4:18 Familia tatălui meu încă frecventa din când în când Biserica metodistă şi totodată participa la adunările ţinute în diferite case. Într-o seară, eu şi fratele meu Robert ne-am dus la o astfel de adunare. Fratele care coordona programul era prezent. Când a venit rândul fratelui meu, el a vorbit cu multă umilinţă, şi totuşi cu claritate, despre necesitatea de a fi pe deplin corespunzători pentru a ne întâlni cu Mântuitorul, când va veni pe norii cerului cu putere şi slavă. Pe când vorbea fratele meu, o lumină cerească a strălucit asupra înfăţişării sale, care de obicei era palidă. Părea că ar fi fost transportat, în spirit, mai presus de împrejurările în care se afla şi vorbea ca şi când se afla în prezenţa lui Isus. Când mi s-a cerut să vorbesc şi eu, m-am ridicat, simţindu-mă liberă în spirit şi cu inima plină de iubire şi pace. Am relatat experienţa suferinţei mari pe care o îndurasem sub povara convingerii păcătoşeniei mele şi cum, după mult timp, am primit binecuvântarea atât de mult căutată: puterea de a mă conforma pe deplin faţă de voia lui Dumnezeu. Mi-am exprimat totodată bucuria faţă de vestea cea bună a revenirii în curând a Mântuitorului care Îşi va lua copiii acasă.