38:30 În acest timp am primit cereri serioase să participăm la adunări, convocate în vest. Când am citit aceste apeluri mişcătoare, am plâns. Soţul meu îmi spunea: "Ellen, nu putem participa la aceste adunări. În cel mai bun caz, cu greu mi-aş putea purta mie de grijă, însă ce aş putea face dacă tu vei leşina? Însă, Ellen, trebuie să mergem", şi în timp ce vorbea astfel, emoţiile sale, însoţite de lacrimi, îi înecau glasul. Iar eu, chibzuind la starea noastră slăbită şi la situaţia cauzei din vest şi simţind că fraţii noştri aveau nevoie de eforturile noastre, spuneam: "James, nu putem participa la aceste adunări din Vest, însă trebuie să mergem". În acest punct, câţiva dintre fraţii noştri credincioşi, văzând starea în care ne aflam, s-au oferit să meargă împreună cu noi. Acest lucru ne-a ajutat să ne decidem. În noua noastră trăsură, am plecat din Greenville pe 29 august, pentru a participa la o adunare generală la Wright. Patru echipe ne-au urmat. Călătoria a fost confortabilă şi am avut o companie plăcută cu acei fraţi care simţeau împreună cu noi. Adunarea a constituit o victorie.