Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.1, 37
|
37:1 MĂRTURIA 13 37:2 Introducere 37:3 Simt din nou că este de datoria mea să vorbesc poporului lui Dumnezeu cu toată claritatea. Este umilitor pentru mine să scot în evidenţă greşelile şi răzvrătirea acelora care ne cunosc de mult, şi pe noi,şi lucrarea pe care o facem. Fac acest lucru pentru a corecta afirmaţii greşite care s-au zvonit şi au circulat cu privire la soţul meu şi la mine, cu scopul de a aduce prejudicii cauzei şi ca o avertizare pentru alţii. Dacă doar noi am fi cei care suferă, aş tăcea; însă, pentru că lucrarea este în primejdia de a suferi batjocură şi a fi afectată, eu trebuie să vorbesc, oricât ar fi de umilitor. Fariseii cei mândri îi vor dispreţui pe fraţii noştri pentru că sunt atât de umili, încât îşi mărturisesc păcatele. Dumnezeu îşi iubeşte copiii care păzesc poruncile şi nu îi mustră pentru că sunt cei mai răi, ci pentru că sunt cei mai buni oameni din lume. "Eu mustru şi pedepsesc", spune Isus, "pe toţi aceia pe care îi iubesc" (Apoc. 3,19). 37:4 Aş atrage în mod special atenţia asupra viziunilor remarcabile date cu privire la această mică lucrare, totul fiind în armonie şi ilustrând cu exactitate aceleaşi lucruri. Mulţimea visurilor se nasc din lucrurile obişnuite ale vieţii, cu care Duhul lui Dumnezeu nu are nimic de a face. Există, de asemenea, şi vise false, ca şi viziuni false, care sunt inspirate de spiritul lui Satana. Însă visurile care vin de la Domnul sunt denumite în Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind viziuni şi sunt cu adevărat roadele Spiritului Profeţiei. Astfel de visuri, luând în consideraţie şi persoanele care le au, şi circumstanţele în care au fost date, conţin 37:5 în ele însele dovada autenticităţii lor. 37:6 Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să ia în stăpânire această lucrare mică. 37:7 Fragment de experienţă 37:8 De la 19 decembrie 1866 până la 25 aprilie 1867 37:9 Fiind pe deplin convinsă că soţul meu nu îşi va reveni după boala prelungită, rămânând într-o stare de inactivitate şi fiind la data aceea timpul să plec şi să-mi aduc mărturia în faţa poporului, am hotărât, împotriva judecăţii şi sfatului bisericii de la Battle Creek, ai cărei membri eram la data aceea, să mă aventurez într-un tur în partea de nord a statului Michigan, împreună cu soţul meu, în starea lui extrem de slăbită, pe cel mai aspru frig al iernii. Nu a fost nevoie de puţin curaj moral şi credinţă în Dumnezeu ca să pot lua decizia de a risca atât de mult, în special pentru că eram singură, iar cei cu influenţă în biserică, inclusiv cei de la conducerea lucrării din Battle Creek, erau împotriva mea. 37:10 Însă eu ştiam că am o lucrare de făcut şi se părea că Satana era hotărât să mă împiedice să o fac. Am aşteptat mult ca problemele noastre să fie rezolvate şi mă temeam că suflete preţioase vor fi pierdute dacă voi mai sta mult timp departe de lucrare. A mai sta departe de câmp mi se părea ceva mai rău decât moartea şi simţeam că, dacă nu vom acţiona, nu se va întâmpla altceva decât să pierim. Astfel, la 19 decembrie 1866, am plecat din Battle Creek, pe viscol, înspre Wright, districtul Ottawa, Michigan. Soţul meu a rezistat lungii şi asprei călătorii de nouăzeci de mile mult mai bine decât mă aşteptam şi părea a fi la fel de bine când am ajuns la fosta noastră casă, acum a fratelui Root, ca atunci când am plecat din Battle Creek. Am fost primiţi cu generozitate de această familie scumpă, care ne-a purtat de grijă cu duioşie, ca nişte părinţi creştini care îngrijesc de copiii lor în suferinţă. 37:11 Am găsit această biserică într-o stare foarte precară. Într-o mare parte din membrii acesteia, sămânţa lipsei de unitate şi a nemulţumirii 37:12 unuia împotriva altuia prinsese adânc rădăcini şi un spirit lumesc pusese stăpânire pe ei. Şi, în ciuda stării în care se aflau, ei se bucuraseră de eforturile predicatorilor noştri atât de rar, încât erau flămânzi după hrană spirituală. Aici au început efectiv primele noastre eforturi după boala soţului meu. Aici el a început să lucreze ca în anii de început, deşi era foarte slăbit. El vorbea treizeci sau patruzeci de minute înainte de prânz, atât în Sabat, cât şi în ziua întâi, iar eu completam restul timpului şi apoi vorbeam cam o oră şi jumătate în după-amiaza acelor zile. Eram ascultaţi cu cea mai mare atenţie. Vedeam cum soţul meu devenea tot mai puternic, mai clar, iar subiectele prezentate erau tot mai închegate. Şi când, cu o ocazie, el a vorbit cu putere şi claritate timp de o oră, simţind asupra lui povara lucrării aşa cum o făcea de obicei când vorbea, sentimentele mele de mulţumire au fost departe de a putea fi exprimate. M-am ridicat în adunare şi timp de aproape jumătate de oră am încercat,plângând, să mi le exprim. Adunarea a fost mişcată. Am simţit asigurarea că aceştia constituiau zorile unor zile mai bune pentru noi. 37:13 Am rămas cu aceşti oameni şase săptămâni. Le-am vorbit de douăzeci şi cinci de ori, iar soţul meu de douăsprezece ori. Pe măsură ce lucrul nostru cu această comunitate progresa, au început să apară în faţa noastră cazuri individuale şi am început să scriu mărturii pentru acestea, în total vreo sută de pagini. Apoi a început lucrul cu aceste persoane, pe măsură ce aceştia veneau la fratele Root, unde rămăseserăm, cu câţiva dintre ei în căminele lor sau mai ales în adunările de la locaşul de închinare. În acest lucru, am descoperit că soţul meu a fost de mare ajutor. Lunga lui experienţă în acest fel de lucrare în care lucrase cu mine în trecut îl califica pentru aceasta. Iar acum, când începuse, părea să dovedească din nou toată acea claritate în gândire, judecată bună şi credincioşie în a trata pe cei ce greşiseră, de care dăduse dovadă în primele zile. De fapt, nici doi dintre pastorii noştri nu mi-au fi putut da ajutorul pe care mi l-a dat el. 37:14 O lucrare mare şi bună a fost făcută pentru aceşti oameni scumpi. 37:15 Greşelile au fost mărturisite deschis şi în întregime, unitatea a fost restaurată, iar binecuvântarea lui Dumnezeu era asupra lucrării. Soţul meu se străduia să aducă dăruirea sistematică a comunităţii la cifrele care ar trebui să fie în toate comunităţile noastre, iar eforturile lui au avut ca rezultat creşterea sumei ce avea să fie vărsată în vistierie anual de către acea comunitate de aproximativ trei sute de dolari. Cei din comunitate care fuseseră în încurcătură cu privire la câteva dintre mărturiile mele, în special cu privire la chestiunea îmbrăcămintei, s-au lămurit pe deplin când au auzit explicaţiile respective. Reforma sanitară şi reforma în îmbrăcăminte au fost primite şi s-a strâns o mare sumă pentru Institutul de Sănătate. 37:16 Aici consider că este de datoria mea să spun că, în timp ce această lucrare progresa, din nefericire un frate bogat din statul New York a vizitat localitatea Wright după convocarea de la Battle Creek, unde a aflat că noi am plecat împotriva părerii şi sfatului bisericii şi a acelora care se aflau în conducerea lucrării la Battle Creek. El l-a prezentat pe soţul meu, în faţa celor pentru care noi depusesem cele mai mari eforturi, ca fiind parţial nebun şi, deci, ceea ce a spus el ca fiind fără valoare. Influenţa acestuia, după cum mi-a relatat fratele Root, prezbiterul comunităţii, a tras înapoi lucrarea cu cel puţin două săptămâni. Eu spun că aceste persoane neconsacrate ar trebui să ia seama, pentru că, prin influenţa lor oarbă şi fără sensibilitate dintr-o singură oră, pot face să fie nevoie de truda de săptămâni de zile a slujitorilor lui Dumnezeu, sleiţi de puteri, pentru a o contracara. Noi lucrasem cu persoane care erau bogate şi Satana a văzut că acest frate bogat era exact omul de care avea nevoie să-l folosească. Fie ca Domnul să-l aducă în starea de a vedea şi, în umilinţă, să-şi mărturisească păcatul. Timp de două săptămâni, cu cea mai istovitoare trudă şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu, am putut să îndepărtăm această influenţă rea şi să dăm acelor oameni scumpi dovada că Dumnezeu ne trimisese la ei. Ca un rezultat următor al eforturilor noastre, şapte persoane au fost curând botezate de fratele Waggoner, iar două în iulie de către soţul meu, când ne-am dus a doua oară la acea comunitate. 37:17 Fratele din New York s-a întors cu soţia şi fiica sa în Battle Creek, dar nu cu intenţia de a da un raport corect al lucrării bune de la Wright sau de a contribui cu ceva la starea de spirit a bisericii din Battle Creek. Cum lucrurile începuseră să iasă la lumină, se pare că el a ponegrit biserica şi biserica l-a ponegrit pe el în bucuria tacită pe care şi-o făcuseră ambele părţi, de a merge din casă în casă pentru a răspândi cele mai defavorabile păreri referitoare la acţiunea noastră şi făcând din aceasta tema conversaţiei lor. Cam în timpul când se desfăşura această lucrare, odinioară am avut următorul vis: 37:18 Vizitam Battle Creek-ul în compania unei persoane cu o înfăţişare impunătoare şi un comportament demn. În visul meu, treceam pe lângă casele fraţilor noştri. Când eram pe punctul de a intra, noi auzeam voci angajate în discuţii serioase. Numele soţului meu era adesea menţionat şi am fost întristată şi uluită să-i aud pe cei care avuseseră pretenţia că ne sunt cei mai buni prieteni, relatând scene şi incidente care avuseseră loc în timpul suferinţei crunte a soţului meu, când puterile lui mintale şi fizice au fost paralizate într-o mare măsură. Am fost mâhnită, auzind vocea pretinsului frate din New York, menţionat mai înainte, relatând în mod serios şi exagerat incidente de care cei din Battle Creek erau în necunoştinţă, în timp ce fraţii noştri din Battle Creek, la rândul lor, povesteau ceea ce ştiau ei. Mi-a venit leşin şi rău de la inimă şi în visul meu aproape am căzut, când mâna însoţitorului meu m-a sprijinit şi a spus: "Trebuie să asculţi. Trebuie să ştii aceste lucruri, chiar dacă este greu de suportat". 37:19 La multele case de care ne-am apropiat, acelaşi subiect constituia tema discuţiei. Acesta era adevărul lor prezent. Mi-am zis: "Oh, eu nu am ştiut aceste lucruri! Nu am ştiut că asemenea sentimente există în inimile acelora pe care noi i-am privit ca prietenii noştri în vremurile de prosperitate şi prieteni de nădejde în suferinţă, durere şi restrişte. Mai bine nu ştiam niciodată aceste lucruri! Noi am contat pe aceştia ca fiind cei mai buni şi adevăraţi prieteni". 37:20 Persoana care era cu mine repeta aceste cuvinte: "Dacă ei s-ar angaja tot atât de prompt şi cu tot atâta seriozitate şi zel în conversaţii despre Mântuitorul lor, zăbovind asupra farmecului Său fără seamăn, a bunăvoinţei Sale dezinteresate şi a iertării Sale pline de milă pentru cei în suferinţă, a răbdării şi iubirii Sale inexprimabile, cât de preţioase şi valoroase ar fi roadele pe care le-ar aduce". 37:21 Am spus atunci: "Sunt adânc întristată. Soţul meu nu s-a cruţat pe sine pentru a salva suflete. A stat sub poveri, până când acestea l-au zdrobit; a fost înjosit, doborât fizic şi mintal, iar acum faptul dea aduna vorbe şi fapte şi a le folosi pentru a-i distruge influenţa, după ce Dumnezeu a pus mâna asupra lui pentru a-l ridica, astfel ca vocea lui să fie din nou auzită, este cruzime şi nelegiuire." 37:22 Persoana care mă însoţea a spus: "Conversaţia în care se zăboveşte asupra Domnului Hristos şi a însuşirilor vieţii Sale va înviora spiritul, iar roadele vor fi sfinţirea şi viaţa veşnică". Apoi el a citat aceste cuvinte: "Încolo fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Fil. 4,8). Aceste cuvinte m-au impresionat atât de mult, încât am vorbit despre ele în Sabatul următor. 37:23 Eforturile depuse de mine în Wright au fost foarte istovitoare. Aveam mare grijă de soţul meu în timpul zilei şi uneori noaptea. Îi făceam băi, îl scoteam afară să facă o plimbare călare şi, de două ori pe zi, fie că era frig, furtună sau timp frumos, făceam o plimbare împreună cu el. Am scris cu tocul şi peniţa ceea ce îmi dicta el ca rapoarte pentru Review şi, de asemenea, am scris multe scrisori, pe lângă multe pagini de mărturii personale, în mare parte Mărturia nr. 11, pe lângă vizite şi cuvântările atât de dese, lungi şi serioase pe care le-am ţinut. Fratele şi sora Root au simţit pe deplin împreună cu mine în necazurile şi strădaniile mele şi 37:24 au vegheat cu cea mai duioasă grijă pentru a ne împlini toate nevoile. Ne rugam mereu ca Dumnezeu să-i binecuvânteze în cele materiale, cu sănătate, cât şi cu har şi creştere spirituală. Simţeam că vor avea parte de o binecuvântare specială. Deşi după aceea în casa lor a intrat boala, am aflat totuşi de la fratele Root că ei se bucură acum de o stare de sănătate mai bună decât înainte. Şi printre lucrurile legate de prosperitatea vremelnică, el raportează că grânele din câmpiile lui au produs 27 de baniţe (1 baniţă = 1 buşel = 36,3 litri) pe acru, iar unele 40, în timp ce producţia medie din câmpurile vecine la grâu era doar de 7 baniţe pe acru. 37:25 La 29 ianuarie 1867, am plecat din Wright şi am călătorit spre Greenville, districtul Montcalm, la o distanţă de patruzeci de mile. A fost cea mai friguroasă zi a iernii şi am fost bucuroşi să găsim un adăpost de frig şi furtună la fratele Maynard. Această familie ne-a primit bine în inimile şi casa lor. Am rămas acolo şase săptămâni, lucrând cu comunităţile din Greenville şi Orleans, făcând din căminul ospitalier al fratelui Maynard reşedinţa noastră. 37:26 Domnul mi-a dat ocazia să vorbesc liber oamenilor; în orice efort pe care îl făceam, îmi dădeam seama de puterea Lui susţinătoare. Şi, pe măsură ce deveneam pe deplin convinsă că aveam o mărturie pentru popor, pe care le-o puteam aduce o dată cu lucrarea soţului meu, mi-a fost întărită credinţa că se va însănătoşi spre a lucra pentru cauza lui Dumnezeu. Osteneala lui a fost primită de oameni, iar el mi-a fost de mare ajutor în lucrare. Fără el nu aş fi putut realiza prea mult, însă, cu ajutorul lui şi în puterea lui Dumnezeu, am putut să fac lucrarea care mi-a fost desemnată. Domnul l-a susţinut în orice efort pe care l-a depus. Pe măsură ce risca, încrezându-se în Dumnezeu, în ciuda stării sale slăbite, el a dobândit putere şi starea lui se îmbunătăţea cu fiecare efort. Dându-mi seama că soţul meu redobândea putere fizică şi mintală, mulţumirea mea nu a avut margini, gândindu-mă că voi fi 37:27 liberă să mă angajez din nou şi mai serios în lucrarea lui Dumnezeu, stând alături de soţul meu, lucrând uniţi în vederea încheierii lucrării pentru poporul lui Dumnezeu. Înainte de atacul pe care l-a avut, funcţia pe care o ocupase la birou l-a închis acolo pentru cea mai mare parte a timpului. Şi cum eu nu puteam călători fără el, a trebuit să stau neapărat acasă mult timp. Am simţit că Dumnezeu îl binecuvântează acum, în timp ce lucra prin cuvânt şi învăţătură şi se consacra în mod special lucrării de predicare. Lucrul de la birou putea fi făcut şi de alţii şi noi eram convinşi că nu mai trebuie să stea niciodată închis într-un loc, ci să fie liber să călătorească împreună cu mine, pentru ca împreună să putem aduce mărturia solemnă pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru rămăşiţa poporului Său. 37:28 Am simţit starea precară a poporului lui Dumnezeu şi în fiecare zi eram conştientă că ajunsesem la capătul puterii. Pe când ne aflam în Wright, am trimis manuscrisul nr. 11 la biroul de publicaţii şi foloseam orice clipă pentru a scrie numărul 12. Puterile mele, atât fizice, cât şi mintale, au fost dur solicitate cât am lucrat pentru biserica din Wright. Simţeam că trebuie să mă odihnesc, însă nu vedeam vreo ocazie pentru refacere. Le vorbeam oamenilor de mai multe ori pe săptămână şi scriam multe pagini de mărturii personale. Povara pentru suflete era asupra mea, iar răspunderile pe care le simţeam erau atât de mari, încât nu puteam avea parte decât de câteva ore de somn în fiecare noapte. 37:29 În timp ce lucram astfel, vorbind şi scriind, am primit scrisori cu caracter descurajator de la Battle Creek. Când le-am citit, am simţit o stare de spirit de descurajare, pe care nu o pot exprima, mergând până la agonia minţii, care a părut pentru scurt timp că îmi paralizează energiile vitale. Trei nopţi nu am dormit aproape deloc. Gândurile îmi erau încărcate şi tulburate. Mi-am tăinuit cât am putut de bine sentimentele faţă de soţul meu şi familia primitoare la care ne aflam. Nimeni nu ştia de starea sau povara minţii mele când ne adunam împreună cu familia la altarul de dimineaţă şi de seară 37:30 şi căutam să-mi pun povara asupra marelui Purtător de poveri. Însă cererile mele veneau dintr-o inimă chinuită de suferinţă, iar rugăciunile mele erau întrerupte, zdrobite, datorită durerii pe care nu o puteam stăpâni. Sângele îmi năvălea în creier, adesea ameţeam şi aproape cădeam. Adeseori îmi curgea sânge din nas, în special după ce făceam efort pentru a scrie. Am fost silită să las deoparte scrisul, însă nu am putut înlătura povara grijii şi a responsabilităţii pe care o aveam, când îmi dădeam seama că aveam pentru oameni mărturii pe care nu eram în stare să le prezint. 37:31 Am mai primit o scrisoare, care mă informa că cel mai bine ar fi să se amâne publicarea Mărturiei nr. 11 până când puteam scrie ceea ce îmi fusese arătat cu privire la Institutul de Sănătate, deoarece aceia care aveau sarcina acelei întreprinderi erau într-o mare lipsă de mijloace şi aveau nevoie de influenţa mărturiei mele, care să îi mişte pe fraţi. Am scris apoi o parte din ceea ce-mi fusese arătat cu privire la Institut, însă nu am putut realiza tot ce-mi propusesem cu privire la subiect datorită presiunii sângelui asupra creierului. Dacă aş fi ştiut că nr. 12 avea să întârzie atât de mult, cu nici un chip nu aş fi trimis acea parte cuprinsă în nr. 11. Credeam că, după ce mă voi odihni câteva zile, voi putea să-mi reiau scrisul. Însă, spre marea mea întristare, am constatat că starea creierului meu făcea imposibil acest lucru. Am renunţat la ideea de a scrie mărturii generale sau personale şi eram continuu descurajată pentru că nu le puteam scrie. 37:32 În aceste împrejurări, s-a decis să ne întoarcem la Battle Creek şi să rămânem acolo cât timp drumurile erau noroioase, în starea, urmând ca acolo să termin nr. 12. Soţul meu era foarte nerăbdător să-şi vadă fraţii de la Battle Creek, să le vorbească şi să se bucure împreună cu ei pentru ceea ce a făcut Dumnezeu pentru el. Mi-am adunat cele scrise şi am pornit în călătoria noastră. Pe drum, am ţinut două adunări în Orange şi s-a dovedit că biserica 37:33 a avut foloase şi a fost încurajată. Noi înşine am fost învioraţi de Spiritul Domnului. În acea noapte, eu am visat că mă aflam în Battle Creek şi priveam printr-un geam afară, unde am văzut o companie, mărşăluind în jurul casei, doi câte doi. Ei păşeau hotărâţi şi de neînduplecat. Îi cunoşteam bine şi m-am întors să deschid uşa salonului pentru a-i primi, însă m-am gândit să mă uit iarăşi. Scena s-a schimbat. Grupul acela avea acum înfăţişarea unei procesiuni catolice. Unul ducea în mână o cruce, altul o trestie. Iar pe când se apropiau, cel care ducea trestia a făcut un tur în jurul casei, spunând de trei ori: "Această casă este proscrisă. Bunurile trebuie confiscate. Ei au vorbit împotriva sfântului nostru ordin". M-a cuprins spaima, am fugit din casă şi am ieşit prin uşa de la nord şi m-am pomenit în mijlocul acelei companii, dintre care pe câţiva îi cunoşteam, însă nu am îndrăznit să rostesc vreun cuvânt,de teamă să nu fiu trădată. Am căutat să găsesc un loc retras unde să pot plânge şi unde să mă pot ruga fără să întâlnesc priviri întrebătoare, înverşunate, oriunde m-aş fi întors. Repetam mereu: "O, de-aş putea înţelege ce se întâmplă! Dacă mi s-ar spune ce am spus sau ce am făcut!" 37:34 Am plâns şi m-am rugat mult când am văzut că ni se confirmă lucrurile. Am încercat să citesc simpatia celor din jurul meu şi am observat chipurile mai multora despre care credeam că îmi vor vorbi şi mă vor alina, dacă nu se temeau că erau observaţi de alţii. Am făcut o încercare să scap din acea mulţime, însă, văzând că sunt urmărită, mi-am anulat intenţiile. Am început să plâng tare şi să spun: "O, de mi-ar spune măcar ce am făcut sau ce am spus!" Soţul meu, care dormea într-un pat tare în aceeaşi cameră, m-a auzit plângând tare şi m-a trezit. Perna mea era udă de atâtea lacrimi, iar spiritul meu era descurajat. 37:35 Fratele şi sora Howe ne-au însoţit la West Windor, unde am fost aşteptaţi şi primiţi la fratele şi sora 37:36 Carman. În Sabat şi în ziua întâi, am întâlnit fraţi şi surori de la comunităţi din apropiere şi am fost liberi să ne prezentăm mărturia în faţa lor. Spiritul înviorător al Domnului era asupra acelora care simţeau un interes special pentru lucrarea lui Dumnezeu. Adunările ţinute au avut succes şi aproape toţi au mărturisit că au fost întăriţi şi încurajaţi. 37:37 În câteva zile ne aflam din nou la Battle Creek, după o absenţă de aproape trei luni. În Sabat, la data de 16 martie, soţul meu a prezentat în faţa bisericii subiectul despre "Sfinţire", care a fost redat apoi şi în Review, fiind publicat în vol. 29, numărul 18. El a vorbit, de asemenea, cu claritate după-amiază şi înainte de amiază, în ziua întâi. Eu mi-am adus mărturia cu uşurinţa obişnuită. În Sabat, pe 23, am vorbit cu lejeritate în biserica din Newton şi am lucrat cu biserica din Convis, în Sabatul următor şi în ziua întâi. Ne-am hotărât să ne întoarcem spre nord şi am mers 30 de mile înapoi din cauza drumurilor. Soţul meu a fost teribil de dezamăgit de primirea rece cu care a fost întâmpinat la Battle Creek şi eu, de asemenea, am fost mâhnită. Ne-am gândit că nu ne vom putea prezenta mărturia în această comunitate, până când ei nu-şi vor da seama că au nevoie de serviciile noastre şi ne-am hotărât să lucrăm în Convis şi Montery până se va îmbunătăţi starea drumurilor. Cele două Sabate care au urmat le-am petrecut la Convis şi am avut dovada că s-a făcut o lucrare bună, ale cărei roade le vedeam acum. 37:38 M-am întors acasă, la Battle Creek, ca un copil obosit care are nevoie de cuvinte de mângâiere şi încurajare. Este dureros pentru mine să afirm aici că am fost primiţi cu mare răceală de fraţii noştri de care, cu trei luni înainte, ne despărţiserăm în desăvârşită unitate, cu excepţia faptului că ei nu fuseseră de acord ca noi să plecăm. În prima noapte petrecută în Battle Creek, am visat că lucram foarte greu şi călătoream pentru a participa la adunări mari şi că eram foarte istovită. 37:39 Surorile îmi aranjau părul şi rochia, iar eu am adormit. Când m-am trezit, am fost uluită şi indignată, descoperind că hainele îmi fuseseră luate şi că fuseseră puse pe mine zdrenţe vechi, bucăţi de plapumă înnodate şi cusute laolaltă. Eu am spus: "Ce mi-aţi făcut? Cine a făcut această lucrare ruşinoasă de a-mi lua hainele şi de a le înlocui cu zdrenţe de cerşetor?" Am smuls acele zdrenţe de pe mine şi le-am aruncat. Eram aşa de întristată şi într-un mare chin sufletesc am strigat: "Aduceţi-mi înapoi hainele mele pe care le port de 23 de ani, pe care nu le-am dezonorat nici măcar o clipă. Dacă nu-mi daţi înapoi hainele mele, am să apelez la oameni care vor veni în ajutor şi îmi voi recăpăta hainele pe care le port de 23 de ani." 37:40 Am văzut împlinirea acestui vis. La Battle Creek ne-am confruntat cu zvonuri care fuseseră puse pe seama noastră pentru a ne prejudicia, însă care nu erau adevărate. Fuseseră scrise scrisori de către unii care stătuseră o vreme la Institutul de Sănătate şi de către alţii care locuiau în Battle Creek, către biserici din Michigan şi din alte state, în care erau exprimate temeri, îndoieli şi insinuări cu privire la noi. Am fost foarte întristată când am ascultat o acuzaţie din partea unui lucrător pe care îl respectasem, şi anume că ei auzeau de pretutindeni lucruri pe care eu le vorbisem împotriva bisericii din Battle Creek. Am fost atât de supărată, încât nici nu am ştiut ce să spun. Am găsit acolo un spirit puternic, acuzator, împotriva noastră. Când am devenit pe deplin convinşi de sentimentele existente împotriva noastră, am simţit dorul de acasă. Eram atât de dezamăgiţi şi descurajaţi, încât am spus la doi dintre fraţii noştri din conducere că eu nu mă simt ca acasă pentru că am fost întâmpinaţi cu neîncredere şi totală răceală, în loc de bun venit şi încurajare, şi că aflasem că până atunci aşa se procedase cu cei care fuseseră zdrobiţi datorită epuizării şi consacrării pentru lucrarea lui Dumnezeu. Apoi le-am spus că noi ne-am gândit să ne mutăm din Battle Creek şi să ne căutăm o casă mai retrasă. 37:41 Chinuită sufleteşte peste măsură, am rămas acasă, 37:42 temându-mă să mă duc printre cei de la biserică, nu cumva să fiu rănită. În cele din urmă, pentru că nimeni nu a făcut vreun efort pentru a-mi uşura starea sufletească, am simţit că este datoria mea să adun laolaltă un număr de fraţi şi surori cu experienţă şi să îi pun faţă în faţă cu rapoartele care circulaseră pe seama noastră. Doborâtă, într-o stare de deprimare mergând până la chin sufletesc, am întâmpinat acuzaţiile rostite împotriva mea şi le-am istorisit călătoria pe care o făcusem în est, începută cu un an în urmă, şi împrejurările dureroase cărora le-am făcut faţă în această călătorie. 37:43 Am făcut apel la cei prezenţi să judece dacă legătura mea cu lucrarea şi cauza lui Dumnezeu m-ar face să vorbesc cu uşurătate despre biserica din Battle Creek, faţă de care sentimentele nu mi s-au răcit deloc. Oare interesul meu pentru cauza şi lucrarea lui Dumnezeu nu putea fi la fel de mare ca al lor? Toată viaţa şi toată experienţa mea fuseseră întreţesute cu aceasta. În afară de lucrare, nu aveam vreun alt interes. Investisem totul în această cauză şi socotisem că nici un sacrificiu nu este prea mare ca să contribui la înaintarea acesteia. Nu îngăduisem nici sentimentelor pentru iubiţii mei copilaşi să mă împiedice să-mi împlinesc datoria aşa cum o cerea Dumnezeu pentru cauza Sa. Dragostea de mamă din inima mea pulsa la fel de puternic ca în inima oricărei mame, dar, cu toate acestea, am consimţit să mă despart de copiii mei, care aveau nevoie de îngrijire, şi să-i las pe seama alteia care să aibă rolul de mamă pentru ei. Dădusem dovezi neîndoielnice cu privire la interesul şi consacrarea mea în lucrarea lui Dumnezeu. Arătasem prin faptele mele cât de scumpă îmi era. Ar fi putut altcineva să aducă o dovadă mai puternică? Erau ei zeloşi pentru cauza adevărului? Eu şi mai mult. Erau ei devotaţi acesteia? Eu puteam să dovedesc că eram mai devotată decât oricare dintre cei aflaţi în viaţă, angajaţi în lucrare. Suferiseră ei pentru adevăr? Eu şi mai mult. Nu m-am dat în lături din faţa batjocurii, suferinţei şi greutăţilor. Când prietenii şi rudele deznădăjduiau cu privire la viaţa mea, pentru că boala mă tortura, eram dusă de braţele soţului meu la vapor sau trăsură. Odată, când călătorisem până la miezul nopţii, ne-am pomenit în oraşul Boston fără bani. În 37:44 două sau trei ocazii am mers prin credinţă, cale de şapte mile. Călătoream atât cât îmi îngăduiau puterile şi apoi îngenuncheam pe pământ şi ne rugam să primim putere. Căpătam putere şi eram în stare să lucrăm cu stăruinţă pentru binele oamenilor. Nu îngăduiam nici unei piedici să ne reţină de a ne face datoria sau să ne despartă de lucrare. 37:45 Spiritul manifestat la această întâlnire m-a deprimat mult. M-am întors acasă încă împovărată, deoarece cei prezenţi nu făcuseră nici un efort de a mă alina, prin a recunoaşte că erau convinşi că m-au judecat greşit şi că suspiciunile şi acuzaţiile lor împotriva mea erau nedrepte. Ei nu m-au putut condamna, dar nici n-au făcut vreun efort de a mă alina. 37:46 Timp de cincisprezece luni soţul meu fusese atât de slăbit, încât nu-şi putea ridica nici măcar ceasul sau portofelul sau să înhame calul pentru a călători. Însă, în anul în curs, el îşi putea lua ceasul sau portofelul, cel din urmă fiind gol ca urmare a cheltuielilor mari pe care le avusesem, şi îşi înhămase singur calul. În timpul cât a fost bolnav, a refuzat de mai multe ori să accepte bani de la fraţii săi, în valoare de aproape o mie de dolari, spunându-le că, atunci când va fi în nevoie, le va spune. În cele din urmă, am ajuns în nevoie. Soţul meu a simţit că este datoria lui, înainte de a deveni dependent, să vândă câte ceva. El avusese câteva lucruri la birou, împrăştiate pe la fraţii din Battle Creek, de mică valoare, pe care le-a adunat şi le-a vândut. Dispuneam de mobilă în valoare de aproape o sută cincizeci de dolari. Soţul meu a încercat să vândă sofaua pentru locaşul de închinare, oferindu-se să lase zece dolari din valoarea acesteia, însă nu a putut. În vremea aceea, singura şi foarte valoroasa noastră vacă a murit. Atunci soţul meu, pentru prima dată, a simţit că poate primi ajutor şi a trimis un bilet unui frate, în care a scris că, dacă biserica socoteşte că poate compensa cu plăcere pierderea vacii, pot să o facă. Însă nu s-a făcut nimic în această privinţă, în afară de faptul că soţul meu a fost acuzat că şi-a pierdut minţile cu privire la subiectul bani. Fraţii îl cunoşteau foarte bine şi ştiau că el nu ar fi 37:47 cerut niciodată ajutor decât dacă s-ar fi aflat într-o nevoie fără ieşire. Iar acum, când a făcut acest lucru, ne-au judecat - şi pe el, şi pe mine fără să ţină seama de faptul că ne-au rănit în nevoia şi profunda noastră durere. 37:48 La această întâlnire, soţul meu a mărturisit cu umilinţă că în firea lui erau câteva lucruri greşite pe care nu ar fi trebuit să le facă niciodată şi nu le-ar fi făcut niciodată dacă nu s-ar fi temut de fraţii săi, dar pe care le-a făcut din dorinţa de a fi în acord şi deplină unitate cu biserica. Aceasta i-a făcut pe cei care îl jigniseră să-l dispreţuiască în mod vădit. Am fost umiliţi până în ţărână şi necăjiţi dincolo de putinţa de a reda în cuvinte. În această stare de lucruri, am plecat la o întâlnire la Monterey. În timpul călătoriei, am fost teribil de chinuită sufleteşte. Încercam să-mi explic de ce nu pot înţelege fraţii noştri lucrarea pe care o făceam noi. Eram aproape sigură că, atunci când aveam să ne întâlnim, ei aveau să afle ce spirit ne stăpâneşte şi că Duhul lui Dumnezeu din ei va răspunde aceluiaşi din noi, servii Săi umili, şi că va fi unitate în spirit şi simţiri. În loc de aceasta, am fost priviţi cu neîncredere, urmăriţi cu suspiciune, ceea ce a produs cel mai mare chin pe care l-am simţit vreodată. În timp ce gândeam astfel, o parte din viziunea care mi-a fost dată la Rochester, la 25 decembrie 1865, a venit ca fulgerul pentru mintea mea şi de îndată am istorisit-o soţului meu. 37:49 Mi-a fost arătat un mănunchi de pomi care stăteau aproape laolaltă, formând un cerc. Peste aceşti pomi era o vie care îi acoperea, formând un copac. Curând am văzut pomii legănându-se încoace şi încolo, ca şi când ar fi fost mânaţi de un vânt puternic. Mlădiţă după mlădiţă au fost scuturate, până când viţa a fost desprinsă de pe pomi, cu excepţia câtorva cârcei care au rămas agăţaţi de crengile mai joase. Atunci a venit cineva care a separat şi restul de cârcei care rămăseseră agăţaţi de viţă, şi aceasta zăcea întinsă pe pământ. 37:50 Supărarea şi chinul meu sufletesc, atunci când am văzut viţa 37:51 zăcând pe pământ, au fost dincolo de putinţa de a fi descrise. Mulţi treceau şi o priveau cu milă şi aşteptau cu nerăbdare ca o mână prietenoasă să o ridice; însă nu i s-a oferit nici un ajutor. Am întrebat de ce nu ridică nimeni via. Curând după aceea, am văzut un înger apropiindu-se de viţa ce părea abandonată. El şi-a întins braţele, le-a aşezat sub vie şi a ridicat-o, încât aceasta a stat vertical, spunând: "Stai spre ceruri şi lasă-ţi mlădiţele să se încolăcească în jurul lui Dumnezeu. Tu eşti despărţită de sprijinul omenesc. Tu poţi să stai drept, în puterea lui Dumnezeu, şi să înfloreşti şi fără suport omenesc. Sprijineşte-te numai pe Dumnezeu şi niciodată nu vei fi fără sprijin sau desprinsă." Am simţit o uşurare de nedescris, până la bucurie, când am văzut că viţa părăsită a fost îngrijită. M-am întors spre înger şi l-am întrebat ce înseamnă aceste lucruri. El mi-a spus: "Tu eşti această vie. Tu vei experimenta toate aceste lucruri, şi atunci când ele se vor întâmpla, vei înţelege pe deplin ceea ce a fost cu via. Dumnezeu îţi va veni întotdeauna în ajutor în vreme de necaz." De la data aceea nu m-am mai clătinat în privinţa datoriei mele şi niciodată nu m-am simţit mai liberă în a-mi aduce mărturia în faţa poporului. Dacă am simţit vreodată braţul Domnului cuprinzându-mă, atunci aceasta a fost la acea adunare. Soţul meu, de asemenea, s-a simţit liber, a fost clar în exprimare, iar mărturia a fost: Am avut o adunare excelentă. 37:52 După ce ne-am întors de la Monterey, am simţit că este de datoria mea să stabilesc o nouă întâlnire, din moment ce fraţii mei nu făceau nici un efort pentru a mă uşura sufleteşte. M-am hotărât să acţionez în puterea lui Dumnezeu şi să-mi exprim din nou simţămintele, eliberându-mă de suspiciunile şi zvonurile care circulau pentru a ne prejudicia. Mi-am adus mărturia şi am relatat lucruri care mi se arătaseră în trecut în legătură cu câteva lucruri din prezent, avertizându-i cu privire la pericolul în care se află şi mustrând felul greşit în care acţionau. Am afirmat că am fost pusă în cele mai neplăcute situaţii. Când îmi erau aduse în faţa mea în viziune familii şi indivizi, adeseori cazurile care îmi erau arătate erau de o natură particulară şi vizau condamnarea unor păcate tainice. Am lucrat timp de luni de zile pentru unii cu privire la păcate despre care ceilalţi nu ştiau nimic. Când fraţii mei au văzut că aceste persoane erau triste 37:53 şi le auzeau rostind îndoieli cu privire la acceptarea lor de către Dumnezeu şi, de asemenea, manifestând sentimente de deznădejde, ei au început să mă critice, ca şi când eu eram de vină pentru că aceştia treceau prin necaz. Cei care mă criticau în acest fel erau cu totul în necunoştinţă de cauză în legătură cu cele despre care vorbeau. Am protestat împotriva acelora care judecau felul în care acţionam eu. Îmi fusese desemnată neplăcuta lucrare de a mustra păcatele tainice ale oamenilor. Dacă aş fi făcut cunoscut public ceea ce trebuia să rămână secret, şi aceasta pentru a preîntâmpina suspiciunile şi gelozia, aş fi păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi aş fi greşit faţă de persoanele în cauză. Reproşurile şi greşelile trebuia să nu le fac cunoscute, să le ţin în mine însămi. Oricum ar judeca alţii, eu nu voi trăda niciodată încrederea pe care mi-a acordat-o cel păcătos care se pocăieşte şi nu voi dezvălui în faţa altora ceea ce trebuie făcut cunoscut doar celor care sunt vinovaţi de acele păcate. Le-am spus celor adunaţi că trebuie să nu se amestece şi să mă lase să acţionez liber, în temere de Dumnezeu. Am plecat de la acea întrunire uşurată de o grea povară. 37:54 __________ 37:55 Lucrători în birou 37:56 Voi da aici două mărturii, una scrisă în martie 1867, adresată tuturor celor angajaţi în lucrare la biroul publicaţiei Review, cealaltă adresată tinerilor care lucrează la birou. Îmi pare rău că trebuie să spun că cei avertizaţi, într-o măsură mai mică sau mai mare, nu au ţinut cont de aceste mărturii, iar acum trebuie să recunoască faptul că au urmat o cale contrară celei recomandate de mărturii. Cea dintâi este următoarea: 37:57 Pe când mă aflam în Rochester, New York, la 25 decembrie 1865, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la cei angajaţi în lucrul la birou şi, de asemenea, cu privire la pastorii pe care Dumnezeu i-a chemat să lucreze la propovăduirea Cuvântului şi a doctrinei noastre. Nici unii dintre aceştia nu ar trebui să se implice în comerţul cu mărfuri. Ei sunt chemaţi la o lucrare mai sacră, mai nobilă, şi le-ar fi imposibil să se ţină de lucrare şi să se ocupe şi de comerţ. Cei 37:58 de la birou nu ar trebui să aibă alte ocupaţii. Când consacră lucrării atenţia şi preocuparea pe care aceasta o cere, ei dau tot ce pot şi nu ar trebui să mai fie împovăraţi şi cu altele. Dacă negoţul care nu are legătură cu lucrarea lui Dumnezeu preocupă mintea şi ocupă timpul, lucrarea nu va fi înfăptuită pe deplin şi bine. În cel mai bun caz, cei angajaţi în lucrare nu au energie fizică sau mintală de risipit. Toţi sunt slăbiţi într-o măsură mai mică sau mai mare. O astfel de cauză, o asemenea lucrare sfântă în care sunt implicaţi, trebuie să angajeze puterile minţii; ei nu trebuie să lucreze în mod mecanic, ci trebuie să fie sfinţiţi pentru lucrare şi să acţioneze ca şi când cauza este o parte din ei, ca şi când au investit ceva în această mare şi solemnă lucrare. Dacă nu acordă interes acestei chestiuni, eforturile lor nu vor fi primite de Dumnezeu. 37:59 Satana este foarte dibaci, ocupat şi activ. Toată puterea lui se concentrează acum asupra acelora care sunt angajaţi în lucrarea de predicare şi publicare a adevărului prezent. Toţi cei care au legătură cu lucrarea trebuie să-şi menţină continuu întreaga armură, pentru că ei constituie ţintele speciale de atac ale lui Satana. Am văzut că există pericolul de a deveni lipsit de apărare, în aşa fel încât Satana poate pătrunde şi, pe nesimţite, distrage mintea de la marea lucrare. Cei care ocupă poziţii de răspundere la birou sunt în pericolul de a se ridica mai presus de lucrare şi de a pierde acea atitudine de umilinţă a minţii şi simplitatea care a caracterizat lucrarea până acum. 37:60 Satana a avut ca obiectiv special să doboare o anumită persoană din capul lucrării, care a avut o experienţă vastă şi profundă în începutul şi progresul adevărului prezent. Şi-a propus să-l dea la o parte din drum, pentru ca el însuşi să se poată strecura şi să afecteze pe nesimţite minţile lipsite de experienţă şi neconsacrate lucrării pe deplin. Dumnezeu a rânduit să-l reînsănătoşească pe soţul meu, după ce alţii s-au obişnuit cu poverile pe care le-a 37:61 purtat el şi au simţit întrucâtva starea de oboseală care însoţeşte aceste poveri. În acelaşi timp, ei nu s-ar arunca cu tot sufletul, cu toate energiile minţii şi ale trupului în lucrare sau să rişte ceea ce a riscat el. Ei n-ar simţi niciodată că este de datoria lor să facă ce a făcut el, pentru că nu ar putea sta la postul datoriei lor nici dacă ar trece doar prin a douăzecea parte din ce a îndurat el. 37:62 Satana intenţionează să aibă un punct de sprijin în acel birou şi, dacă nu se va exercita efortul unit şi dacă nu se va veghea cu seriozitate, el îşi va îndeplini obiectivul. Unii se vor ridica mai presus de simplitatea lucrării şi vor simţi că sunt suficient de abili, când, de fapt, tăria lor este numai slăbiciune. Dumnezeu va fi proslăvit în această mare lucrare. Dacă nu se vor umili adânc şi continuu şi nu se vor încrede cu putere în Dumnezeu, ei se vor încrede în ei înşişi, vor face loc mulţumirii de sine şi unul sau mai mulţi vor bea cupa amară a întristării. Pe măsură ce lucrarea creşte, este tot mai mare nevoie de încredere deplină în Dumnezeu şi dependenţă de El, de interes şi consacrare pentru lucrare. Interesele egoiste trebuie lăsate deoparte. Este nevoie de multă rugăciune, multă meditaţie, fiindcă acestea sunt necesare pentru succesul şi prosperitatea lucrării. Spiritul de negoţ nu ar trebui îngăduit de către nici unul dintre cei care lucrează la birou. Dacă este îngăduit, lucrarea va fi neglijată şi va suferi prejudicii. Lucrurile obişnuite vor fi puse la acelaşi nivel cu lucrurile sacre. 37:63 Există pericolul ca cei implicaţi în lucrare să muncească doar pentru salariu. Ei nu dovedesc un interes special pentru lucrare, inima lor nu este acolo şi ei nu au acel simţământ deosebit al caracterului ei nobil şi sfânt. Există, de asemenea, pericolul special ca cei din conducerea lucrării să se semeţească, să se înalţe, şi astfel lucrarea lui Dumnezeu să sufere, purtând pecetea omenescului, şi nu a divinului. Satana este foarte atent şi perseverent, însă Isus trăieşte şi toţi care fac din El neprihănirea lor, apărarea lor, vor fi susţinuţi în mod special. 37:64 Mi-a fost arătat că fraţii A., B. şi C. sunt în pericolul de a-şi vătăma sănătatea, rămânând o parte considerabilă din timp în camere încălzite şi insuficient aerisite. Aceşti fraţi au nevoie de mai mult exerciţiu fizic. Ocupaţia lor este sedentară şi prea mult timp respiră aer încălzit, aer care nu este curat. Lipsa de mişcare fizică dăunează circulaţiei sângelui şi ei sunt în primejdia de a-şi vătăma sănătatea în permanenţă, neglijând să dea atenţie legilor fiinţei lor. Dacă ei încalcă aceste legi, cândva, în viitor, ei vor suferi consecinţele într-o anumită formă, aşa cum le-a suferit şi soţul meu. Ei nu vor fi susţinuţi mai mult decât a fost el. Nici unul dintre ei nu este în stare să îndure nici măcar o mică parte din încordarea fizică şi mintală pe care le-a suportat el. 37:65 Aceşti fraţi preiau lucrarea cu cele mai grele bătălii purtate deja, cu cele mai crunte încercări trecute. Cu toate acestea, în faţa noastră este încă o mare şi solemnă lucrare, şi aceasta presupune devotament din partea lor şi din partea fratelui D., care se află în pericolul de a se înălţa. Dumnezeu îl va pune la încercare şi el trebuie să se încingă cu adevărul şi să aibă asupra lui armura neprihănirii, căci, dacă nu, va cădea în mâna vrăjmaşului. Toţi aceşti fraţi trebuie să adere în modul cel mai strict şi perseverent la o dietă sănătoasă, care să le cruţe sănătatea, căci toţi sunt în pericolul de a-şi congestiona creierul şi paralizia poate lovi pe oricare sau pe toţi, dacă vor continua să trăiască nepăsător şi în mod nesăbuit. 37:66 Am văzut că Dumnezeu l-a ales în mod special pe fratele B. pentru a se angaja într-o lucrare mare şi nobilă. El va avea multe griji şi poveri, şi totuşi acestea vor putea fi cu mult mai uşor purtate dacă va dovedi o adevărată devoţiune şi consacrare în lucrare. Frate B., tu trebuie să bei mai mult din fântâna mântuirii şi încă şi mai mult din fântâna sfinţirii. Voinţa ta nu a fost încă pe deplin supusă voinţei lui Dumnezeu. Tu acţionezi pentru că gândeşti că nu poţi face altfel; însă tu ai dat greş în a umbla în lumină, văzând că Isus este Cel care 37:67 deschide calea înaintea ta. Stând în locul de răspundere pe care îl ocupi, prin toate acestea, ţi-ai rănit propriul tău suflet şi i-ai influenţat şi pe alţii. Dacă mergi împotriva lui Dumnezeu, El va merge împotriva ta. Dumnezeu doreşte să te folosească, însă tu trebuie să mori faţă de eu şi să-ţi sacrifici mândria. Domnul doreşte să te folosească pentru cauza Sa, dacă urmezi providenţa Lui şi dacă te sfinţeşti pe deplin şi te curăţeşti de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, desăvârşindu-ţi sfinţirea în temere de Domnul. 37:68 ___________ 37:69 Următoarea este a doua mărturie, scrisă în mai 1867 şi adresată tinerilor care lucrează la birou: 37:70 Scumpi prieteni tineri, angajaţi în lucrarea de publicaţii de la Battle Creek. Am asupra mea o povară cu privire la voi. Mi-a fost arătat în mod repetat că toţi cei care sunt legaţi de lucrarea lui Dumnezeu în publicarea adevărului prezent, care să fie răspândit în orice parte a câmpului, trebuie să fie creştini nu doar cu numele, ci şi cu fapta şi adevărul. Obiectivul lor nu trebuie să fie de a lucra doar pentru salariu, ci toţi cei angajaţi în această mare şi solemnă lucrare trebuie să simtă că trebuie să-şi dea tot interesul pentru lucrare şi că aceasta este o parte din ei înşişi. Motivele şi influenţa pe care o au în felul în care sunt legaţi de această mare şi solemnă lucrare trebuie să treacă testul judecăţii. Nimeni care dovedeşte egoism sau mândrie nu trebuie să fie îngăduit să aibă legătură cu biroul pentru publicaţii. 37:71 Mi-a fost arătat că nu trebuie îngăduite printre lucrătorii de la birou uşurătatea, nesăbuinţa, gluma şi râsul. Cei angajaţi în solemna lucrare de a pregăti adevărul pentru a merge pretutindeni în câmp trebuie să-şi dea seama că purtarea lor are influenţă. Dacă sunt nepăsători, ironici, batjocoritori şi au un spirit uşuratic, în timp ce citesc şi pregătesc solemnul adevăr în vederea publicării, ei dovedesc că inimile lor nu sunt la lucrare sau sfinţite prin adevăr. Ei nu discern lucrurile sacre, dar mânuiesc adevărul care trebuie să pună la probă caracterul, adevărul care este de origine divină, 37:72 ca pe un basm comun, ca pe o poveste, doar pentru a fi adus în faţa minţii şi şters repede de acolo. 37:73 Pe când eram în Rochester, am văzut că aveam toate motivele să ne temem cu privire la biroul de publicaţii din punctul de vedere al sănătăţii, căci nici unul dintre cei de acolo nu îşi dădeau seama de necesitatea unei aerisiri corespunzătoare. Camerele erau supraîncălzite şi aerul era contaminat de impurităţile expirate din plămâni şi din alte cauze. Este imposibil ca minţile lor să fie într-o stare de sănătate, astfel ca să poată fi impresionate de adevărurile curate şi sfinte cu care au de-a face atât de mult, dacă nu vor acorda atenţie potrivită aerului curat, dătător de viaţă, pe care ni-l dă cerul. 37:74 Mi-a fost arătat că, dacă cei care sunt atât de strâns legaţi de adevărul descoperit nu dovedesc în vieţile lor că sunt făcuţi mai buni de acesta, care este mereu în faţa lor, dacă vieţile lor nu dovedesc faptul că iubesc adevărul şi cerinţele lui sacre tot mai cu ardoare, ei vor creşte greu şi vor fi din ce în ce mai puţin influenţaţi de adevăr şi lucrarea lui Dumnezeu, până ce vor fi lipsiţi de îndemnurile Duhului lui Dumnezeu, rămânând insensibili la impresiile cereşti ale adevărului. Ei nu vor discerne lucrurile veşnice, ci le vor coborî pe acelaşi plan cu cele comune. Mi-a fost arătat că aşa stau lucrurile în privinţa unora dintre cei de la biroul de publicaţii şi toţi au fost neglijenţi în această privinţă, într-o măsură mai mare sau mai mică. 37:75 Am văzut că lucrarea adevărului prezent trebuie să trezească interesul tuturor. Publicarea adevărului constituie planul rânduit de Dumnezeu ca un mijloc de avertizare, mângâiere, mustrare, îndemnare sau convingere a tuturor acelora la care pot ajunge solii tăcuţi, fără glas. Îngerii lui Dumnezeu au o parte de făcut în pregătirea inimilor care să fie sfinţite prin adevărurile publicate, pentru ca aceştia să poată fi pregătiţi pentru scenele solemne care le stau înainte. Nici unul de la acel birou nu este suficient de pregătit pentru lucrarea importantă de a administra cu discreţie problemele legate de publicarea 37:76 adevărului. Îngerii trebuie să fie alături de ei pentru a-i călăuzi, sfătui şi a-i stăpâni, altfel ar ieşi la iveală înţelepciunea şi nebunia agenţilor omeneşti. 37:77 Am văzut că îngerii erau prezenţi frecvent în birou, în camera de pliere şi în camera unde sunt culese literele. Am putut auzi râsul, glumele şi vorbele deşarte, nesăbuite. Iarăşi am văzut etalarea vanităţii, mândriei şi egoismului. Îngerii erau trişti şi au plecat întristaţi. Cuvintele pe care le-au auzit şi etalarea vanităţii, mândriei şi egoismului m-au făcut să oftez cu durere în suflet atunci când îngerii au plecat din acea cameră cu dezgust. Un înger a spus: "Solii cereşti au venit să binecuvânteze, astfel ca adevărul, dus de predicatorii fără glas, să poată avea o putere sfinţitoare, sfântă, care să-l însoţească; însă cei angajaţi în această lucrare erau atât de departe de Dumnezeu, posedau atât de puţin din ceea ce este divin şi se conformau atât de mult spiritului lumii, încât erau stăpâniţi de puterile întunericului şi nu puteau fi impresionaţi de cele divine." În acelaşi timp, aceşti tineri se înşelau şi credeau că sunt bogaţi în bunuri şi nu au nevoie de nimic şi nu ştiau că sunt săraci, nenorociţi, orbi şi goi. Cei care mânuiesc preţiosul adevăr ca şi când ar lucra cu nisip nu ştiu de câte ori indiferenţa lor împietrită faţă de lucrurile veşnice, vanitatea, iubirea de sine şi mândria, râsul şi flecăriile lor i-au alungat pe solii cerului de la birou. 37:78 În comportament, cuvinte şi fapte, toţi cei de la birou ar trebui să fie rezervaţi, modeşti, umili şi dezinteresaţi, aşa cum a fost modelul lor, Isus, scumpul Mântuitor. Ei trebuie să-L caute pe Dumnezeu şi să obţină neprihănirea. Biroul nu este un loc pentru sport, taifas, flecăreală, râs sau cuvinte fără rost. Toţi ar trebui să simtă că fac o lucrare pentru Învăţătorul lor. Aceste adevăruri, pe care ei le citesc şi le pregătesc pentru a fi trimise oamenilor, constituie invitaţii ale milei, mustrări, avertizări sau încurajări. Aceştia îşi fac lucrarea ca o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte. Dacă sunt respinse, 37:79 judecata va decide cazul respectiv. Rugăciunea tuturor celor de la birou ar trebui să fie: "O, Dumnezeule, fă ca aceste adevăruri, care au o importanţă vitală, să fie clare pentru înţelegerea celor mai umile minţi! Fie ca îngerii să-i însoţească pe aceşti predicatori tăcuţi şi să binecuvânteze influenţa lor, pentru ca suflete să poată fi salvate prin aceste mijloace umile!" 37:80 În timp ce mâinile sunt ocupate, inima trebuie să se roage fierbinte şi Satana nu va avea acces atât de uşor, iar sufletul, în loc să se înalţe cu vanitate, va fi în mod continuu împrospătat, va fi ca o grădină udată. Îngerii vor avea plăcere să fie lângă asemenea lucrători, căci prezenţa lor va fi continuu încurajată de ei. O putere va însoţi adevărurile publicate. Raze divine de lumină din Sanctuarul ceresc vor însoţi adevărurile preţioase care se trimit ca aceia care le citesc să fie revigoraţi şi întăriţi, iar sufletele care se opun adevărului să fie convinse şi silite să spună: Lucrurile acestea sunt într-adevăr aşa; ele nu pot fi tăgăduite. 37:81 Toţi trebuie să simtă că biroul de publicaţii este un loc sfânt, tot la fel de sacru ca şi locaşul lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu a fost dezonorat prin frivolitate şi uşurătate îngăduită de câţiva dintre cei legaţi de această lucrare. Am văzut că străinii care veniseră de departe adesea plecau dezamăgiţi de la birou. Ei asociau lucrarea de la birou cu tot ce poate fi mai sacru; însă, când i-au văzut pe tineri legaţi de acest birou, sau pe ceilalţi, având doar puţină seriozitate, nepăsători în cuvinte şi fapte, acest lucru i-a făcut să se îndoiască de faptul că aceasta ar fi lucrarea lui Dumnezeu care pregăteşte un popor pentru mutarea în ceruri. 37:82 Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze această lucrare şi tot ce implică ea. 37:83 __________ |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: