41:45 Următoarea noastră adunare a fost la Adams Center, New York. Era o adunare mare. Erau multe persoane în acel loc şi în împrejurimi, ale căror cazuri îmi fuseseră arătate, şi pentru care simţeam cel mai profund interes. Erau oameni de o deosebită valoare morală. Unii aveau o viaţă în care îşi duceau cu greu crucea adevărului prezent, sau cel puţin aşa gândeau ei. Alţii care ajunseseră la vârsta de mijloc a vieţii ţinuseră Sabatul încă din copilărie, însă nu duseseră crucea lui Hristos. Aceştia se aflau într-o stare în care se părea că este greu să-i mişti din loc. Ei trebuia să fie scuturaţi, să nu se mai bizuie pe faptele lor bune şi să fie făcuţi să-şi simtă starea lor pierdută fără Hristos. Nu am putut renunţa la aceste suflete şi am lucrat cu puterea noastră ca să le ajutăm. În cele din urmă au fost mişcaţi şi de atunci am fost bucuroasă să am veşti în legătură cu ei, veşti bune cu privire la toţi. Nădăjduim că dragostea pentru această lume nu va izgoni iubirea lui Dumnezeu din inimile lor. Dumnezeu converteşte oameni puternici şi bogaţi şi îi aduce în rândurile noastre. Dacă ei vor să prospere în viaţa lor creştină, să crească în har, iar în final să culeagă o răsplată bogată, va trebui ca ei să folosească din belşugul pe care îl au pentru înaintarea cauzei adevărului.