4:14 Deşi eram foarte tânără, planul de mântuire îmi era atât de clar în minte şi experienţa mea personală fusese atât de evidentă, încât, studiind acel lucru, eu eram conştientă că trebuie să-mi continuu eforturile pentru salvarea sufletelor preţioase şi să mă rog şi să-L mărturisesc pe Hristos cu fiecare ocazie. Întreaga mea fiinţă fusese pusă în slujba Mântuitorului. Orice ar fi fost să vină, eu eram hotărâtă să-I fiu pe plac lui Dumnezeu şi să trăiesc ca una care Îl aşteaptă pe Mântuitorul să vină să-i răsplătească pe cei credincioşi. M-am simţit asemenea unui copil mic, ce vine la Dumnezeu ca la tatăl lui şi îi cere ce doreşte. Apoi, când mi-a fost clar care îmi este datoria, cea mai mare fericire a mea a fost să o aduc la îndeplinire. Uneori mă asaltau anumite încercări. Cei cu mai multă experienţă decât mine se străduiau să mă tragă înapoi şi să potolească zelul credinţei mele; însă eu am mers mai departe pe calea mea, într-un spirit vesel, cu zâmbetul lui Isus dând strălucire vieţii mele şi cu dragostea lui Dumnezeu în inima mea.