Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 38
|
38:1 Conflicte şi victorie 38:2 Experienţe din perioada 26 aprilie - 20 octombrie 1867 38:3 Ne-am întors în nord şi în drumul nostru am ţinut o adunare bună în West Windsor şi, după ce am ajuns acasă, am ţinut adunări la Fairplans şi Orleans; de asemenea, ne-am îndreptat atenţia către 38:4 problema construcţiei, a plantării grădinii noastre, a aranjării viei, murelor, zmeurei şi căpşunelor. Apoi, însoţiţi de o bună delegaţie, ne-am întors la Conferinţa Generală din Battle Creek. 38:5 Primul Sabat l-am petrecut la Orleans şi am ţinut post. A fost o zi foarte solemnă pentru noi; am căutat să ne umilim în faţa lui Dumnezeu şi, cu duhul zdrobit şi plângând, toţi ne-am rugat fierbinte ca Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne întărească spre a face voia Lui la Conferinţă. Aveam ceva credinţă şi speranţă că, într-un fel, captivitatea noastră avea să sufere o schimbare cu ocazia acelei întâlniri. 38:6 Când am sosit la Battle Creek, am găsit că eforturile noastre anterioare nu realizaseră ceea ce sperasem noi. Zvonurile şi gelozia încă existau. Sufletul a fost umplut de un chin intens şi am plâns tare, timp de câteva ore, nefiind în stare să-mi reţin suferinţa. În discuţia avută cu un prieten, pe care îl cunoşteam de douăzeci şi doi de ani, acesta mi-a relatat veşti pe care le auzisem, cum că noi am fi extravaganţi în cheltuirea banilor. Am întrebat când am fost extravaganţi. El a menţionat cumpărarea unui scaun scump. Atunci, eu am relatat împrejurările. Soţul meu era peste măsură de istovit, iar eu sufeream teribil văzându-l că stă atât de mult într-un balansoar obişnuit, motiv pentru care el trebuia să stea apoi mult timp întins în pat sau pe sofa. Ştiam că astfel el nu putea să dobândească putere şi l-am implorat să nu mai stea întins atât de mult; însă scaunul constituia motivul. 38:7 În călătoria mea spre est, pentru a ajunge la căpătâiul tatălui meu, care era pe moarte, l-am lăsat pe soţul meu la Brookfield, N.Y., şi pe când eram în Utica, m-am uitat după un fotoliu-canapea. Vânzătorii nu aveau nici unul la preţul pe care îl ofeream eu, cam 15 dolari, însă mi-au oferit, la un preţ de numai 17 dolari, un excelent fotoliu cu rotile, un balansoar, care valora, de fapt, 30 de dolari. Am ştiut că acesta era ceea ce aveam nevoie în toate privinţele. Însă fratele care era cu mine m-a îndemnat să aştept până se va face un fotoliu, 38:8 care avea să coste doar cu trei dolari mai puţin. Fotoliul oferit la 17 dolari era într-adevăr valoros, însă eu am cedat judecăţii altuia şi am aşteptat terminarea aceluia mai ieftin, l-am plătit eu însămi şi l-am adus la soţul meu. Zvonul cu privire la extravaganţa noastră, privind cumpărarea fotoliului, venea din Wisconsin şi Iowa. Însă cine mă poate condamna? Dacă ar fi să mai fac vreodată, aş face tot aşa cum am făcut, însă cu o singură excepţie: mă voi bizui doar pe judecata mea şi voi cumpăra un fotoliu ce costă cu câţiva dolari mai mult, însă valorează dublu faţă de cel pe care l-am luat. Satana influenţează astfel minţile, încât distruge orice simţăminte de milă sau compasiune. Cruzimea pătrunde în inimă şi atât divinul, cât şi omenescul dispar. 38:9 Au ajuns, de asemenea, zvonuri la mine că o soră declarase în Memphis şi Lapeer că biserica din Battle Creek nu are nici cea mai mică încredere în mărturia sorei White. S-a pus întrebarea dacă se referă la mărturia scrisă. Răspunsul a fost nu, nu în legătură cu viziunile publicate, ci este vorba despre mărturiile care se nasc la întâlnirile de la biserică, deoarece viaţa ei le contrazice. Am cerut din nou o întâlnire cu câţiva fraţi şi surori, aleşi, cu experienţă, inclusiv persoanele care puseseră în circulaţie asemenea zvonuri. Atunci am cerut să mi se arate prin ce nu este viaţa mea în acord cu învăţăturile mele. Dacă viaţa mea a fost atât de inconsecventă, încât să îndreptăţească afirmaţia că biserica din Battle Creek nu avea nici cea mai mică încredere în mărturia mea, n-ar fi o problemă atât de grea să mi se prezinte dovezi pentru aşa-zisa mea viaţă necreştinească. Ei nu au putut să-mi arate nimic care să justifice afirmaţiile făcute şi au mărturisit că erau toţi vinovaţi cu privire la zvonurile puse în circulaţie şi că suspiciunile şi gelozia lor nu erau întemeiate. I-am iertat pe cei care ne-au făcut rău şi le-am spus că tot ce le cerem din partea lor este să contracareze influenţa pe care o exercită împotriva noastră şi că voi fi mulţumită. Au promis că vor face astfel, dar nu au făcut-o. 38:10 Multe alte zvonuri îndreptate împotriva noastră, toate în întregime neadevărate sau în mare parte exagerate, erau discutate fără oprelişte în diferite familii, în perioada Conferinţei, şi majoritatea ne priveau, în special pe soţul meu, cu suspiciune. Unele persoane cu influenţă manifestau o atitudine care spunea că ar fi fost în stare să ne zdrobească, dacă le-ar fi stat în putinţă. Noi eram în nevoie şi soţul meu încercase să vândă proprietatea evacuată, dar a fost judecat că greşeşte prin aceasta. El îşi dăduse acordul ca fraţii să compenseze pierderea vacii noastre, şi acest lucru a fost privit ca un mare păcat. Presupunând că proprietatea noastră din Battle Creek este bună spre a fi vândută, noi am cumpărat un teren şi am început să construim în Greenville. Însă nu am putut să vindem proprietatea din Battle Creek, şi în starea noastră strâmtorată, soţul meu a scris la diferiţi fraţi pentru a o închiria pentru bani. Pentru acest lucru ei l-au condamnat şi l-au acuzat că este hrăpăreţ după bani. Iar fratele pastor, cel mai activ în această lucrare, a fost auzit spunând: "Nu dorim ca fratele E. să cumpere locul fratelui White, pentru că vrem banii acestuia pentru Institutul de Sănătate". Ce puteam să facem? Oricum procedam, eram învinuiţi. 38:11 Doar cu şaizeci şi cinci de ore înainte ca soţul meu să fie doborât, el stătuse până la miezul nopţii într-o casă de rugăciune, făcând apel pentru trei sute de dolari spre a termina de plătit acea casă; şi pentru a impulsiona acest apel, el s-a înscris cu zece dolari pentru el şi zece pentru mine. Înainte de miezul nopţii, suma era aproape strânsă. Prezbiterul acelei biserici era un prieten vechi şi, în situaţia noastră de cruntă nevoie şi lipsiţi de prieteni, soţul meu i-a scris, spunându-i că suntem în nevoie; iar dacă biserica doreşte să ne înapoieze cei douăzeci de dolari, noi îi primim. În timpul Conferinţei, acel frate ne-a ocărât şi a spus că fapta respectivă este un mare păcat. Însă, înainte de a veni la noi acasă, el luase câteva doze cel puţin din starea de spirit generală. Am simţit cât se poate de aprig toate aceste lucruri şi, dacă Domnul nu ne-ar fi susţinut în mod special, nu ne-am fi putut prezenta mărturia la Conferinţă cu o aşa libertate de spirit. 38:12 Înainte de a ne întoarce de la Conferinţă, fraţii Andrews, Pierce şi Bourdeau au avut o oră specială de rugăciune în casa noastră, prin care noi toţi am fost mult binecuvântaţi şi în mod special soţul meu. Aceasta i-a dat curaj să se întoarcă la noua noastră casă. Apoi au început marile lui suferinţe, cauzate de dantură, şi, de asemenea, lucrările noastre care au fost raportate în Review. El a încetat să predice doar timp de o săptămână, neavând dantură, însă a lucrat la Orange şi Wright cu biserica locală, la Greenbush şi Bushnell, predicând şi botezând ca înainte. 38:13 După întoarcerea de la Conferinţă, am fost copleşită de o mare incertitudine cu privire la prosperitatea cauzei lui Dumnezeu. Mintea mea era plină de îndoieli cum nu mai fusese de şase luni. Am văzut în viziune pe poporul lui Dumnezeu, făcându-se părtaş de spiritul lumii, imitându-i moda şi ridicându-se mai presus de simplitatea credinţei noastre. Se părea că biserica din Battle Creek apostaziase şi se îndepărtase de Dumnezeu şi că este imposibil să le mai trezeşti simţămintele. Mărturiile, date mie de Dumnezeu, avuseseră cea mai mică influenţă, iar în Battle Creek li se acordase cea mai puţină atenţie decât oriunde altundeva în câmp. Tremuram pentru cauza lui Dumnezeu. Ştiam că Dumnezeu nu Şi-a uitat poporul, ci că păcatele şi nelegiuirile lor îi despărţiseră de Dumnezeu. La Battle Creek se află marea inimă a lucrării. Orice pulsaţie a acesteia este simţită de membrii trupului de pretudinteni în câmp. Dacă această inimă mare este sănătoasă, circulaţia va fi vie, dătătoare de viaţă în trupul păzitorilor Sabatului. Dacă inima este bolnavă, starea de lâncezeală a fiecărei ramuri a lucrării va atesta acest fapt. 38:14 Tot interesul meu este legat de această lucrare; viaţa mea este întreţesută cu ea. Când Sionul prosperă, eu sunt fericită; dacă lâncezeşte, eu sunt tristă, abătută, descurajată. Am văzut că poporul lui Dumnezeu se află într-o stare alarmantă şi că favoarea Lui a fost îndepărtată de la ei. Cugetam zi şi noapte asupra acestui trist tablou şi mă rugam într-un chin amarnic: "Doamne, nu-Ţi lăsa moştenirea de ocară. Nu lăsa ca păgânii să spună: 'Unde este Dumnezeul lor?'" Simţeam că sunt despărţită de toţi cei din conducerea lucrării şi că, de fapt, stăteam singură. Nu îndrăzneam să mă încred în nimeni. 38:15 Noaptea îl trezeam pe soţul meu, spunându-i: "Mă tem să nu devin o necredincioasă". Atunci strigam către Domnul să mă salveze cu braţul Lui puternic. Eu nu puteam vedea că mărturiile mele erau luate în seamă şi nutream gândul că poate îmi făcusem lucrarea în cauza aceasta. Aveam adunări fixate la Bushnell, însă i-am spus soţului meu că nu mă duc. El s-a întors curând după aceea de la poştă, cu o scrisoare de la fratele Matteson, ce conţinea următorul vis: 38:16 "Dragă frate White, fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să te însoţească şi să te găsească prosperând şi în stare de sănătate şi tărie spirituală. Sunt foarte recunoscător Domnului pentru bunătatea Lui faţă de mine şi am încredere că încă te bucuri de sănătate desăvârşită şi libertate în proclamarea ultimei solii. 38:17 Am avut un vis deosebit în legătură cu tine şi cu sora White şi simt că este de datoria mea să vi-l relatez, în măsura în care pot să mi-l amintesc. Am visat că îl relatam sorei White, precum şi interpretarea lui, care îmi fusese dată, de asemenea, în vis. Când m-am trezit, ceva m-a îndemnat să mă ridic şi să scriu toate detaliile, ca să nu le uit; însă am neglijat să fac acest lucru, pe de o parte pentru că eram obosit şi, pe de altă parte, pentru că gândeam că nu e decât vis. Însă, deoarece eu nu vă mai visasem niciodată şi visul acesta era atât de inteligent, avea atât de multă legătură cu voi, am ajuns la concluzia că trebuie să vi-l spun. În cele ce urmează, vă spun tot ce pot să-mi amintesc din el: 38:18 Mă aflam într-o casă mare, unde era un amvon ce cele pe care le folosim în adunările noastre. Pe el se aflau multe lămpi care ardeau. Aceste lămpi aveau mereu nevoie de ulei şi un număr mare dintre noi se ocupau cu ducerea uleiului şi umplerea acestora. Fratele White şi soţia lui erau foarte ocupaţi în această privinţă şi am văzut că sora White turna mai mult ulei decât oricine altcineva. Atunci fratele White s-a dus la o uşă care s-a deschis într-o magazie, unde se aflau 38:19 multe butoaie cu ulei. El a deschis uşa şi a intrat, fiind urmat de sora White. Chiar atunci o mare grupă de oameni a venit după ei cu un material negru, ceva ca funinginea, şi l-au turnat tot peste fratele şi sora White, acoperindu-i cu totul. Am fost foarte întristat şi eram nerăbdător să văd sfârşitul acestor lucruri. I-am putut vedea pe fratele şi sora White zbătându-se cu greu să iasă de sub funingine şi, după o luptă lungă, ei au ieşit afară mai strălucitori ca niciodată, iar oamenii cei răi şi funinginea dispăruseră. Atunci fratele şi sora White s-au angajat iarăşi, cu mai multă inimă decât vreodată, să aprovizioneze cu ulei acele lămpi, însă sora White încă avea întâietate. 38:20 Am visat că interpretarea era aceasta: Lămpile reprezintă poporul rămăşiţei. Uleiul reprezenta adevărul şi dragostea cerească, din care poporul lui Dumnezeu are nevoie de o rezervă continuă. Oamenii angajaţi în umplerea lămpilor erau slujitorii lui Dumnezeu care lucrează la strângerea recoltei. Cine erau cei din grupa aceea de oameni răi, nu aş putea spune în mod special, însă ei erau oameni îndemnaţi de diavol, care îndrepta influenţa lor cea rea în mod special împotriva fratelui şi sorei White. Cea din urmă a fost foarte descurajată un timp, însă, în cele din urmă, a fost eliberată prin harul lui Dumnezeu şi prin eforturile lor stăruitoare. În final, puterea lui Dumnezeu a rămas asupra lor, şi ei au avut un rol proeminent în proclamarea ultimei solii a harului. Însă sora White avea o rezervă mai bogată de înţelepciune cerească şi dragoste decât ceilalţi. 38:21 Acest vis mi-a întărit convingerea că Domnul vă va conduce pentru a încheia lucrarea de restaurare care este începută şi că vă veţi bucura încă o dată de Duhul lui Dumnezeu, aşa cum s-a petrecut în trecut, într-o măsură îmbelşugată. Nu uitaţi că umilinţa este uşa care conduce la rezervele bogate ale harului lui Dumnezeu. Domnul să vă binecuvânteze pe voi şi pe copiii voştri şi să ne ajute să ajungem în Împărăţia cerurilor. 38:22 Al dvs. cu iubire creştină, 38:23 John Matteson 38:24 Oakland, Wisconsin, 15 iulie 1867. 38:25 Acest vis mi-a adus ceva încurajare. Aveam încredere în fratele Matteson. Înainte să-l văd cu ochii fizici, cazul lui mi-a fost arătat în viziune, în contrast cu cel al fratelui F. din Wisconsin. Cel din urmă era cu totul nevrednic de a purta numele de creştin, nici pe departe să fie un sol; însă fratele Matteson mi-a fost arătat ca fiind un om umil şi care, dacă îşi va păstra consacrarea, va fi calificat spre a îndrepta sufletele către Mielul lui Dumnezeu. Fratele Matteson nu ştia prin ce lupte sufleteşti treceam eu. Nu avuseserăm informaţii niciodată unii despre alţii, iar visul acesta, venind atunci şi de la persoana de la care a venit, mi-a părut ca fiind mâna lui Dumnezeu, întinsă spre a mă ajuta. 38:26 Aveam grijă să construim cu bani împrumutaţi, ceea ce ne-a pus în încurcătură. Ne-am dus la întâlnirile programate şi am lucrat extrem de greu pe tot parcursul anotimpului călduros. Din lipsă de mijloace, ne-am dus la câmp împreună, am săpat, am cosit şi am strâns fân. Eu făceam stogul cu furca, în timp ce soţul meu, cu braţele lui slăbite, îmi dădea fânul. Am luat bidineaua şi am văruit, în mare parte, casa noastră. În aceste lucruri, ne-am obosit peste măsură. În cele din urmă, eu am căzut dintr-o dată şi nu am mai putut. În mai multe dimineţi am leşinat, iar soţul meu a trebuit să meargă la adunarea din crângul Greenbush fără mine. 38:27 Trăsura noastră cea veche, folosită cu greu, era cât pe ce să ne omoare pe noi şi echipa noastră. Călătoriile lungi, făcute cu aceasta, munca depusă la adunări, grijile şi lucrul de acasă erau prea mult pentru noi şi mă temeam că lucrarea mea s-a încheiat. Soţul meu încerca să mă încurajeze şi mă îndemna să ne îndeplinim promisiunile, participând la adunările de la Orange, Greenbush şi Ithaca. În cele din urmă, m-am hotărât să încep şi, dacă nu va fi mai rău, să continuu călătoria. Am călătorit cincisprezece kilometri, stând în genunchi în trăsură, pe o pernă, şi sprijinindu-mi capul pe o altă pernă, în poala soţului meu. El a condus trăsura, susţinându-mă şi pe mine. A doua zi dimineaţa am fost ceva mai bine şi am hotărât să mergem mai departe. Dumnezeu ne-a ajutat să vorbim cu putere oamenilor din Orange şi o mare lucrare a fost făcută pentru cei ce căzuseră de la credinţă şi pentru cei păcătoşi. La Greenbush m-am simţit liberă şi în putere. 38:28 La Ithaca, Domnul ne-a ajutat să vorbim unei mari adunări, pe care n-o cunoscusem înainte. 38:29 În absenţa noastră, fraţii King, Fargo şi Maynaed s-au îndurat de noi şi echipa noastră şi s-au gândit să avem o trăsură mai uşoară, mai confortabilă, aşa că, la întoarcere, l-au luat pe soţul meu la Ionia şi au cumpărat-o pe cea pe care o avem acum. Este exact ceea ce aveam nevoie şi ne-a scutit de multă oboseală, călătorind pe căldura fierbinte a verii. 38:30 În acest timp am primit cereri serioase să participăm la adunări, convocate în vest. Când am citit aceste apeluri mişcătoare, am plâns. Soţul meu îmi spunea: "Ellen, nu putem participa la aceste adunări. În cel mai bun caz, cu greu mi-aş putea purta mie de grijă, însă ce aş putea face dacă tu vei leşina? Însă, Ellen, trebuie să mergem", şi în timp ce vorbea astfel, emoţiile sale, însoţite de lacrimi, îi înecau glasul. Iar eu, chibzuind la starea noastră slăbită şi la situaţia cauzei din vest şi simţind că fraţii noştri aveau nevoie de eforturile noastre, spuneam: "James, nu putem participa la aceste adunări din Vest, însă trebuie să mergem". În acest punct, câţiva dintre fraţii noştri credincioşi, văzând starea în care ne aflam, s-au oferit să meargă împreună cu noi. Acest lucru ne-a ajutat să ne decidem. În noua noastră trăsură, am plecat din Greenville pe 29 august, pentru a participa la o adunare generală la Wright. Patru echipe ne-au urmat. Călătoria a fost confortabilă şi am avut o companie plăcută cu acei fraţi care simţeau împreună cu noi. Adunarea a constituit o victorie. 38:31 La 7 şi 8 septembrie, ne-am bucurat de o întâlnire preţioasă la Monterey cu fraţii din ţinutul Allegan. Aici l-am întâlnit pe fratele Loughborough, care începuse să simtă relele petrecute la Battle Creek şi i-a părut rău de partea pe care o avusese cu privire la acele evenimente, care aduseseră prejudicii asupra cauzei şi poveri crunte asupra noastră. La cererea noastră, ne-a însoţit la Battle Creek. Însă, înainte de a pleca din Monterey, el ne-a relatat următorul vis: 38:32 "Când au venit la Monterey, în septembrie, 38:33 fratele şi sora White mi-au cerut să-i însoţesc la Battle Creek. Am ezitat cu privire la plecare, gândindu-mă că poate este încă de datoria mea să lucrez la Monterey, spunând, cum m-am şi exprimat în faţa lor, că nu există decât o mică opoziţie faţă de ei la Battle Creek. După ce m-am rugat pentru acest lucru timp de mai multe zile, într-o seară L-am solicitat cu nerăbdare pe Domnul să-mi dea lumină în această privinţă. 38:34 Am visat că eu şi alţi membri ai bisericii din Battle Creek ne aflam într-un tren cu vagoane. Vagoanele erau joase, de abia puteam sta în picioare în ele. Erau prost aerisite, având un miros de parcă nu ar fi fost aerisite timp de luni de zile. Drumul pe care mergeam era foarte rău, iar vagoanele se clătinau cu furie, făcând uneori ca bagajele noastre să cadă şi uneori smuncindu-i pe pasageri. Trebuia să ne tot oprim să vedem de pasageri şi de bagaje sau să reparăm drumul. Trebuia să muncim ca să avansăm puţin. Eram într-adevăr un grup de călători cărora să le plângi de milă. 38:35 Deodată am ajuns la o platformă rotativă, suficient de mare pentru a prelua întregul tren. Fratele şi sora White stăteau acolo şi, când eu am coborât din tren, ei au spus: 'Acest tren merge cu totul greşit. Trebuie să fie întors în unghiul opus'. Amândoi au pus mâna pe manivelele care au pus în mişcare maşinăria, întorcând platforma, trăgând vârtos, cu toată puterea lor. Nici-odată n-au muncit oamenii mai greu pentru a împinge o drezină ca atunci când ei împingeau manivelele platformei rotative. Am stat şi am privit până ce am văzut trenul începând să se întoarcă; atunci am început să vorbesc tare şi să spun: 'Se mişcă'; şi am apucat şi eu să-i ajut. Am dat puţină atenţie trenului - atât de concentraţi eram să ne îndeplinim lucrarea de a întoarce platforma. 38:36 Când am isprăvit, ne-am uitat şi tot trenul era transformat. În loc de vagoanele joase, prost aerisite, în care călătorisem, erau vagoane mari, spaţioase, înalte, bine aerisite, cu ferestre mari şi curate, mai elegante 38:37 decât orice palat sau hotel pe care l-am văzut vreodată. Drumul era bun, neted şi solid. Trenul se umplea de pasageri a căror înfăţişare era veselă şi fericită, însă, în acelaşi timp, exprimau siguranţă şi solemnitate. Toţi păreau să-şi exprime cea mai mare satisfacţie pentru schimbarea care se făcuse şi cea mai mare încredere în trecerea cu succes a trenului. Fratele şi sora White se aflau la bord de această dată, feţele lor strălucind de bucurie sfântă. Când a pornit trenul, am fost atât de copleşit de bucurie, încât m-am trezit, având în minte impresia că acest vis se referea la biserica de la Battle Creek şi lucrurile legate de cauza de acolo. Acum, în minte totul îmi era foarte clar cu privire la datoria de a merge la Battle Creek şi a da o mână de ajutor lucrării de acolo. Sunt bucuros că am fost aici, să văd binecuvântarea lui Dumnezeu însoţind eforturile pline de zel ale fratelui şi sorei White pentru a aşeza lucrurile în ordine." 38:38 J.N. Loughborough 38:39 Înainte de a pleca din Monterey, fratele Loughborough mi-a relatat următoarele despre un alt vis, pe care îl avusese cam în timpul când îi murise soţia. Şi acesta a constituit o încurajare pentru mine. 38:40 "Profetul care a avut un vis, să istorisească visul acela" (Ier. 23,28). 38:41 "Într-o seară, după ce am cugetat la necazurile fratelui şi sorei White, la legătura lor cu întreita solie îngerească şi la greşeala mea de a nu sta alături de ei în necazul lor şi după ce am încercat să-mi mărturisesc greşelile Domnului şi am implorat binecuvântarea Lui asupra fratelui şi sorei White, m-am retras la odihnă. 38:42 În vis, credeam că mă aflu în oraşul meu, la poalele unui deal din apropiere. Am vorbit cu toată seriozitatea şi am spus: 'O, de-aş putea găsi acea fântână atotvindecătoare!' Am văzut un tânăr frumos, bine îmbrăcat, venind şi spunând cu o voce plăcută: 'Eu te voi conduce la fântână'. El îmi arăta calea, iar eu încercam să-l urmez. Am trecut de coasta dealului, 38:43 mergând cu multă greutate prin trei locuri mlăştinoase prin care curgeau pâraie cu apă tulbure. Nu puteai să treci decât ocolindu-le. După ce am făcut acest lucru, am ajuns la un teren frumos, solid, la un loc unde era o parte mai proeminentă din care ieşea, clocotind,cea mai curată şi scânteietoare apă. Acolo era pus un mare ciubăr, foarte asemănător cu cada de la Institutul de Sănătate de la Battle Creek. De la izvor până la un capăt al ciubărului se afla o ţeavă, iar apa deborda pe la celălalt capăt. Soarele strălucea puternic, iar apa scânteia în razele lui. 38:44 Pe măsură ce ne apropiam de izvor, tânărul nu spunea nimic, ci privea spre mine şi îmi zâmbea cu o expresie de satisfacţie; apoi a întins o mână către izvor ca şi când ar fi spus: 'Nu crezi că acesta este un izvor atotvindecător?' O mare mulţime de oameni, cu fratele şi sora White în fruntea lor, au venit la izvor din partea opusă din care veniserăm noi. Toţi păreau mulţumiţi şi voioşi, însă o solemnitate sfântă părea a fi pe feţele lor. 38:45 Fratele White părea că se simte mult mai bine şi era vesel şi fericit, însă părea obosit pentru că mersese ceva distanţă pe jos. Sora White avea o cupă mare în mână, pe care o introducea în apă, apoi bea din ea şi o dădea mai departe şi celorlalţi. Fratele White s-a adresat grupului şi le-a spus: 'Acum aveţi şansa să vedeţi efectele acestei ape. Apoi a băut şi, pe moment, aceasta i-a dat putere aşa cum le-a dat şi celorlalţi care au băut din ea, dând înfăţişării lor un aer de vigoare şi putere. În timp ce vorbea şi lua din apă, fratele White şi-a introdus de trei ori mâinile în ciubăr. De fiecare dată când le scotea părea mai puternic decât înainte, însă continua să vorbească, îndemnându-i pe ceilalţi să vină să se îmbăieze în fântână, cum o numea el, şi să bea din izvorul ei vindecător. Glasul lui, ca şi al sorei White, părea melodios. Am fost bucuros că am găsit izvorul. Sora 38:46 White se îndrepta spre mine cu un pahar de apă ca să beau, însă m-am bucurat aşa de mult, încât m-am trezit înainte de a bea din apă. 38:47 Domnul îmi va da cu îmbelşugare să beau din acea apă, deoarece eu cred că aceasta nu este alta decât cea despre care a vorbit Domnul Hristos, care 'va ţâşni spre viaţa veşnică'." 38:48 John Loughborough 38:49 Monterey, Michigan, 8 sept. 1867. 38:50 La 14 şi 15 septembrie am ţinut adunări eficiente la Battle Creek. Aici, soţul meu a atacat cu putere câteva păcate ale celor care aveau funcţii înalte în lucrare şi, pentru prima dată după douăzeci de luni, el a luat parte şi la întâlnirile de seară şi a predicat seara. S-a început o lucrare bună, iar biserica, aşa cum s-a publicat în Review, ne-a garantat că stă alături de noi, dacă, după ce aveam să ne întoarcem din vest, vom continua să lucrăm împreună cu ei. 38:51 Alături de fratele şi sora Maynard şi fraţii Smith şi Olmstead, am luat parte la marile adunări din vest, ale căror victorii importante au fost pe deplin redate în Review. În timp ce participam la adunările din Wisconsin, eu eram slăbită. Lucrasem peste puterile mele la Battle Creek, iar în călătorie aproape că am leşinat în trăsură. Patru săptămâni am suferit mult cu plămânii şi de-abia le puteam vorbi oamenilor. Sâmbătă seara mi-a fost aplicată o fomentaţie în zona gâtului şi a plămânilor; însă de cap se uitase şi greutatea de la plămâni s-a dus spre creier. Când m-am trezit dimineaţa, am simţit ceva deosebit pe creier. Vocile păreau că vibrează şi totul în faţa mea părea că se leagănă. Când am început să merg, mă clătinam şi era aproape să cad. Am servit micul dejun, sperând că acesta îmi va fi de folos, că voi fi uşurată, însă a fost mai rău. Îmi era tot mai rău şi nu puteam sta în picioare. 38:52 Soţul meu a venit acasă după adunarea dinainte de prânz, spunând că a programat ca eu să vorbesc 38:53 după-amiază. Mi se părea imposibil să stau în faţa oamenilor. Când m-a întrebat despre ce subiect aş vrea să vorbesc, n-am putut să-mi adun în minte nici măcar o propoziţie. Însă m-am gândit: Dacă Dumnezeu doreşte ca eu să vorbesc, El îmi va da, cu siguranţă, putere; voi merge prin credinţă şi, dacă nu se va putea, nu se va putea. Am mers clătinându-mă până la cort, simţindu-mi creierul ciudat de confuz, însă le-am spus fraţilor predicatori de pe platformă că, dacă mă vor susţine cu rugăciunile lor, voi vorbi. Am stat în faţa oamenilor prin credinţă şi în aproximativ cinci minute mi-am simţit capul şi plămânii uşuraţi şi am vorbit fără greutate unei mulţimi de o mie cinci sute de ascultători atenţi, timp de mai mult de o oră. După ce am încetat să vorbesc, am simţit asupra mea bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu şi nu am putut să mă abţin să nu mă ridic din nou să vorbesc despre boala mea şi despre binecuvântarea prin care Dumnezeu m-a susţinut în timp ce am vorbit. De la acea adunare, plămânii mei au fost mult uşuraţi şi eram tot mai sănătoasă. 38:54 În vest, ne-au ajuns la urechi veşti mai mult sau mai puţin calomniatoare la adresa soţului meu. S-au răspândit în timpul Conferinţei Generale şi erau duse în toate părţile câmpului. Voi da una ca exemplu: Se spunea că soţul meu este atât de înnebunit după bani, încât vinde sticle vechi. Lucrurile stau astfel. Când eram pe punctul de a ne muta, l-am întrebat pe soţul meu ce să facem cu o mulţime de sticle vechi pe care le aveam. El a spus: "Aruncă-le". Chiar în acel moment, a intrat pe uşă micuţul Willie, care s-a oferit să le spele şi să le vândă. Eu i-am spus să facă aşa şi ce va lua pe ele va fi al lui. Când s-a dus la poştă, soţul meu l-a luat în trăsură pe Willie care îşi strânsese sticlele. Nu putea face mai puţin pentru micuţul lui fiu credincios. Willie a vândut sticlele şi a luat banii. Pe drum către poştă, soţul meu l-a luat în trăsură pe un frate ce avea legătură cu biroul pentru publicaţii şi cu care a avut o conversaţie plăcută spre oraş şi înapoi; şi, pentru că l-a văzut pe Willie venind la trăsură şi punând soţului meu o întrebare referitoare la valoarea sticlelor şi apoi l-a văzut pe farmacist vorbind cu soţul meu despre ceea ce îl interesa atât de mult pe Willie, acest frate, fără 38:55 să-i spună un singur cuvânt soţului meu în legătură cu această întâmplare, imediat a raportat că fratele White s-a dus în oraş să vândă sticle vechi şi, deci, este nebun. Prima dată când am auzit despre sticle a fost în Iowa, cu cinci luni mai târziu. 38:56 Aceste lucruri ne-au fost ascunse pentru ca noi să nu putem da lămuriri şi au fost transmise ca pe aripile vântului de aşa-zişii noştri prieteni. Şi am fost uluiţi să descoperim prin investigaţie şi mărturisiri recente aproape din partea tuturor membrilor acestei biserici că multe dintre aceste zvonuri mincinoase au fost puse în circulaţie de către acei aşa-zişi creştini, care nutriseră sentimente de critică, amărăciune şi cruzime împotriva noastră, în special împotriva soţului meu, care era slăbit şi lupta pentru viaţă şi eliberare. Cu un spirit nelegiuit şi veninos, unii l-au arătat ca fiind bogat şi avid după bani. 38:57 La întoarcerea la Battle Creek, soţul meu a cerut ca un comitet de fraţi să se întâlnească cu biserica pentru ca să se facă cercetări în faţa lor şi să se ia în discuţie zvonurile mincinoase. Fraţii au venit din diferite părţi ale statului, iar soţul meu, fără teamă, le-a cerut tuturor să spună tot ce aveau împotriva lui, pentru a le putea întâmpina direct, şi să se pună astfel capăt odată acestor calomnii. Greşelile pe care le mărturisise înainte la Review le-a mărturisit acum în întregime într-o adunare publică şi faţă de anumite persoane şi, de asemenea, a explicat multe probleme pe baza cărora circulaseră zvonuri, fiind acuzat prosteşte,convingându-i astfel pe toţi de lipsa de temeinicie a acelor acuzaţii. 38:58 Iar în ce priveşte valoarea reală a averii noastre, am descoperit, spre uimirea lui şi a tuturor celor prezenţi, că aceasta se ridica doar la cifra de 1500 dolari, plus caii şi trăsura şi rămăşiţe din ediţii ale unor cărţi şi hărţi, a căror vânzare, anul trecut, aşa după cum a afirmat secretarul, nu a fost egală cu valoarea banilor pe care îi datora Asociaţiei de Publicaţii. Aceste cărţi şi hărţi nu pot 38:59 fi socotite de o prea mare valoare în prezent şi, cu siguranţă, nu pentru noi, în starea noastră prezentă. 38:60 Când era sănătos, soţul meu nu avea timp să-şi facă deloc calcule, iar cât a fost bolnav, problemele sale erau în mâinile altora. S-a ridicat întrebarea: Ce s-a ales de bunurile pe care le-a deţinut el? A fost înşelat? S-au făcut greşeli în socotelile lui? Sau cumva, în această stare confuză cu privire la afacerile lui, el a dat cutare sau cutare obiect în stare bună, fără să-şi cunoască adevărata putere de a da şi fără să ştie cât de mult a dat? 38:61 Ca un rezultat bun al investigaţiei, încrederea în cei care s-au ocupat de calcule, privind afacerile noastre, a rămas neclintită, iar noi nu avem nici un motiv întemeiat să credem că mijloacele noastre sunt limitate datorită unor greşeli de calcul. De aceea, privind asupra chestiunilor referitoare la afacerile soţului meu timp de zece ani şi ţinând cont de mâna largă cu care a dăruit bani pentru a ajuta lucrarea în ramurile ei, concluzia cea bună şi cea mai generoasă este că averea noastră a fost folosită pentru cauza adevărului prezent. Soţul meu nu a ţinut evidenţa cheltuielilor şi nu-şi poate aminti ce a dat decât folosindu-se de memorie şi de ce a fost consemnat în Review. Faptul că deţineam atât de puţin, fiind scos la iveală într-o perioadă când se spunea despre soţul meu că este bogat, dar că vrea tot mai mulţi bani, a fost un motiv de bucurie pentru noi, constituind cea mai bună dezminţire a acuzaţiilor false care au reprezentat o ameninţare la adresa influenţei noastre şi a caracterului nostru creştin. 38:62 Putem rămâne şi fără ceea ce avem şi noi tot ne vom bucura în Dumnezeu, dacă acestea vor fi folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Ne-am oferit cu bucurie cei mai buni ani ai noştri, puterea noastră, am ajuns până la epuizare pentru această cauză, simţim deja neputinţele vârstei în mod prematur, dar, cu toate acestea, tot ne bucurăm. Însă, când cei care pretind că ne sunt fraţi ne atacă influenţa şi caracterul, vorbind despre noi că suntem bogaţi, lumeşti şi avizi după mai mult, atunci ne doare. Să fim lăsaţi să ne bucurăm de caracterul şi influenţa pe care le-am câştigat atât de scump în ultimii douăzeci de ani, 38:63 prin sărăcie, o sănătate şubredă şi această viaţă trecătoare, şi ne vom bucura să dăruim cu bucurie pentru cauză din puţinul care ne-a rămas. 38:64 Cercetarea a fost deplină, amănunţită, şi rezultatul a constat în eliberarea de acuzaţiile aduse împotriva noastră, fiind restabilite simţămintele de unire desăvârşită. Au fost făcute mărturisiri din inimă, sfâşietoare, în legătură cu felul în care s-a procedat faţă de noi şi în mod vădit binecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra noastră, a tuturor. Cei care au căzut de la credinţă s-au îndreptat, păcătoşii au fost convertiţi şi 44 au fost botezaţi, dintre care 16 de către soţul meu şi 28 de către fraţii Andrews şi Loughborough. Am fost încurajaţi, însă foarte istoviţi. Soţul meu şi cu mine duseserăm povara lucrării, care a necesitat mult efort şi ne-a solicitat întreaga fiinţă. Numai Dumnezeu ştie cum am putut, în starea noastră atât de slăbită, să înfruntăm cercetările făcute cu privire la noi, având aproape simţămintele tuturor împotriva noastră; cum am venit să predicăm, să rostim îndemnuri şi să participăm la adunări, ţinute seara târziu, şi în acelaşi timp să şi pregătim această lucrare, soţul meu lucrând împreună cu mine, copiind şi pregătind materialul pentru tipar, apoi făcând probe pentru tipar. Totuşi, am trecut prin toate acestea şi avem speranţa că Dumnezeu ne va susţine şi în eforturile noastre din viitor. 38:65 Noi credem acum că multe dintre visurile anterioare au fost date pentru a ilustra încercările noastre, pornind de la relele existente la Battle Creek, eforturile de a ne elibera de crudele acuzaţii aduse împotriva noastră şi, de asemenea, străduinţele de a îndrepta toate aceste lucruri cu ajutorul lui Dumnezeu. Dacă această părere cu privire la visuri este corectă, să nu avem noi nădejde că, potrivit cu celelalte părţi ale lor, neîmplinite încă, viitorul nostru va fi mai bun decât trecutul? 38:66 În încheierea acestei relatări, trebuie să spun că trăim într-un timp din cel mai solemn. În ultima viziune care mi-a fost dată, mi s-a arătat ceva înfiorător, că doar o mică parte dintre cei care susţin acum că sunt de partea adevărului vor fi sfinţiţi prin acesta şi vor fi mântuiţi. Mulţi se vor ridica mai presus de simplitatea lucrării. Ei se vor conforma lumii, se vor lipi de idoli şi vor ajunge morţi din punct de vedere spiritual. 38:67 Umilii urmaşi ai lui Isus, care se sacrifică mereu, vor ajunge la desăvârşire, lăsându-i în urma lor pe cei indiferenţi şi iubitori de lume. 38:68 Atenţia mi-a fost îndreptată la Israelul din vechime. Doar doi dintre oamenii maturi din vasta oştire care a părăsit Egiptul au intrat în ţara Canaanului. Trupurile lor moarte au fost presărate prin pustie din cauza nelegiuirilor lor. Israelul modern se află într-un pericol mai mare decât cei din vechime, de a-L uita pe Dumnezeu şi a se îndrepta spre idolatrie. Chiar dintre cei care susţin că sunt păzitori ai Sabatului, mulţi se închină la idoli. Dumnezeu i-a avertizat în mod special pe cei din vechime să se ferească de idolatrie, căci, dacă vor înceta să-L slujească pe adevăratul Dumnezeu, blestemul Său va fi asupra lor; dar, dacă Îl vor iubi cu toată inima lor, cu tot sufletul lor, cu toată puterea lor, El va binecuvânta cu îmbelşugare rodul muncii lor şi va îndepărta boala din mijlocul lor. 38:69 În faţa poporului lui Dumnezeu de astăzi stă binecuvântarea sau blestemul - binecuvântarea dacă vor ieşi din lume şi se vor despărţi de ea şi vor umbla pe cărarea ascultării umile, iar blestemul dacă se vor uni cu cei idolatri, care calcă în picioare cerinţele înalte ale cerului. Păcatele şi nedreptăţile Israelului răzvrătit ne sunt relatate şi stau în faţa noastră ca un tablou care să ne avertizeze că, dacă vom imita exemplul lor în ce priveşte nelegiuirea şi depărtarea de Dumnezeu, cu siguranţă, şi noi vom cădea aşa cum au căzut ei. "Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor" (1 Cor. 10,11). 38:70 Răspunsul bisericii din Battle Creek 38:71 Considerăm un privilegiu şi o datorie să răspundem la cele afirmate anterior de sora White. Am avut favoarea de a cunoaşte timp de mulţi ani eforturile depuse de aceşti slujitori ai lui Dumnezeu (fratele şi sora White). 38:72 Am cunoscut câte ceva din sacrificiile făcute de ei în trecut şi am fost martori la binecuvântarea lui Dumnezeu, care a însoţit mărturia lor clară, pătrunzătoare, credincioasă. Am fost multă vreme convinşi că învăţăturile Duhului Sfânt din aceste viziuni sunt indispensabile pentru bunăstarea oamenilor care se pregătesc pentru mutarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Pe nici o altă cale nu ar putea fi mustrate păcatele ascunse, iar oamenii josnici, care se furişează pe nesimţite în turma lui Dumnezeu, nu ar putea fi altfel demascaţi şi planurile lor zădărnicite. O îndelungată experienţă ne-a arătat că un asemenea dar are o inestimabilă valoare pentru poporul lui Dumnezeu. Noi credem, de asemenea, că Dumnezeu l-a chemat pe fratele White să aducă o mărturie clară în mustrarea relelor existente şi că, în această lucrare, ar fi trebuit să aibă sprijinul acelora care se tem cu adevărat de Dumnezeu. 38:73 Noi am învăţat, de asemenea, printr-o experienţă dureroasă, că, atunci când aceste mărturii sunt făcute sau atunci când avertizarea dată de ele este privită cu uşurătate, răceală, lepădare de credinţă, încăpăţânare lumească, întunericul spiritual ia în stăpânire biserica. Nu vrem să dăm slavă omului, însă ar trebui să avem temere şi simţ al datoriei şi să nu ne exprimăm printr-un limbaj ascuţit şi necontrolat părerile cu privire la importanţa acestor mărturii. Înfricoşătoarea apostazie a acelora care le-au privit cu uşurătate şi le-au dispreţuit constituie multe dovezi triste cu privire la primejdia dispreţuirii Duhului harului. 38:74 Noi am fost martori ai marii suferinţe prin care au trecut fratele şi sora White în perioada gravei şi infricoşatei boli a fratelui White. Mâna lui Dumnezeu în refacerea lui este pentru noi cât se poate de vădită. Probabil, nici unul dintre cei care au suferit o asemenea lovitură nu s-a mai însănătoşit vreodată. Cu toate acestea, şocul unei paralizii grave, ce a afectat în mod serios creierul, a fost îndepărtat de mâna lui Dumnezeu de la slujitorul Său şi i-a fost dată o nouă putere atât la trup, cât şi la minte. 38:75 Considerăm că fapta sorei White, de a-şi lua soţul bolnav în călătoria făcută în Nord, în decembrie trecut, a fost dictată de Duhul lui Dumnezeu; şi că noi, opunându-ne acestei 38:76 acţiuni, nu am urmat sfatul lui Dumnezeu. Ne-a lipsit înţelepciunea cerească în această problemă şi astfel ne-am abătut de la calea cea dreaptă. Recunoaştem că am fost lipsiţi în această perioadă de acea adâncă împreună simţire creştină, de care era atâta nevoie într-o asemenea suferinţă mare, şi că ne-a trebuit prea mult timp să vedem mâna lui Dumnezeu în însănătoşirea fratelui White. Eforturile şi suferinţele lui pentru noi meritau cea mai caldă simpatie şi suport din partea noastră. Însă noi am fost orbiţi de Satana cu privire la propria noastră stare spirituală. 38:77 Iarna trecută am fost prinşi de un spirit de îndoială cu privire la bani, care ne-a făcut să credem că fratele White cere bani când nu are nevoie de ei. Acum suntem convinşi că, în acel timp, el avea într-adevăr nevoie, iar noi am greşit pentru că nu ne-am interesat cu privire la cazul lui aşa cum ar fi trebuit. Mărturisim că acest simţământ a fost neîntemeiat şi plin de cruzime, cauzat de înţelegerea greşită a lucrurilor legate de acest caz. 38:78 Acum acceptăm cu multă durere de inimă mustrarea care ni se face în această mărturie şi vrem ca, pentru ceea ce ne-am abătut de la ce este bine, pentru lipsa noastră de discernământ spiritual, să putem găsi iertare din partea lui Dumnezeu şi a poporului Său. 38:79 Cele câteva zile petrecute lucrând împreună cu fratele şi sora White au purtat semnul binecuvântării lui Dumnezeu. Nu doar că au avut loc mărturisiri ale greşelilor şi îndepărtării de la credinţă, însă acestea au fost însoţite de promisiuni solemne în vederea pocăinţei şi întoarcerii la Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a pus pecetea pe această lucrare într-un mod cu privire la care nu putem avea îndoieli. Mulţi tineri au fost aduşi la Hristos şi aproape fiecare persoană care a avut legătură cu această biserică a primit o parte din binecuvântarea cerească. 38:80 Vrem ca fraţii de pretutindeni să înţeleagă că inimile noastre simt împreună cu fratele şi sora White şi că noi credem că ei au fost chemaţi de Dumnezeu pentru lucrarea plină de răspundere în care sunt angajaţi şi că dorim să stăm alături de ei în această lucrare." 38:81 Din partea bisericii, J.N. Andrews, 38:82 J.N.Loughborough, Joseph Bates, 38:83 D.T. Bourdeau, A.S. Hutchins, |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: