37:51 zăcând pe pământ, au fost dincolo de putinţa de a fi descrise. Mulţi treceau şi o priveau cu milă şi aşteptau cu nerăbdare ca o mână prietenoasă să o ridice; însă nu i s-a oferit nici un ajutor. Am întrebat de ce nu ridică nimeni via. Curând după aceea, am văzut un înger apropiindu-se de viţa ce părea abandonată. El şi-a întins braţele, le-a aşezat sub vie şi a ridicat-o, încât aceasta a stat vertical, spunând: "Stai spre ceruri şi lasă-ţi mlădiţele să se încolăcească în jurul lui Dumnezeu. Tu eşti despărţită de sprijinul omenesc. Tu poţi să stai drept, în puterea lui Dumnezeu, şi să înfloreşti şi fără suport omenesc. Sprijineşte-te numai pe Dumnezeu şi niciodată nu vei fi fără sprijin sau desprinsă." Am simţit o uşurare de nedescris, până la bucurie, când am văzut că viţa părăsită a fost îngrijită. M-am întors spre înger şi l-am întrebat ce înseamnă aceste lucruri. El mi-a spus: "Tu eşti această vie. Tu vei experimenta toate aceste lucruri, şi atunci când ele se vor întâmpla, vei înţelege pe deplin ceea ce a fost cu via. Dumnezeu îţi va veni întotdeauna în ajutor în vreme de necaz." De la data aceea nu m-am mai clătinat în privinţa datoriei mele şi niciodată nu m-am simţit mai liberă în a-mi aduce mărturia în faţa poporului. Dacă am simţit vreodată braţul Domnului cuprinzându-mă, atunci aceasta a fost la acea adunare. Soţul meu, de asemenea, s-a simţit liber, a fost clar în exprimare, iar mărturia a fost: Am avut o adunare excelentă.