38:54 În vest, ne-au ajuns la urechi veşti mai mult sau mai puţin calomniatoare la adresa soţului meu. S-au răspândit în timpul Conferinţei Generale şi erau duse în toate părţile câmpului. Voi da una ca exemplu: Se spunea că soţul meu este atât de înnebunit după bani, încât vinde sticle vechi. Lucrurile stau astfel. Când eram pe punctul de a ne muta, l-am întrebat pe soţul meu ce să facem cu o mulţime de sticle vechi pe care le aveam. El a spus: "Aruncă-le". Chiar în acel moment, a intrat pe uşă micuţul Willie, care s-a oferit să le spele şi să le vândă. Eu i-am spus să facă aşa şi ce va lua pe ele va fi al lui. Când s-a dus la poştă, soţul meu l-a luat în trăsură pe Willie care îşi strânsese sticlele. Nu putea face mai puţin pentru micuţul lui fiu credincios. Willie a vândut sticlele şi a luat banii. Pe drum către poştă, soţul meu l-a luat în trăsură pe un frate ce avea legătură cu biroul pentru publicaţii şi cu care a avut o conversaţie plăcută spre oraş şi înapoi; şi, pentru că l-a văzut pe Willie venind la trăsură şi punând soţului meu o întrebare referitoare la valoarea sticlelor şi apoi l-a văzut pe farmacist vorbind cu soţul meu despre ceea ce îl interesa atât de mult pe Willie, acest frate, fără