41:16 Fratele Andrews a relatat cazul unui creştin credincios care a suferit martiriul pentru credinţa lui. Un frate creştin vorbise cu el despre puterea nădejdii creştine - dacă aceasta avea să fie suficient de mare pentru a-l susţine când carnea avea să-i fie mistuită de foc. El i-a cerut acestui creştin, înainte de a fi martirizat, să-i dea un semn dacă credinţa şi nădejdea creştină sunt mai puternice decât focul furios, mistuitor. El se aştepta ca şi el să urmeze ca martir, şi acest lucru l-ar fi întărit ca să poată înfrunta focul. Cel dintâi a promis că îi va da semnalul. A fost adus la rug printre mulţimea batjocoritoare de flecari şi curioşi, care veniseră să ia parte la arderea pe rug a acestui creştin. Vreascurile au fost aduse, focul a fost aprins, iar fratele creştin şi-a fixat ochii asupra martirului care suferea până la moarte, simţind că depinde atât de mult de semnul acestuia. Focul a început să ardă, şi ardea, şi ardea. Carnea s-a înnegrit, însă semnalul nu a venit. Nu şi-a luat ochii nici măcar pentru o clipă de la ochii celui ce suferea. Braţele erau aproape prăjite. Se părea că nu mai există viaţă în el. Toţi credeau că focul şi-a făcut lucrarea şi că s-a sfârşit cu viaţa lui; când, deodată, în mijlocul flăcărilor, acesta şi-a ridicat amândouă braţele spre ceruri.