îngheţăm. Am găsit adăpost, în cele din urmă, în casa primitoare a fratelui C.K. Farnsworth. Ei au făcut tot ce au putut ca să ne simţim bine şi totul era aranjat în aşa fel, încât să ne putem odihni cât de mult cu putinţă. Nu a fost însă decât pentru puţin timp, te asigur.