Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 40
|
40:1 Institutul de Sănătate 40:2 În numerele anterioare ale Mărturiilor pentru Biserică, am vorbit despre necesitatea ca adventiştii de ziua a şaptea să întemeieze o instituţie în folosul celor bolnavi, în special pentru cei suferinzi şi bolnavi din mijlocul nostru. Dacă poporul nostru este în stare, din punct de vedere financiar, să facă acest lucru şi am îndemnat ca, având în vedere importanţa acestei ramuri a marii lucrări de pregătire în vederea întâlnirii cu Domnul cu bucurie în inimă, credincioşii să pună deoparte din banii lor pentru o asemenea instituţie. De asemenea, am scos în evidenţă, aşa după cum mi-a fost arătat, câteva dintre primejdiile la care aveau să fie expuşi medicii, administratorii şi conducătorii care porneau o asemenea întreprindere; şi am sperat ca pericolele care mi-au fost arătate să fie evitate. Prin aceasta, totuşi eu m-am bucurat în nădejde o perioadă de timp, ca să sufăr apoi dezamăgire şi întristare. 40:3 Am fost mult interesată de reforma sanitară şi am avut speranţe mari cu privire la prosperitatea Institutului de Sănătate. Am simţit, aşa cum nimeni altcineva nu putea simţi, responsabilitatea de a le vorbi fraţilor şi surorilor mele, în Numele Domnului, cu privire la această instituţie şi despre datoria lor de a oferi mijloacele necesare. Am urmărit cu mult interes şi nelinişte progresul acestei lucrări. Când i-am văzut pe cei care administrau şi conduceau că se avântă chiar în pericole care mi-au fost arătate şi în legătură cu care i-am avertizat atât în public, cât şi în discuţii personale şi prin scrisori, am simţit asupra mea o teribilă povară. Ceea ce mi-a fost arătat ca fiind un loc în care cei suferinzi dintre noi să poată fi ajutaţi trebuie să fie un loc în care sacrificiul, ospitalitatea, credinţa şi evlavia să fie principiile călăuzitoare. Însă, atunci când s-au făcut apeluri necalificate pentru sume mari de bani, afirmându-se că acţiunile de acolo vor avea o mare valoare pentru fiecare cent depus; când fraţii care au ocupat 40:4 anumite poziţii la institut păreau mai mult decât doritori să aibă salarii mai mari decât cei care erau mulţumiţi cu ceea ce primeau în alte domenii de o importanţă egală în marea cauză a adevărului şi a reformei; când am aflat cu durere că, pentru a face populară această instituţie pentru cei care nu au credinţa noastră şi pentru a ne asigura de ocrotirea lor, spiritul compromisului prindea repede teren la Institut, manifestat fiind prin folosirea apelativelor domnul, domnişoara, doamna, în loc de fratele şi sora, şi prin distracţiile obişnuite în lume, în care toţi puteau fi implicaţi într-un fel de zbenguială nevinovată, când am văzut aceste lucruri, mi-am spus: Aceasta nu este ceea ce mi-a fost arătat ca fiind o instituţie pentru cei bolnavi, care să împărtăşească binecuvântarea vădită a lui Dumnezeu. Aceasta este cu totul altceva. 40:5 Cu toate acestea, s-au făcut calcule pentru extinderea clădirilor şi se făceau apeluri pentru sume mai mari de bani. Aşa cum era atunci condus, nu puteam decât să privesc acest Institut ca fiind pe de-a-ntregul un blestem. Deşi câţiva au beneficiat în privinţa sănătăţii, influenţa asupra bisericii din Battle Creek şi asupra fraţilor şi surorilor care veneau la institut era atât de rea, încât contracara tot binele făcut şi influenţa aceasta atingea biserici din acest stat şi din alte state şi era teribil de distrugătoare pentru credinţa în Dumnezeu şi adevărul prezent. Mulţi dintre cei care veneau la Battle Creek şi care erau nişte creştini umili, devotaţi şi de încredere plecau de acolo aproape necredincioşi. Influenţa generală a acestor lucruri a creat prejudecăţi împotriva reformei sanitare în mintea multora dintre cei mai umili, cei mai devotaţi şi cei mai buni dintre fraţii noştri şi a distrus credinţa în Mărturii şi în adevărul prezent. 40:6 Această stare de lucruri, legată de reforma sanitară şi Institutul de Sănătate cu care aveau legătură, şi alte lucruri m-au făcut să mă simt datoare să vorbesc aşa cum am făcut-o în Mărturia nr. 13. Ştiam bine că aceasta va produce o reacţie mai devreme sau mai târziu şi, pentru binele Institutului şi al 40:7 cauzei în general, cu cât avea să fie mai curând, cu atât era mai bine. Dacă lucrurile se îndreptau într-o direcţie greşită, în dauna preţioaselor suflete şi a cauzei în general, cu cât situaţia se putea îndrepta mai repede şi în direcţia cea bună, cu atât avea să fie mai bine. Cu cât s-ar fi înaintat mai repede, cu atât ar fi fost mai mare ruina, mai mare reacţia şi mai mare descurajarea generală. Lucrarea greşit direcţionată trebuia să fie astfel frânată; trebuia să vină timpul pentru îndreptarea greşelilor şi pentru a începe din nou în direcţia cea bună. 40:8 Lucrarea bună care s-a făcut pentru biserica din Battle Creek toamna trecută, reforma deplină şi întoarcerea la Domnul a medicilor, ajutoarelor acestora şi a conducătorilor Institutului de Sănătate, acordul general al fraţilor şi surorilor noastre din toate părţile câmpului cu privire la marele obiectiv al Institutului de Sănătate, precum şi modul în care acesta să fie condus, la care se adaugă diferitele experienţe de mai bine de un an, nu numai în direcţia cea rea, dar şi în direcţia cea bună, îmi dau mai multă încredere că reforma sanitară şi Institutul de Sănătate se vor dovedi un succes aşa cum n-au mai fost niciodată înainte. Sper din toată inima să ajung să văd Institutul de Sănătate de la Battle Creek să prospere în toate privinţele, la fel ca institutul care mi-a fost arătat mie. Însă este nevoie de timp pentru a îndrepta şi a depăşi greşelile din trecut. Cu binecuvântarea lui Dumnezeu, acest lucru se poate face şi se va face. 40:9 Fraţii care au condus această lucrare au făcut apel la oamenii noştri pentru bani, pe motivul că reforma sanitară constituie o parte a marii lucrări legate de întreita solie îngerească. Prin aceasta, ei au procedat corect. Aceasta este o ramură a marii lucrări a lui Dumnezeu, ce implică sacrificiu, dăruire, spirit caritabil şi binefacere. Atunci, de ce trebuie să spună aceşti fraţi: "Sumele depuse în acţiuni la Institutul de Sănătate vor avea o mare valoare", "este o bună investiţie"? De ce nu se vorbeşte la fel despre acţiunile de la Asociaţia de Publicaţii, şi anume că valorează mult? Dacă acestea constituie două ramuri ale aceleiaşi mari lucrări de încheiere a pregătirii pentru venirea Fiului omului, de ce nu se spune acelaşi lucru? 40:10 Sau de ce nu se procedează la fel în amândouă cazurile, făcând apel la dărnicie şi generozitate? Tocul şi glasul care au apelat la prieteni în vederea strângerii fondului pentru publicaţii nu au îndemnat la asemenea lucruri. De ce atunci să dăm impresia bogaţilor şi lacomilor păzitori ai Sabatului că pot face un mare bine dacă îşi investesc banii în Institutul de Sănătate şi, în acelaşi timp, să nu le spunem ceea ce este mai important, iar ei să aibă impresia că vor primi mult pentru fiecare cent investit doar pentru simplul fapt că a fost folosit? S-a făcut apel ca fraţii să doneze pentru Asociaţia pentru Publicaţii şi ei au sacrificat cu voioşie, cu nobleţe, pentru Domnul şi, ca urmare, binecuvântarea lui Dumnezeu a fost asupra acestei ramuri a marii lucrări. Însă există motive de temere pentru că El nu are plăcere de felul cum s-au strâns fondurile pentru Institutul de Sănătate şi că binecuvântarea Lui nu va fi asupra acelei instituţii pe deplin, până când aceste rele nu vor fi îndreptate. În apelul meu către fraţi pentru această instituţie, am spus în Mărturia nr. 11: 40:11 "Mi-a fost arătat că nu există lipsă de mijloace în rândul adventiştilor păzitori ai Sabatului. În prezent, pericolul lor cel mai mare constă în dorinţa de a acumula averi. Unii îşi măresc continuu grijile şi munca; sunt suprasolicitaţi. Urmarea este că Dumnezeu şi nevoile cauzei Sale sunt aproape uitate; ei sunt morţi spiritual. Li se cere să facă un sacrificiu pentru Dumnezeu, să aducă o jertfă. Un sacrificiu nu creşte, ci descreşte şi se consumă." 40:12 Punctul meu de vedere în problema banilor este că trebuie să se facă 'un sacrificiu pentru Dumnezeu, să se aducă o jertfă'. Nu am împărtăşit niciodată vreo altă idee. Însă, dacă scopul principal este de a câştiga bine prin deţinerea de acţiuni, şi ei vor să câştige o anumită sumă pentru fiecare cent depus, atunci unde este sacrificiul, jertfa care se micşorează, se consumă? Şi în ce fel se micşorează pericolele acelor păzitori ai Sabatului care acumulează mereu averi, prin actualul plan de a investi în acţiuni la Institutul de Sănătate? Primejdiile acestora sunt în creştere. Şi în aceasta ei găsesc un imbold în plus pentru lăcomia lor. Investind în acţiuni la Institut, 40:13 ca în orice altă afacere de vânzare şi cumpărare, ei nu sacrifică. Întrucât tentaţia de a câştiga mult la fiecare cent este mare, spiritul de câştig, şi nu cel de sacrificiu, este cel care îi conduce să investească atât de mult în acţiuni la Institut şi ei nu vor mai avea decât puţin sau nimic pentru a da spre a susţine alte şi încă mult mai importante ramuri ale lucrării. Dumnezeu cere din partea acestor persoane închise, lacome şi lumeşti să facă un sacrificiu pentru omenirea care suferă. El le cere să fie de acord ca averile lor pământeşti să se micşoreze în folosul celor năpăstuiţi care cred în Isus şi adevărul prezent. Ei trebuie să aibă o şansă de a face ceva în vederea deciziilor judecăţii finale, aşa cum este descris în următoarele cuvinte înfocate ale Regelui regilor: 40:14 'Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 40:15 Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine.» 40:16 Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de băut? 40:17 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?» 40:18 Drept răspuns, Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.» 40:19 Apoi va zice celor de la stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! 40:20 Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit pe la Mine.» 40:21 Atunci Îi vor răspunde şi ei: «Doamne, când Te-am văzut noi flămând, 40:22 sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?» 40:23 Şi El, drept răspuns, le va zice: «Adevărat, adevărat vă spun, că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.» 40:24 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică' (Matei 25,34-46)". 40:25 Iar în Mărturia nr. 11 am spus: "Există o mare rezervă de mijloace în poporul nostru şi dacă toţi ar fi simţit importanţa lucrării, această mare întreprindere ar putea fi adusă la îndeplinire fără greutate. Toţi ar trebui să-şi dea interesul ca s-o susţină. În special cei care au bani să investească în această acţiune. Va fi ridicată o clădire corespunzătoare pentru primirea bolnavilor, pentru ca aceştia să poată, prin folosirea corespunzătoare a mijloacelor şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, să găsească alinare în suferinţele pe care le au şi să înveţe cum să-şi poarte de grijă şi astfel să prevină boala. 40:26 Mulţi dintre cei care susţin că sunt de partea adevărului sunt închişi şi lacomi. Ei trebuie să fie avertizaţi în legătură cu starea lor. Comoara lor pe acest pământ este atât de mare, încât inimile le sunt legate de aceasta. Cea mai mare parte din comoara lor este în această lume şi doar o mică parte în cer; de aceea inima lor este legată de bunurile pământeşti, în loc să fie legată de moştenirea veşnică. Acum există o bună ocazie pentru ei de a-şi folosi mijloacele în folosul omenirii care suferă şi, de asemenea, pentru înaintarea adevărului. O asemenea acţiune nu trebuie lăsată niciodată să se zbată în sărăcie. Aceşti ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredinţat mijloace trebuie să se ridice acum pentru lucrare şi să-şi folosească banii pentru slava Sa. Iar pentru cei care, datorită lăcomiei, îşi vor reţine mijloacele, aceasta se va dovedi mai degrabă un blestem decât o binecuvântare." 40:27 Prin ceea ce mi-a fost arătat şi ceea ce am afirmat, nu am primit nici o altă idee, şi nu am intenţionat să am o altă idee, decât aceea ca strângerea de fonduri pentru această ramură a lucrării să fie pusă ca o problemă de dărnicie, generozitate, la fel ca şi în cazul susţinerii altor ramuri ale marii lucrări. Şi, deşi trecerea de la planul prezent 40:28 la un altul care să fie în întregime aprobat de Dumnezeu poate fi întâmpinată cu greutăţi şi poate cere timp şi efort, totuşi eu cred că aceasta poate avea loc cu puţine pierderi în dreptul acţiunilor în care s-a investit deja, şi acest lucru va avea ca urmare o creştere hotărâtă a capitalului donat, spre a fi folosit într-un mod corespunzător pentru a alina suferinţele oamenilor. 40:29 Mulţi dintre cei care au investit în acţiuni nu pot să doneze sumele depuse. Unele dintre aceste persoane suferă datorită banilor pe care i-au investit în aceste acţiuni. Când călătoresc din stat în stat, întâlnesc oameni în necazuri care sunt în pragul mormântului, care ar trebui să meargă la Institut pentru un timp, însă nu îşi permit pentru că au investit în acţiunile de la Institut. Ei nu ar fi trebuit să investească nici un dolar acolo. Voi menţiona un caz din Vermont. Cu mult timp în urmă, prin 1850, acest frate a devenit păzitor al Sabatului şi de la acea dată a contribuit cu generozitate la diferite activităţi iniţiate pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, până când bunurile lui s-au micşorat. Când s-a făcut apelul urgent, necalificat, pentru Institut, el a luat acţiuni în valoare de o sută de dolari. La adunarea de la __, el a prezentat cazul soţiei sale care este foarte slăbită şi care poate fi ajutată, însă, dacă este ajutată, acest lucru trebuie făcut cât mai repede. De asemenea, El a spus că, dacă ar putea dispune de cei o sută de dolari pe care i-a investit atunci în Institut, el şi-ar putea trimite soţia acolo la tratament; însă aceasta nu este posibil. Noi am răspuns că el nu ar fi trebuit să investească nici un dolar în Institut, că era ceva în neregulă în acea problemă, în care noi nu puteam face nimic, şi în acel punct ne-am oprit. Eu nu ezit să spun că această soră trebuie tratată, cel puţin timp de câteva săptămâni în mod gratuit la Institut. Însă soţul ei nu poate face decât un pic mai mult decât a-i plăti costul călătoriei dus-întors de la Battle Creek. 40:30 Cei care sunt prieteni ai oamenilor, ai adevărului şi sfinţirii ar trebui să acţioneze în privinţa Institutului pe baza unui plan care să aibă la temelie sacrificiul şi dărnicia. Eu am cinci sute de dolari în acţiuni la Institut, pe care vreau să-i donez, şi dacă soţul meu izbândeşte cu cartea pe care o are în plan, eu voi mai dona încă cinci sute de dolari. Cei care sunt de acord cu acest plan, dacă doresc, pot să ni se adreseze la Greenville, 40:31 districtul Montcalm, Michigan, şi să declare ce sume vor să doneze sau să investească în acţiuni de felul celor de la Asociaţia de Publicaţii. Când se va realiza acest lucru, atunci donaţiile să se adune după nevoi; iar sumele, mici sau mari, să fie strânse. Banii să fie cheltuiţi în mod judicios. Contribuţia din partea pacienţilor să fie cât se poate de rezonabilă. Fraţii să doneze pentru a acoperi în parte cheltuielile de la Institut pentru săracii bolnavi din mijlocul lor, care merită acest lucru. Cei bolnavi să fie călăuziţi, în măsura în care pot face acest lucru, să cultive terenurile atât de frumos aşezate pe care le deţine Institutul. Ei să nu facă acest lucru având ideea îngustă a plăţii, ci cu ideea generoasă că cheltuielile legate de cumpărarea acestora a constituit un act de dărnicie pentru binele lor. Fie ca acest lucru manual să constituie o parte a tratamentului lor aşa cum sunt băile. Fie ca dărnicia, mila, omenia şi sacrificiul pentru binele altora să fie ideea care să-i călăuzească pe medici, conducători, asistenţi, pacienţi şi pe toţi prietenii lui Isus, de departe sau de aproape, şi nu salariile, investiţiile bune, plata sau acţiunile care vor aduce profit. Fie ca dragostea lui Hristos, dragostea pentru suflete, împreuna simţire cu omenirea care suferă să însoţească tot ceea ce spunem şi facem în legătură cu Institutul de Sănătate. 40:32 De ce oare să aştepte medicul creştin, care priveşte, aşteaptă şi tânjeşte după venirea Împărăţiei lui Hristos, în care suferinţa şi moartea nu vor mai avea putere asupra sfinţilor, să fie plătit mai mult decât editorul creştin sau pastorul creştin? Poate că susţine că munca lui este mai obositoare. Aceasta este ceva ce trebuie dovedit. Să lucreze cât de mult poate şi să nu calce legile vieţii pe care le predă pacienţilor săi. Nu există motive pentru care să muncească peste măsură şi să primească mai mulţi bani, mai mult decât pastorul sau editorul. Fie ca toţi cei care îşi aduc contribuţia la Institut şi primesc o plată pentru serviciile lor să acţioneze potrivit cu acelaşi principiu al dărniciei. Nimeni dintre cei care lucrează doar pentru bani nu trebuie să rămână la Institut. Există mulţi oameni capabili care, din iubire pentru Hristos şi cauza Sa şi 40:33 pentru urmaşii Învăţătorului lor care sunt în suferinţă, vor completa locurile din acel Institut cu credincioşie şi cu optimism şi cu un spirit de sacrificiu. Cei care nu au acest spirit ar trebui să plece şi să facă loc acelora care îl au. 40:34 Atât cât sunt în stare să îmi dau seama, jumătate dintre cei în suferinţă din poporul nostru, care ar trebui să petreacă săptămâni sau luni la Institut, nu au cu ce plăti cheltuielile legate de călătorie şi şederea acolo. Oare să-i reţină sărăcia pe aceşti prieteni ai Domnului nostru de la binecuvântările pe care El ni le-a oferit cu atâta generozitate? Să fie aceştia lăsaţi mai departe să lupte cu dubla povară a bolii şi sărăciei? Bogaţii care sunt bolnavi, care îşi permit tot confortul în viaţă, care îşi permit să-i tocmească pe alţii să lucreze din greu în locul lor, pot, cu grijă şi odihnă, informându-se şi făcând tratament acasă, să se bucure de o foarte bună stare de sănătate fără să meargă la Institut. Însă ce pot face fraţii noştri săraci pentru a redobândi sănătatea? Ei pot face ceva, însă sărăcia îi împinge să lucreze mai mult decât sunt în stare în realitate. Ei nu au nici măcar cele necesare pentru viaţă; iar în ceea ce priveşte mijloacele din gospodărie, mobilă, vase pentru băi şi instalaţii pentru o bună aerisire, ei nu au aşa ceva. Poate că singura cameră pe care o au este ocupată cu o sobă pentru gătit şi iarna, şi vara; şi se poate ca toate cărţile pe care le au în casă, cu excepţia Bibliei, să fie cuprinse între degetul mic şi cel mare. Ei nu au bani ca să-şi cumpere cărţi pe care să le poată citi ca să ştie cum să trăiască. Aceşti scumpi fraţi sunt cei care au nevoie de ajutor. Mulţi dintre ei sunt creştini umili. Poate că au greşeli, şi unele dintre acestea poate că sunt cauza sărăciei şi mizeriei lor. Cu toate acestea, ei au dreptul la o viaţă mai bună, ca şi noi ceilalţi, care avem mijloacele necesare pentru a ne îmbunătăţi starea de sănătate, atât a noastră, cât şi a altora. Trebuie să-i tratăm cu îngăduinţă şi să-i ajutăm cu bucurie. 40:35 Însă ei trebuie să aibă dorinţa de a învăţa. Ei trebuie să nutrească un spirit de mulţumire faţă de Dumnezeu şi fraţii lor 40:36 pentru ajutorul pe care îl primesc. Astfel de persoane, în general, nu au idee cât costă tratamentul, masa, salonul, combustibilul etc. la Institutul de Sănătate. Ei nu realizează măreţia marii lucrări a adevărului prezent şi a reformei şi multele apeluri pentru a face donaţii adresate poporului nostru. Ei poate că nu sunt conştienţi de faptul că numărul săracilor din mijlocul nostru este mai mare decât al bogaţilor. Şi, de asemenea, poate că ei nu realizează înfricoşătorul fapt că cea mai mare parte dintre aceşti bogaţi se agaţă de bogăţia lor şi sunt, în mod sigur, pe drumul spre pierzare. 40:37 Aceşti bieţi oameni în necaz trebuie învăţaţi că, atunci când murmură împotriva soartei lor şi împotriva celor bogaţi, acuzându-i că sunt lacomi, ei comit un mare păcat în ochii cerului. Ei trebuie să înţeleagă în primul rând că boala şi sărăcia lor sunt nenorociri care au drept cauză, în general, propriile lor păcate, prostia şi greşelile lor; iar dacă Domnul pune în inima şi mintea poporului Său dorinţa de a-i ajuta, acest lucru ar trebui să le inspire sentimente de umilă mulţumire faţă de Dumnezeu şi poporul Său. Ei trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a se ajuta singuri. Dacă au rude care pot şi vor să le achite cheltuielile la Institut, atunci acestea ar trebui să aibă acest privilegiu. 40:38 Şi, având în vedere numărul mare al celor săraci şi necăjiţi care ar trebui, mai mult sau mai puţin, să beneficieze de ajutorul Institutului şi datorită lipsei de fonduri şi a posibilităţii de întreţinere din prezent, şederea aceasta la institut trebuie să fie scurtă. Ei trebuie să se ducă acolo cu ideea de a obţine, cât de repede posibil şi cât de mult, o cunoaştere practică a ceea ce au de făcut şi a ceea ce nu trebuie să facă, pentru a-şi redobândi sănătatea şi a trăi sănătos. Prelegerile pe care le ascultă la Institut şi cărţile bune din care să înveţe cum să trăiască acasă trebuie să fie principala nădejde pe care să se bizuie aceştia. Poate că se vor simţi mai bine după câteva săptămâni petrecute la Institut, însă vor realiza mult mai mult acasă, punând în practică aceste principii. Ei nu trebuie să se bizuie pe medici să-i vindece în câteva săptămâni, ci trebuie să înveţe să trăiască în aşa fel, încât să dea naturii şansa de a 40:39 lucra pentru vinilcare. Aceasta poate începe în timpul celor câteva săptămâni de şedere la Institut, însă este nevoie de ani întregi pentru a îndeplini lucrarea de îndreptare a obiceiurilor din cămin. 40:40 O persoană poate cheltui tot ce are în această lume la Institutul de Sănătate şi să se simtă mai bine, dar, dacă, întorcându-se în familia sa, îşi reia obiceiurile vechi de vieţuire, în câteva săptămâni sau luni va ajunge într-o stare de sănătate mai rea decât oricând înainte. Nu a câştigat nimic; a cheltuit ceea ce a avut pentru nimic. Scopul reformei sanitare şi al Institutului de Sănătate nu este ca acela al unei doze de "omorâre a durerii" sau "uşurare de moment", pentru a aduce la tăcere durerile pe care le avem astăzi. Nu, nicidecum! Marele obiectiv al acestora este de a-i învăţa pe oameni să trăiască în aşa fel, încât să dea naturii şansa de a îndepărta boala şi de a i se împotrivi. 40:41 Celor în necazuri din poporul nostru eu le spun: Nu vă descurajaţi! Dumnezeu nu a uitat pe poporul Său şi cauza Sa. Faceţi cunoscută starea voastră de sănătate şi în ce măsură puteţi achita cheltuielile la Institut, adresându-vă Institutului de Sănătate, Battle Creek, Michigan. Dacă sunteţi bolnavi, doborâţi, slăbiţi, nu aşteptaţi până când cazul vostru ajunge fără nădejde. Scrieţi imediat. Însă trebuie să le spun încă o dată celor săraci: În prezent, doar puţin se poate face pentru a vă ajuta, datorită faptului că fondurile strânse s-au folosit deja în materiale şi clădiri. Faceţi tot ce puteţi voi pentru voi înşivă şi ceilalţi, de asemenea, vă vor ajuta cât este posibil. 40:42 Fragment dintr-o experienţă 40:43 din perioada 21 octombrie - 22 decembrie 1867 40:44 Lucrarea noastră împreună cu biserica din Battle Creek tocmai se încheiase şi, neţinând cont de faptul că eram obosiţi, fiind atât de învioraţi sufleteşte de rezultatele bune obţinute, l-am însoţit cu bucurie pe fratele J.N. Andrews în lunga călătorie până la Maine. Pe drum, am ţinut o adunare la Rosevelt, New York. Mărturia nr. 13 şi-a făcut lucrarea şi acei fraţi 40:45 care luaseră parte la nemulţumirea generală au început să vadă lucrurile în adevărata lor lumină. Această adunare a necesitat mult efort, pentru că au fost date mărturii înţepătoare. S-au făcut mărturisiri, însoţite de o întoarcere generală la Domnul din partea celor căzuţi de la credinţă şi a celor păcătoşi. 40:46 Ne-am început lucrarea în Maine cu conferinţa de la Norridgewock, pe data de 1 noiembrie. Adunarea a fost mare. Ca de obicei, soţul meu şi cu mine am prezentat o mărturie simplă şi pătrunzătoare în favoarea adevărului şi a ordinii şi împotriva diferitelor forme de rătăcire, confuzie, fanatism şi dezordine, ca urmare a lipsei rânduielii şi disciplinei. Această mărturie avea o aplicaţie specială pentru starea de lucruri din Maine. Spirite dezordonate, care pretindeau că ţin Sabatul, s-au răzvrătit şi lucrau pentru a împărtăşi nemulţumirea în perioada conferinţei. Satana i-a ajutat şi ei au reuşit într-o anumită măsură. Amănuntele sunt prea dureroase şi de însemnătate mică, în general, pentru a fi redate aici. 40:47 Poate că este suficient să spunem că, drept urmare a spiritului de răzvrătire, de căutare de greşeli, iar în dreptul unora de gelozie copilărească, murmurare, plângere, lucrarea noastră în Maine, care ar fi putut fi făcută în două săptămâni, a avut nevoie de şapte săptămâni de trudă grea, obositoare şi neplăcută. Cinci săptămâni s-au pierdut, da, au fost mai mult decât pierdute pentru lucrarea din Maine, iar poporul nostru din alte părţi ale Noii Anglii, New York şi Ohio a fost lipsit de cinci adunări generale datorită faptului că am fost reţinuţi în Maine. Însă, când am plecat din acest stat, am fost mângâiaţi cu faptul că toţi şi-au mărturisit spiritul de răzvrătire, iar câţiva au fost conduşi să-L caute pe Domnul şi să îmbrăţişeze adevărul. Cele ce urmează, cu privire la pastori, ordine şi organizaţie, au o aplicaţie specială pentru starea de lucruri din Maine. 40:48 __________ 40:49 Pastori, ordine şi organizaţie 40:50 Unii pastori au căzut în greşeala de a crede că nu pot vorbi bine decât dacă ridică mult tonul vocii şi vorbesc tare şi repede. Unii ca aceştia ar trebui să înţeleagă că zgomotul, gălăgia şi vorbirea rapidă nu constituie dovada prezenţei puterii lui Dumnezeu. Nu puterea vocii este cea care face ca impresia să dureze. Pastorii trebuie să fie cercetători ai Bibliei şi trebuie să se aprovizioneze continuu cu temeiuri pentru credinţa şi nădejdea noastră şi atunci, fiind pe deplin stăpâni pe voce şi simţămintele lor, ei trebuie să prezinte acest adevăr în aşa fel, încât oamenii să le poată cântări cu calm şi să decidă în privinţa dovezilor aduse. Şi pentru că pastorii vor simţi forţa argumentelor pe care le prezintă în forma adevărului solemn încercat, ei vor avea zel şi vor fi serioşi, sârguincioşi în ce priveşte cunoştinţa lor. Duhul lui Dumnezeu va sfinţi în propriile lor suflete adevărurile pe care ei le prezintă altora şi ei înşişi vor fi bine udaţi, după cum ei udă pe alţii. 40:51 Am văzut că unii dintre pastorii noştri nu înţeleg cum să-şi menajeze puterile, astfel încât să lucreze fără să se epuizeze. Pastorii nu trebuie să se roage atât de tare şi atât de mult, încât să-şi istovească puterea. Nu este necesar să obosim gâtul şi plămânii la rugăciune. Urechea lui Dumnezeu este întotdeauna deschisă să asculte cererile pornite din inimă ale umililor Săi slujitori şi El nu le cere ca, atunci când I se adresează, să-şi istovească organele implicate. Ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este încrederea deplină în El, bizuirea totală, neclintită, pe făgăduinţele lui Dumnezeu, credinţa simplă că El există şi că îi va răsplăti pe toţi aceia care Îl caută cu stăruinţă. 40:52 Pastorii trebuie să ducă o viaţă ordonată şi să înveţe cum să facă mult într-o perioadă scurtă de timp care le este alocată şi, în acelaşi timp, să aibă o rezervă de putere ca, în cazul în care se va cere un efort în plus, să poată avea suficientă vigoare pentru ocazia respectivă, pe care 40:53 să o poată folosi fără a-şi face rău. Uneori toată puterea pe care o au este necesară pentru un anumit efort, şi dacă înainte ei şi-au epuizat rezerva de putere şi acum nu pot dispune de ea pentru acest efort necesar, tot ce au făcut înainte se pierde. Uneori, este nevoie de toată puterea mintală şi fizică pentru a lua o poziţie fermă, pentru a desfăşura dovezile în cea mai clară lumină şi a le prezenta în faţa oamenilor în modul cel mai pătrunzător şi a face cele mai puternice apeluri. Întrucât sufletele sunt pe punctul de a părăsi rândurile vrăjmaşului şi a veni de partea Domnului, lupta este foarte aprigă şi strânsă. Satana şi îngerii lui nu doresc ca vreunul dintre cei ce au slujit sub steagul întunericului să ia poziţie de partea Prinţului Emanuel, sub steagul Său însângerat. 40:54 Mi-au fost arătate armate aflate în conflict, care au dus o luptă crâncenă. Victoria n-a fost câştigată de nici una dintre ele, iar cei credincioşi îşi dau seama că puterea şi forţa lor s-a dus şi că nu vor fi în stare să-şi aducă la tăcere vrăjmaşii decât dacă pornesc la atac împotriva lor şi le capturează instrumentele de război. Atunci, cu riscul vieţii lor, îşi vor mobiliza toate puterile şi se vor năpusti asupra vrăjmaşului. Este o luptă înfricoşătoare; însă victoria este câştigată, bastioanele sunt cucerite. Dacă în acel moment critic armata este atât de epuizată încât nu poate porni la ultimul atac şi să doboare întăriturile duşmanului, întreaga luptă de zile, săptămâni sau chiar luni este pierdută; şi multe vieţi sunt sacrificate fără nici un câştig. 40:55 O lucrare asemănătoare este în faţa noastră. Mulţi sunt convinşi că noi avem adevărul şi totuşi ei sunt reţinuţi pe loc, ca şi cum ar fi legaţi cu nişte legături de fier; ei nu îndrăznesc să rişte consecinţele luării poziţiei de partea adevărului. Mulţi se află în valea hotărârilor, perioadă în care sunt necesare apeluri speciale, apropiate, pătrunzătoare, pentru a-i determina să depună armele în lupta lor şi să ia poziţie de partea Domnului. Chiar în această perioadă critică, Satana aruncă cele mai puternice capcane în jurul acestor suflete. Dacă slujitorii lui Dumnezeu 40:56 sunt toţi epuizaţi, cheltuindu-şi toată rezerva de putere fizică şi mintală, ei gândesc că nu pot face mai mult şi adesea părăsesc cu totul câmpul, pentru a începe în altă parte. Şi totul, sau aproape totul - timp, mijloace şi efort -, a fost irosit pentru nimic. Da, este mai rău decât dacă n-ar fi început niciodată lucrarea în acel loc, căci, după ce oamenii au fost mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu, aduşi la momentul luării deciziei şi lăsaţi apoi să-şi piardă interesul şi să decidă împotriva acestor dovezi, ei nu mai pot fi readuşi cu uşurinţă la acel moment în care minţile să le fie din nou sensibilizate de acest subiect. În multe cazuri, ei au luat decizia finală. 40:57 Dacă pastorii şi-ar păstra o forţă de rezervă, iar în momentul când totul pare să se mişte din loc cel mai greu, ar face atunci cele mai stăruitoare eforturi, cele mai puternice apeluri, cele mai bune aplicaţii şi, ca şi soldaţii curajoşi, în momentul critic ar porni la atac împotriva vrăjmaşului, ei ar câştiga victoria. Sufletele ar avea tăria de a rupe legăturile lui Satana şi de a se hotărî pentru viaţa veşnică. Efortul bine direcţionat, la momentul potrivit, va face ca munca de lungă durată făcută anterior să aibă succes, pe când, dacă s-ar părăsi lucrul chiar şi numai pentru câteva zile, cauza ar suferi un eşec total. Pastorii trebuie să fie devotaţi în lucrare, ca şi misionarii, şi să caute ca eforturile lor să fie cât mai folositoare. 40:58 Unii pastori devin foarte zeloşi chiar de la începutul unor adunări, îşi iau asupra lor sarcini pe care Dumnezeu nu le-a cerut de la ei, îşi istovesc puterile, cântând mult şi rugându-se mult şi cu voce tare, şi apoi sunt obosiţi şi trebuie să plece acasă să se odihnească. Ce s-a realizat prin acest efort depus? Nimic. Lucrătorii au avut spirit şi zel, însă le-a lipsit înţelegerea. Strategia lor nu a fost înţeleaptă. Au călătorit cu trăsura simţămintelor, însă nu s-a câştigat o victorie împotriva vrăjmaşului. Fortăreaţa nu a fost cucerită. 40:59 Mi-a fost arătat că pastorii lui Hristos trebuie să se disciplineze în vederea luptei. Este nevoie de mai multă înţelepciune 40:60 în strategia pe care o folosim în lucrarea lui Dumnezeu decât li se cere generalilor angajaţi în luptele dintre popoare. Pastorii aleşi de Dumnezeu sunt angajaţi într-o mare lucrare. Ei sunt în război nu numai împotriva oamenilor, dar şi împotriva lui Satana şi a îngerilor săi. Aici este nevoie de o tactică înţeleaptă. Ei trebuie să cerceteze Biblia şi să se dăruiască cu totul lucrării. Când încep lucrul într-un loc, ei trebuie să fie în stare să ofere temeiuri pentru credinţa noastră, nu într-un mod lăudăros, nu furtunos, ci cu blândeţe şi teamă. Puterea care va convinge va fi formată din argumente puternice, prezentate cu blândeţe şi temere de Dumnezeu. 40:61 Lucrarea din aceste vremuri pline de primejdii necesită pastori capabili în cuvânt şi învăţătură, familiarizaţi cu Scripturile şi care înţeleg temelia credinţei noastre. Am fost îndreptată spre aceste pasaje din Scriptură, al căror înţeles nu a fost dobândit de unii pastori: "Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă" (1 Petru 3,15). 40:62 "Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia" (Col. 4,6). "Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare, să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului şi venindu-şi în fire, să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia" (2 Tim. 2,24-26). 40:63 Omul lui Dumnezeu, slujitorul lui Hristos, trebuie să fie pe deplin înzestrat pentru orice lucrare bună. De pastori lăudăroşi, mândri, nu este nevoie pentru această lucrare bună. Însă este necesar şi decorul la amvon. Pastorul Evangheliei nu trebuie să fie nepăsător în ce priveşte atitudinea lui. Dacă el este reprezentantul lui Hristos, atunci comportamentul, atitudinea şi gesturile lui vor fi de o aşa manieră, încât nu vor produce dezgust. Pastorii trebuie să aibă rafinament. Ei trebuie să evite gesturile şi atitudinile de neîndemânare şi trebuie să se încurajeze 40:64 în a fi umili şi cu demnitate în comportament. Ei trebuie să se îmbrace într-o manieră potrivită cu demnitatea funcţiei lor. Vorbirea lor trebuie să fie în toate privinţele solemnă şi bine aleasă. Mi-a fost arătat că este greşit să se folosească expresii comune, lipsite de respect, să se relateze anecdote pentru a amuza sau să se prezinte ilustraţii comice pentru a stârni râsul. Sarcasmul şi jocul cu replicile unui împotrivitor sunt toate în afara rânduielii lui Dumnezeu. Pastorii nu trebuie să aibă simţământul că nu-şi pot îmbunătăţi vocea sau manierele; se poate face mult. Vocea poate fi cultivată, astfel încât vorbirea, chiar îndelungată, să nu afecteze corzile vocale. 40:65 Pastorii trebuie să iubească ordinea şi să se formeze ei înşişi în a fi ordonaţi şi atunci vor putea face rânduială cu succes în biserica lui Dumnezeu şi vor putea învăţa pe membrii acesteia să lucreze în armonie, ca o companie de soldaţi bine instruiţi. Dacă pentru acţiuni încununate de succes pe câmpul de luptă este nevoie de disciplină şi ordine, aceste lucruri sunt cu atât mai necesare în lupta în care suntem implicaţi noi, deoarece obiectivul care se are în vedere este mult mai înalt şi de o valoare mai mare în caracter decât cel al armatelor duşmane care luptă pe câmpul de bătălie. În conflictul în care suntem angajaţi sunt în joc interese veşnice. 40:66 Îngerii lucrează în armonie. Ordinea desăvârşită caracterizează toate mişcările lor. Cu cât imităm mai îndeaproape armonia şi ordinea oştirii îngereşti, cu atât mai pline de succes vor fi eforturile noastre. Dacă noi nu socotim că este necesară acţiunea armonioasă şi suntem dezordonaţi, nedisciplinaţi şi dezorganizaţi în acţiunile noastre, îngerii, care sunt perfect organizaţi şi se mişcă în perfectă ordine, nu pot lucra pentru noi cu succes. Ei pleacă de la noi întristaţi, pentru că nu sunt împuterniciţi să binecuvânteze confuzia, zăpăceala, dezordinea şi lipsa de organizare. Toţi cei care doresc să coopereze cu solii cereşti trebuie să lucreze la unison cu ei. Toţi cei care au ungerea de sus vor încuraja, din toată puterea lor, ordinea, disciplina şi unitatea în acţiune şi atunci îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Însă niciodată, niciodată aceşti 40:67 mesageri ai cerului nu-şi vor pune aprobarea asupra dezordinii, indisciplinei şi lipsei de organizare. Toate aceste rele sunt rezultatul străduinţelor lui Satana de a ne slăbi forţele, de a ne distruge curajul şi de a ne împiedica să avem succes în acţiunile noastre. 40:68 Satana ştie foarte bine că succesul nu poate însoţi decât ordinea şi acţiunea armonioasă. El cunoaşte foarte bine că tot ce are legătură cu cerul este în ordine desăvârşită, că supunerea şi disciplina perfectă marchează mişcările oştirii îngereşti. Planul lui bine studiat este de a-i conduce pe cei ce pretind că sunt creştini cât mai departe de ordinea cerească; din această cauză, el îi înşeală chiar pe cei din poporul lui Dumnezeu şi îi face să creadă că ordinea şi disciplina sunt duşmani ai spiritualităţii, că singura siguranţă pentru ei este să lase pe fiecare să facă ce doreşte şi, în special, să rămână despărţiţi de creştinii care sunt uniţi şi care lucrează pentru a întrona disciplina şi armonia în acţiune. Toate eforturile făcute în vederea ordinii sunt considerate periculoase, o restricţie la adresa libertăţii legitime, iar cei care le fac sunt consideraţi ca fiind cei mai de temut papistaşi. Aceste suflete înşelate consideră o virtute să se laude cu libertatea de a gândi şi acţiona independent. Ei nu cred spusele nimănui. Mi-a fost arătat că este lucrarea specială a lui Satana aceea de a-i face pe oameni să simtă că este în planul lui Dumnezeu ca ei să fie independenţi şi să-şi urmeze propria lor cale, independent de fraţii lor. 40:69 Am fost îndreptată înapoi, spre copiii lui Israel. Foarte curând după ce au părăsit Egiptul, ei au fost organizaţi şi disciplinaţi în modul cel mai perfect. În providenţa Lui, Dumnezeu l-a calificat pe Moise pentru a sta în fruntea armatelor lui Israel. El fusese un războinic viteaz, conducând armatele egiptenilor,şi în strategia folosită nu putea fi depăşit de nici un alt om. Domnul nu a lăsat ca Sanctuarul Său cel sfânt să fie construit oricum, de oricare seminţie. El a specificat ordinea clară care trebuia să fie respectată în purtarea chivotului sfânt şi a rânduit o anumită familie din seminţia leviţilor care să-l poarte. Când, pentru binele poporului şi pentru slava lui Dumnezeu, ei trebuia să-şi aşeze corturile într-un 40:70 anumit loc, Domnul Îşi făcea cunoscută voia Sa, făcând ca stâlpul de nor să se oprească chiar deasupra tabernacolului, unde rămânea până când El dorea ca ei să plece din nou în călătorie. În toate călătoriile, li se cerea să respecte o ordine desăvârşită. Fiecare seminţie purta un steag, cu însemnul strămoşului lor, şi fiecărei seminţii i se cerea să tabere sub propriul steag. Când pornea chivotul, toate armatele plecau în călătorie, toate seminţiile mergând în ordine, sub steagurile lor. Leviţii au fost rânduiţi de Domnul ca fiind seminţia care avea să poarte chivotul, iar fiii lui Aaron, urmându-i îndeaproape, duceau trâmbiţele. Ei primeau instrucţiuni de la Moise, lucru pe care îl semnalau poporului, sunând din trâmbiţe. Ei dădeau prin aceste trâmbiţe anumite semnale speciale, pe care poporul le înţelegea, iar mişcările lor se făceau în armonie cu acestea. 40:71 La început, cei care sunau din trâmbiţă dădeau un semnal special, prin care să atragă atenţia poporului; atunci toţi trebuia să fie atenţi şi să asculte semnalele speciale date de trâmbiţe. Nu exista confuzie în sunetele trâmbiţelor, de aceea nu exista scuză ca să fie confuzie în mişcări. Comandantul fiecărei companii dădea instrucţiuni clare cu privire la ceea ce urmau să facă şi nimeni dintre cei ce erau atenţi nu erau în necunoştinţă de ceea ce trebuia să facă. Dacă cineva nu îndeplinea cerinţele date de Domnul lui Moise şi pe care Moise le dădea poporului, era pedepsit cu moartea. Nu se puteau scuza că nu au cunoscut aceste cerinţe, căci nu ar fi făcut decât să-şi dovedească lor înşişi că nu au vrut să le cunoască şi ar fi primit dreapta pedeapsă pentru vinovăţia lor. Dacă nu cunoşteau voia lui Dumnezeu cu privire la ei, nu era decât vina lor. Ei au avut aceleaşi ocazii ca şi ceilalţi din popor de a dobândi cunoştinţa dată şi, din această cauză, păcatul lor de a nu şti şi de a nu înţelege era tot atât de mare în ochii lui Dumnezeu ca şi când ar fi auzit şi apoi ar fi păcătuit. 40:72 Domnul a rânduit o familie specială din seminţia lui Levi să ducă chivotul, iar alţi leviţi au fost special desemnaţi de Dumnezeu să poarte cortul întâlnirii şi mobila acestuia şi să aducă la îndeplinire lucrarea de a ridica şi desface cortul. Dacă cineva, din curiozitate sau nerespectând ordinea, pleca de la locul său şi atingea vreo parte a sanctuarului sau mobila acestuia sau chiar dacă se apropia de vreun lucrător, era pedepsit cu moartea. Dumnezeu nu a lăsat ca sfântul sanctuar să fie dus, ridicat şi demontat în mod dezordonat de orice seminţie care ar fi vrut să facă această lucrare; ci au fost alese persoane care puteau să-şi dea seama de caracterul sacru al lucrării în care s-au angajat. Aceşti bărbaţi rânduiţi de Dumnezeu erau instruiţi să facă poporul să înţeleagă sfinţenia deosebită a chivotului şi a tuturor celor legate de el, ca să nu privească aceste lucruri fără să-şi dea seama de sfinţenia lor şi să fie îndepărtaţi din Israel. Toate lucrurile care ţineau de sfântul locaş trebuia privite cu respect. 40:73 Călătoriile copiilor lui Israel sunt descrise cu credincioşie; izbăvirea pe care le-a dat-o Domnul, organizarea şi ordinea lor desăvârşită, păcatul de a murmura împotriva lui Moise şi astfel împotriva lui Dumnezeu, nelegiuirile, răzvrătirile şi pedepsirea lor, trupurile lor moarte, risipite în pustie datorită încăpăţânării de a se supune rânduielilor înţelepte ale lui Dumnezeu - acest tablou fidel este pus în faţa noastră ca o avertizare că, dacă vom urma exemplul lor de neascultare, vom cădea la fel ca ei. 40:74 "Totuşi, cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie. 40:75 Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, după cum au poftit ei. Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: 'Poporul a şezut să mănânce şi să bea; şi s-au sculat să joace.' 40:76 Să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei, aşa că într-o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii. 40:77 Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii dintre ei, care au pierit prin şerpi. 40:78 Să nu 40:79 cârtiţi, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul. 40:80 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Astfel dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă" (1 Cor. 10,5-12). S-a schimbat Dumnezeu şi nu mai este El un Dumnezeu al ordinii? Nu; El este acelaşi atât în dispensaţiunea prezentă, cât şi în cea trecută. Pavel spune: "Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor" (1 Cor. 14,33). El este acelaşi acum, ca şi atunci. El are în plan ca noi să învăţăm lecţii privind ordinea şi organizarea de la ordinea desăvârşită instituită în zilele lui Moise, în folosul copiilor lui Israel. 40:81 Eforturi viitoare |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: