4:6 În seara următoare, după ce am primit o binecuvântare atât de mare, am participat la întâlnirea adventistă. Când a sosit momentul ca urmaşii lui Hristos să vorbească spre slava Lui, neputând să tac, m-am ridicat şi am relatat experienţa mea. Nu mă gândisem dinainte ce aveam să spun; de pe buzele mele, în libertate deplină, s-a revărsat povestea simplă a iubirii Domnului Isus faţă de mine şi inima mea era aşa de fericită că am fost eliberată din strânsoarea disperării întunecate, încât am pierdut din vedere că mă aflu între oameni şi mi se părea că sunt singură cu Dumnezeu. Nu mi s-a părut greu să-mi exprim pacea şi fericirea, cu excepţia lacrimilor de recunoştinţă care mi-au înăbuşit glasul când am vorbit despre minunata iubire pe care o arătase Domnul Isus faţă de mine.