4:41 Însă această nouă şi frumoasă credinţă m-a învăţat motivul pentru care scriitorii inspiraţi zăboviseră atât de mult asupra învierii trupului; pentru că întreaga fiinţă dormea în mormânt. Puteam înţelege acum cu claritate cât de greşită fusese poziţia noastră dinainte, cu privire la această problemă. Confuzia cu privire la inutilitatea judecăţii finale, după ce sufletele celor rătăciţi fuseseră deja judecate o dată şi îşi pecetluiseră soarta, era înlăturată acum. Eu puteam vedea că nădejdea celor ce aveau să fie luaţi la cer era aceea de a aştepta cu nerăbdare ziua glorioasă când Dătătorul vieţii avea să străpungă legăturile mormântului, iar cei neprihăniţi morţi aveau să învie şi să părăsească locul în care fuseseră ţinuţi prinşi, pentru a fi îmbrăcaţi cu o viaţă de nemurire plină de slavă.