41:24 aproape jumătate de oră. Luni s-au făcut apeluri solemne şi Domnul i-a trimis acasă. Marţi seara m-am dus la adunare ceva mai uşurată. Am vorbit liber timp de o oră despre ceea ce am văzut în viziune, despre care am menţionat. Întâlnirea noastră a fost foarte deschisă. Fratele Howard a plâns ca un copil, la fel şi fratele Rodman. Fratele Andrews a vorbit stăruitor, mişcător, până la lacrimi. Fratele Ball s-a ridicat şi a spus că se pare că sunt două duhuri în el în acea seară. Unul îi spunea: Poţi tu să te îndoieşti de faptul că această mărturie a sorei White este din ceruri? Iar celălalt spirit îi aducea în minte obiecţiile pe care el le adusese în faţa duşmanilor credinţei noastre. 'O, de aş putea să fiu mulţumit în privinţa acelor obiecţii', spunea el. 'Dacă acestea ar putea fi îndepărtate, eu simt că am făcut un mare rău sorei White. Recent, am trimis un articol la Speranţa lui Israel. Ce n-aş da să am acel articol!' Îi părea rău şi a plâns mult. Duhul Domnului era în adunare. Îngerii lui Dumnezeu se simţeau că se apropie foarte mult, îndepărtându-i pe îngerii cei răi. Pastorul şi oamenii plângeau precum copiii. Simţeam că prindem putere şi că oştile întunericului dau înapoi. Întâlnirea noastră s-a încheiat bine.