40:2 În numerele anterioare ale Mărturiilor pentru Biserică, am vorbit despre necesitatea ca adventiştii de ziua a şaptea să întemeieze o instituţie în folosul celor bolnavi, în special pentru cei suferinzi şi bolnavi din mijlocul nostru. Dacă poporul nostru este în stare, din punct de vedere financiar, să facă acest lucru şi am îndemnat ca, având în vedere importanţa acestei ramuri a marii lucrări de pregătire în vederea întâlnirii cu Domnul cu bucurie în inimă, credincioşii să pună deoparte din banii lor pentru o asemenea instituţie. De asemenea, am scos în evidenţă, aşa după cum mi-a fost arătat, câteva dintre primejdiile la care aveau să fie expuşi medicii, administratorii şi conducătorii care porneau o asemenea întreprindere; şi am sperat ca pericolele care mi-au fost arătate să fie evitate. Prin aceasta, totuşi eu m-am bucurat în nădejde o perioadă de timp, ca să sufăr apoi dezamăgire şi întristare.