36:10 În viziunea care mi-a fost la 25 decembrie 1865, am văzut că reforma sanitară constituie o iniţiativă măreaţă, strâns legată de adevărul prezent, şi că adventiştii de ziua a şaptea ar trebui să aibă o clădire pentru cei bolnavi, în care aceştia să poată fi trataţi de bolile lor şi, de asemenea, să înveţe să-şi poarte singuri de grijă pentru a putea preveni boala. Am văzut că poporul nostru nu trebuie să rămână indiferent în privinţa acestui subiect şi să lase pe cei avuţi din rândurile noastre să se ducă la instituţiile populare de tratament cu ajutorul apei din ţară, în vederea redobândirii sănătăţii, unde vor întâmpina nu simpatie, ci opoziţie faţă de credinţa lor religioasă. Cei afectaţi de boală nu suferă numai datorită lipsei puterii fizice, dar şi a celei mintale şi morale; iar păzitorii Sabatului, cei conştiincioşi, aflaţi în suferinţă, nu pot avea la fel de mult folos acolo unde trebuie să vegheze mereu ca să nu-şi compromită credinţa şi să-şi dezonoreze convingerile religioase, cum ar avea la o instituţie ai cărei medici şi conducători simpatizează adevărurile legate de întreita solie îngerească.