Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.1

Mărturii pentru comunitate vol.1, 35


35:1 Sentimente politice

35:2 Pe data de 25 decembrie 1865, mi-au fost arătate la Rochester, New York, multe lucruri legate de poporul lui Dumnezeu şi lucrarea Sa pentru aceste vremuri de pe urmă. Am văzut că mulţi dintre cei care pretind că sunt păzitori ai Sabatului vor pierde viaţa veşnică. Ei nu ţin cont de avertizările date israeliţlor şi fac aceleaşi greşeli pe care le-au făcut aceştia, prin căile lor rele. Dacă ei continuă în aceste păcate, vor cădea ca şi israeliţii şi nu vor vedea Canaanul ceresc. "Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor" (1 Corinteni 10,11).

35:3 Am văzut că mulţi vor pierde din vedere acest aspect al împărăţiei. Dumnezeu pune la probă şi încearcă pe poporul Său şi mulţi nu vor putea trece testul caracterului, măsura lui Dumnezeu. Mulţi vor avea mult de lucru pentru a-şi învinge trăsăturile de caracter şi a fi fără pată sau zbârcitură, sau altceva de felul acesta, fără cusur înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Mulţi dintre cei ce susţin că sunt păzitori ai Sabatului nu vor putea fi de nici un folos pentru cauza lui Dumnezeu sau a bisericii fără a face o reformă deplină în viaţa lor. Mulţi păzitori ai Sabatului nu sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu prin vederile politice pe care le au. Ei nu sunt

35:4 în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu sau în unitate cu corpul credincioşilor păzitori ai Sabatului. Vederile lor nu corespund cu principiile credinţei noastre. A fost dată suficientă lumină pentru cei ce sunt dispuşi să se îndrepte. Toţi cei care menţin încă vederi sau sentimente politice, care nu sunt conform cu spiritul adevărului, trăiesc călcând principiile cerului. De aceea, atâta timp cât rămân astfel, ei nu pot avea spiritul libertăţii şi al sfinţirii.

35:5 Principiile şi poziţia lor în probleme politice constituie un mare obstacol în calea înaintării lor spirituale. Acestea le sunt o cursă continuă şi o ocară pentru credinţa noastră, iar cei care îşi menţin aceste principii vor fi aduşi în cele din urmă exact acolo unde doreşte vrăjmaşul să-i aibă, despărţiţi de creştinii păzitori ai Sabatului. Aceşti fraţi nu pot primi aprobarea lui Dumnezeu atâta timp cât ei nu simpatizează rasa de culoare şi sunt oponenţi ai principiilor republicane, curate, ale guvernului nostru. Dumnezeu nu poate aproba răzvrătirea pe pământ aşa cum nu a aprobat-o nici în ceruri, când marele rebel a pus sub semnul întrebării temelia guvernării lui Dumnezeu şi a fost aruncat de acolo împreună cu toţi cei care au simpatizat cu el în această răzvrătire.

35:6 Camăta

35:7 În viziunea care mi-a fost dată la Rochester, New York, pe data de 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului ar trebui să aibă în vedere subiectul luării de camătă sau dobândă. Oamenii bogaţi nu au dreptul să ia dobândă de la fraţii lor săraci, însă ei pot primi dobândă de la cei necredincioşi. "Dacă fratele tău sărăceşte şi nu mai poate munci lângă tine, să-l sprijineşti... Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă; să te temi de Dumnezeul tău şi fratele tău să trăiască împreună cu tine. Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi merindele tale pe camătă" (Levitic 25,35-37).

35:8 "Să nu ceri nici o dobândă de la fratele tău; nici pentru argint, nici pentru merinde, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. De la străin vei putea să iei dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvânteze în tot ce vei face în ţara pe care o vei lua în stăpânire" (Deuteronom 23,19.20).

35:9 Păzitorii Sabatului L-au întristat pe Dumnezeu prin spiritul lor avar. Dorinţa lor după câştig este atât de puternică, încât ei trag foloase de pe urma fraţilor săraci, nenorociţi, care se află în necaz, şi adaugă astfel la banii pe care îi au, deja mulţi, în timp ce aceşti fraţi săraci suferă din cauza acestor bani. "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" este limbajul inimii lor.

35:10 Cu câţiva ani în urmă, câţiva fraţi săraci au fost în primejdia de a-şi pierde sufletele datorită unor impresii greşite. Pretutindeni Satana îi ispitea cu privire la cei bogaţi. Aceşti fraţi săraci aşteptau mereu să obţină favoruri când era de datoria lor să se bizuie pe propriile lor puteri; şi dacă li s-ar fi făcut favoruri, acesta ar fi fost cel mai rău lucru care li s-ar fi putut face. Peste tot Satana a căutat să-i ispitească pe cei săraci din rândurile păzitorilor Sabatului. Unii, fără judecată şi fără înţelepciune, au apucat pe propria lor cale şi nu au vrut să ceară sfat sau să-l urmeze. Cei de felul acesta a trebuit să sufere urmările socotelilor lor mizerabile şi, totuşi, tot aceştia considerau că trebuie să fie ajutaţi de fraţii lor care au averi. Era nevoie ca aceste lucruri să fie îndreptate. Prima clasă menţionată nu şi-a dat seama ce răspunderi au cei bogaţi şi nici câtă grijă şi tulburare au ei datorită mijloacelor pe care le posedă. Tot ce puteau vedea era că aceştia aveau bani pe care să-i folosească, iar ei nu aveau. Şi, în general, cei bogaţi i-au privit pe toţi săracii în aceeaşi lumină, când, de fapt, există o clasă de săraci care fac tot ce le stă în putere pentru a da slavă lui Dumnezeu, de a face bine, de a trăi pentru adevăr. Aceste persoane sunt de mare

35:11 valoare. Judecata lor este bună, spiritul lor este de valoare în ochii lui Dumnezeu, iar binele pe care ei îl fac pe căile lor modeste este de zece ori mai mare decât cel făcut de cei bogaţi, deşi cei din urmă s-ar putea să dea sume mari de bani cu anumite ocazii. Cei bogaţi nu-şi dau seama că este nevoie de a face bine, de a fi bogaţi în fapte bune, gata de a împărţi, de a comunica.

35:12 ÎNŞELĂCIUNEA BOGĂŢIILOR

35:13 Unii dintre cei ce susţin a crede adevărul duc lipsă de discernământ şi nu apreciază valoarea morală. Persoanele care se laudă cu credincioşia lor faţă de lucrare şi vorbesc ca şi când ei ar şti tot ce este vrednic de a fi cunoscut nu au o inimă umilă. S-ar putea ca aceştia să aibă bani şi averi şi aceasta este suficient pentru a le oferi influenţă în faţa unora; însă, prin aceasta, nu vor câştiga nici un pic favoarea lui Dumnezeu. Banii au putere şi exercită o influenţă puternică. Adesea, desăvârşirea caracterului şi valoarea morală sunt trecute cu vederea dacă sunt deţinute de cei săraci. Însă la ce Îi folosesc lui Dumnezeu banii sau moşiile? Vitele de pe mii de dealuri Lui îi aparţin. Lumea, cu tot ce este pe ea, este a Lui. Locuitorii pământului sunt ca nişte lăcuste în faţa Lui. Oamenii şi bogăţiile lor sunt ca firele de praf care se aşează pe cântar.

35:14 Oamenii îşi privesc adesea bogăţiile şi spun: Prin înţelepciunea mea am dobândit aceste bogăţii. Însă cine le-a dat putere să adune bogăţii? Dumnezeu este Cel care le-a dat iscusinţa pe care o au, însă, în loc să-I dea Lui slavă, ei şi-o atribuie lor înşişi. El îi va încerca, îi va pune la probă şi va arunca în ţărână slava lor; El le va lua puterea şi le va risipi averile. În loc de binecuvântare, ei vor avea blestem. O faptă rea sau exploatarea sau devierea de la calea cea bună nu este tolerată

35:15 mai mult la cel ce deţine bogăţii decât la cel ce nu le are. Toate bogăţiile pe care le-au avut vreodată cei bogaţi nu ar avea suficientă valoare pentru a acoperi cel mai mic păcat în faţa lui Dumnezeu; acestea nu ar putea fi acceptate ca preţ de răscumpărare pentru nelegiuire. Doar pocăinţa, adevărata umilinţă, o inimă zdrobită şi un spirit pocăit sunt acceptate de Dumnezeu. Şi nici un om nu poate avea adevărata umilinţă, dacă aceasta nu poate fi văzută de ceilalţi. Dumnezeu nu poate accepta nimic mai puţin decât pocăinţa, mărturisirea şi părăsirea păcatului.

35:16 Mulţi bogaţi şi-au dobândit bogăţiile prin târguieli pe care le-au făcut ei înşişi, trăgând foloase, iar semenii lor săraci sau fraţii lor au fost dezavantajaţi; şi tot aceşti oameni triumfă, lăudându-se cu isteţimea şi dibăcia lor în afaceri. Însă blestemul lui Dumnezeu va cădea asupra fiecărui dolar obţinut în acest fel şi asupra venitului mâinilor lor. Pe când îmi erau arătate aceste lucruri, am putut vedea puterea acestor cuvinte ale Mântuitorului: "Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu" (Matei 19,24). Cei care au iscusinţa de a dobândi averi trebuie să vegheze continuu, căci, dacă nu, lăcomia lor îi va duce pe o cale rea şi ei nu vor mai fi cu totul cinstiţi. În acest fel, mulţi cad în ispită, se îmbogăţesc peste măsură, apreciază un lucru mai mult decât valorează în realitate şi sacrifică principiile generozităţii, bunăvoinţei şi nobleţii pentru un câştig mârşav.

35:17 Mi-a fost arătat că mulţi dintre cei ce susţin că sunt păzitori ai Sabatului iubesc atât de mult lumea şi lucrurile din lume, încât au ajuns să fie întinaţi de spiritul şi influenţa acesteia, divinul a dispărut din caracterul lor, diabolicul luându-i locul, schimbându-i pentru a sluji scopurilor lui Satana, fiind astfel instrumente ale nedreptăţii. Apoi, în contrast cu aceşti oameni, i-am văzut pe oamenii săraci, dar harnici şi cinstiţi, care sunt gata de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, care mai degrabă ar suferi ei înşişi dezavantaje decât să dea dovadă de un spirit atât de lacom şi acaparator ca aceştia;

35:18 oameni care preţuiesc o conştiinţă curată şi dreaptă, chiar în privinţa lucrurilor mici, socotindu-le de o valoare mai mare decât bogăţiile. Ei sunt întotdeauna gata de a-i ajuta pe alţii, atât de dornici de a face tot binele care le stă în putere, încât ei nu îşi adună bogăţii; veniturile lor pământeşti nu cr tc. Dacă există ceva care să necesite mijloace sau braţe de lucru, ei sunt cei dintâi interesaţi şi care răspund şi adesea fac mai mult decât le stă de fapt în putere, în acest fel lipsindu-se pe ei înşişi de unele bunuri de care au nevoie, pentru a putea face bine.

35:19 Deoarece aceşti oameni se pot lăuda cu puţin în privinţa comorilor pământeşti, s-ar putea să fie priviţi ca fiind lipsiţi de iscusinţă, judecată şi înţelepciune. Pot fi socotiţi ca fiind fără valoare, iar influenţa lor să nu fie apreciată de oameni; însă cum îi priveşte Dumnezeu pe aceşti sărmani oameni înţelepţi? Ei au preţ în ochii Săi şi, deşi nu îşi sporesc comoara de pe pământ, îşi strâng o comoară nepieritoare în ceruri. Făcând astfel, ei dovedesc o înţelepciune superioară celei dovedite de aşa-zişii creştini inteligenţi, calculaţi şi acaparatori, aşa după cum divinul, sau dumnezeiescul, este superior lucrurilor pământeşti, fireşti şi satanice. Valoarea morală este ceea ce preţuieşte Dumnezeu. Un caracter creştin nepătat de avariţie, definit prin calm, blândeţe şi umilinţă, este mai preţios în ochii Lui decât aurul cel mai pur, chiar decât aurul din Ofir.

35:20 Cei bogaţi vor fi puşi la probă mult mai mult decât au fost vreodată. Dacă ei fac faţă testului şi biruie defectele din caracterul lor şi, ca ispravnici credincioşi ai lui Hristos, înapoiază lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale Lui, li se va spune: "Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău" (Matei 25,23).

35:21 Am fost apoi îndreptată spre pilda ispravnicului necredincios: "Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în

35:22 cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?" (Luca 16,9-12).

35:23 Dacă oamenii nu Îi dau lui Dumnezeu ceea ce El le-a împrumutat spre a fi folosit pentru slava Sa, în acest fel jefuindu-L, ei vor avea o pierdere totală. El le-a împrumutat mijloace pe care le pot înmulţi, nepierzând nici o ocazie de a face bine, în acest fel făcându-şi o comoară în ceruri. Însă dacă, precum cel ce a avut un singur talant, ei îl ascund, temându-se că Dumnezeu va dobândi ceea ce a câştigat talantul lor, ei nu doar că îşi vor pierde ceea ce ar fi câştigat sporind talantul care în cele din urmă va fi înmânat ispravnicului credincios, dar vor pierde şi ceea ce le dăduse Dumnezeu iniţial cu care să lucreze. Pentru că L-au jefuit pe Dumnezeu, ei nu şi-au strâns comori în ceruri şi îşi vor pierde, de asemenea, şi comoara pământească. Ei nu au locuinţă nici pe pământ şi nici un Prieten în ceruri care să îi primească în locuinţa veşnică a celor neprihăniţi.

35:24 Domnul Hristos a declarat: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona" (Matei 6,24) - nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi bogăţiilor voastre. "Fariseii de asemenea, care erau iubitori de bani, au auzit aceste lucruri şi îşi băteau joc de El." Observaţi cuvintele adresate lor de Isus: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile: pentru că ceea ce este înălţat între oameni (adică bogăţiile dobândite prin exploatare, înşelare, îmbogăţire peste măsură, fraudă sau pe orice altă cale necinstită) constituie o urâciune în ochii lui Dumnezeu" (Luca 16,14.15). Apoi Domnul Hristos prezintă cele două caractere - bogatul, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire şi care ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire, şi Lazăr, care se afla într-o sărăcie jalnică, dezgustător la privit şi care cerşea câteva firimituri pe care bogatul nu le preţuia. Mântuitorul Îşi spune părerea cu privire la amândoi. Deşi Lazăr

35:25 era sărac şi se afla într-o stare jalnică, el avea adevărata credinţă, adevărata valoare morală pe care Dumnezeu le-a văzut şi pe care El le-a considerat de o valoare atât de mare, încât l-a luat pe suferindul sărac, dispreţuit, şi l-a aşezat în cea mai înaltă poziţie, în timp ce bogatul onorat şi iubitor de plăceri a fost azvârlit afară din prezenţa lui Dumnezeu şi aruncat în mizerie şi necaz de nedescris. Dumnezeu nu a preţuit bogăţiile acestui om bogat, pentru că el nu avea adevărata valoare morală. Caracterul lui era deficitar. Bogăţiile lui nu l-au recomandat înaintea lui Dumnezeu şi nu au avut nici o influenţă spre a-şi asigura favoarea Lui.

35:26 Prin această parabolă, Domnul Hristos a vrut să-i înveţe pe ucenici să nu judece valoarea oamenilor în funcţie de bogăţiile lor sau de onorurile pe care le primesc de la alţii. Aşa făceau fariseii care, deşi posedau atât bogăţii, cât şi onoare lumească, erau fără valoare în ochii lui Dumnezeu şi, mai mult decât atât, erau dispreţuiţi şi respinşi de El, alungaţi din privirea Sa, fiind dezgustători pentru că nu aveau valoare morală sau tărie de caracter. Ei erau corupţi, păcătoşi şi odioşi în ochii Lui. Omul sărac, dispreţuit de semenii lui muritori şi neplăcut privirilor lor, avea valoare în ochii lui Dumnezeu pentru că avea tărie şi valoare morală, lucru care l-a calificat spre a fi introdus în societatea îngerilor curaţi şi sfinţi şi a fi moştenitor împreună cu Dumnezeu şi cu Hristos.

35:27 În cadrul însărcinării pe care i-o dă, Pavel îl avertizează pe Timotei cu privire la o clasă de oameni care nu preţuiesc cuvintele sănătoase şi care apreciază în mod greşit bogăţiile. El spune: "Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în

35:28 lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea şi blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori" (1 Timotei 6,3-12). "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să poată apuca viaţa veşnică." (1 Timotei 6,17-19).

35:29 În epistola sa către Timotei, Pavel vrea să imprime în minte nevoia de a da astfel de sfaturi, încât acestea să îndepărteze înşelăciunea care îi fură atât de uşor pe cei bogaţi, aceasta din cauză că socotesc că datorită bogăţiilor lor ei sunt superiori celor săraci şi că datorită iscusinţei de a dobândi sunt superiori în înţelepciune şi judecată; pe scurt, ei socotesc acest câştig drept evlavie. Aceasta este o amăgire teribilă. Cât de puţini dau atenţie însărcinării pe care a dat-o Pavel lui Timotei, de a o face cunoscută celor bogaţi! Cât de mulţi se amăgesc pe ei înşişi că lăcomia lor este evlavie! Pavel declară: "Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig." Deşi se poate ca bogaţii să-şi dedice întreaga viaţă scopului de a dobândi bogăţii, ei nici nu aduc nimic în această lume, nici nu iau cu ei nimic din această lume. Ei trebuie să moară faţă de aceste lucruri şi să se lase de ceea ce îi costă atât de multă muncă. Pentru a dobândi aceste avuţii, ei pun totul în joc, chiar şi interesele lor veşnice, pierzând ambele lumi.

35:30 Pavel arată ce riscuri îşi asumă oamenii pentru a deveni bogaţi. Însă mulţi sunt hotărâţi să fie bogaţi, aceasta fiind preocuparea lor, şi în zelul lor,

35:31 cele veşnice sunt trecute cu vederea. Ei sunt orbiţi de Satana, care îi face să creadă că doresc acest câştig pentru un scop bun; ei îşi calcă pe conştiinţă, se înşeală singuri şi doresc continuu bogăţii, cu lăcomie. Unii ca aceştia s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu multe chinuri. Ei şi-au sacrificat principiile lor nobile, înalte, au renunţat la credinţa lor pentru bogăţie, iar dacă nu sunt dezamăgiţi în scopul pe care îl au, ei sunt dezamăgiţi datorită faptului că au presupus că aceste bogăţii le vor aduce fericire. Ei sunt încurcaţi, copleşiţi de griji; au ajuns sclavi ai avariţiei lor şi au dus familiile lor cu sila în aceeaşi sclavie, iar foloasele pe care le culeg sunt "o mulţime de chinuri". "Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele" (1 Timotei 6,17). Oamenii nu trebuie să-şi strângă bogăţii, din care nu trag nici un folos, lipsindu-se de bucuria vieţii şi, de fapt, devenind sclavi cu scopul de a-şi reţine sau spori comoara pământească.

35:32 Apostolul Pavel arată care este singura folosire corespunzătoare a bogăţiilor şi îi cere lui Timotei să-i îndemne pe cei bogaţi să facă bine, ca să poată fi bogaţi în fapte bune, gata să comunice, să dea altora, căci, făcând astfel, ei îşi strâng drept comoară pentru ei înşişi o bună temelie pentru timpul care va veni - cu referire la timpul sfârşitului -, ca să poată să apuce viaţa veşnică. Învăţăturile lui Pavel se armonizează perfect cu cuvintele lui Hristos: "Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice" (Luca 16,9). Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. În aceasta constă marele secret al fericirii, adevărata prosperitate atât sufletească, cât şi trupească.

35:33 Ascultarea de adevăr

35:34 Stimate frate D., îmi amintesc de chipul tău printre câteva alte chipuri care mi-au fost prezentate în viziune la Rochester, New York, la 25 decembrie 1865. Mi-a fost arătat că tu stai mai retras. Eşti convins că noi avem adevărul, însă nu ai experimentat încă influenţa lui sfinţitoare. Tu nu ai mers îndeaproape pe urmele paşilor Răscumpărătorului nostru, de aceea nu eşti pregătit să mergi aşa cum a umblat El. Când asculţi cuvintele adevărului, judecata ta spune că este corect, că nu poate fi contrazis; însă, de îndată, inima nesfinţită spune: "Acestea sunt vorbe grele. Cine le poate asculta? Mai bine renunţă la eforturile tale de a fi în armonie cu poporul lui Dumnezeu, căci se vor ivi tot mereu lucruri noi, ciudate, dificile; uneori va trebui să te opreşti şi ai putea la fel de bine să te opreşti acum, şi asta va fi mai bine decât să mergi mai departe."

35:35 Nu se poate să susţii că eşti de partea adevărului şi să nu-l trăieşti; tu ai preţuit întotdeauna o viaţă care se potriveşte cu mărturisirea de credinţă. Mi-a fost arătată o carte în care era scris numele tău, alături de multe alte nume. În dreptul numelui tău era o pată neagră. Tu o priveai şi spuneai: "Nu poate fi ştearsă nici-odată". Domnul Isus a ţinut mâna Sa rănită deasupra acesteia şi a spus: "Numai sângele Meu o poate şterge. Dacă tu vrei ca de acum înainte să alegi calea ascultării umile şi să te bizui doar pe meritele sângelui Meu, care să-ţi acopere nelegiuirea din trecut, Eu îţi voi şterge nelegiuirile şi îţi voi acoperi păcatele. Însă, dacă tu alegi calea călcătorilor de lege, va trebui să culegi răsplata călcătorilor de lege. Plata păcatului este moartea".

35:36 Am văzut îngeri răi care îţi dădeau târcoale şi căutau să-ţi distragă mintea de la Hristos, făcându-te să-L priveşti pe Dumnezeu doar ca pe un Dumnezeu al dreptăţii şi să pierzi din vedere iubirea, mila şi îndurarea unui Mântuitor crucificat, care îi va mântui pe deplin pe toţi cei ce vin

35:37 la El. Îngerul a spus: "Dacă păcătuieşte cineva, avem un mijlocitor la Tatăl, pe Domnul Isus Hristos Cel neprihănit".

35:38 Când eşti supus presiunii îngrijorărilor, când asculţi sugestiile lui Satana şi murmuri şi te plângi, un înger slujitor este însărcinat să-ţi aducă ajutorul de care ai nevoie şi să facă de ruşine limbajul minţii tale neîncrezătoare. Tu nu te încrezi în Dumnezeu; tu nu crezi în puterea Lui de a mântui pe deplin. Tu Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin această necredinţă cruntă şi îţi provoci ţie însuţi multă suferinţă inutilă. Am văzut îngeri sfinţi înconjurându-te, dându-i înapoi pe îngerii cei răi şi privind la tine cu milă şi întristare şi, arătând spre cer, către coroana nemuririi, îţi spuneau: "Cel ce va câştiga trebuie să lupte".

35:39 Deşi aveai îndoieli şi nedumeriri, nu ai îndrăznit să te desparţi cu totul de poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Totuşi, nu ai renunţat la tot de dragul adevărului, nu ai renunţat la eul tău, la voinţa ta. Te temi să te aşezi pe tine însuţi şi tot ce ai pe altarul lui Dumnezeu, ca nu cumva să ţi se ceară să dai înapoi o anumită parte din ceea ce ţi-a dat El cu împrumut. Îngerii cereşti sunt în cunoştinţă de cuvintele şi acţiunile tale şi îţi cunosc chiar gândurile şi intenţiile inimii. Tu, stimate frate, te temi că adevărul te va costa prea mult, însă aceasta este una dintre sugestiile lui Satana. Chiar dacă ţi s-ar lua tot ce ai, tot nu te costă prea mult; ceea ce primeşti, dacă este preţuit cum se cuvine, constituie o greutate veşnică de slavă. Cât de puţin se cere de la noi! Cât de mic este sacrificiul pe care îl putem face noi, în comparaţie cu ceea ce a făcut Domnul nostru din ceruri pentru noi! Şi, cu toate acestea, eşti cuprins de un spirit de murmurare datorită preţului vieţii veşnice. Tu, ca şi alţi fraţii de-ai tăi din __, aţi avut mari conflicte cu marele duşman al sufletelor. De multe ori, tu aproape că ai cedat în faţa luptei, însă influenţa soţiei tale şi a fiicei tale celei mari a fost decisivă.

35:40 Aceşti membri ai familiei tale ar asculta de adevăr din toată inima, dacă tu i-ai susţine.

35:41 Fiicele tale privesc la tine ca să aibă un exemplu, pentru că ele cred că tatăl lor trebuie să facă ceea ce este bine. Mântuirea ta depinde mult de calea pe care vei merge. Dacă încetezi să lupţi pentru viaţa veşnică, vei exercita o influenţă puternică în a-ţi atrage după tine copiii şi vei doborî spiritul soţiei tale credincioase, îi vei zdrobi speranţele şi nu va mai avea plăcere de viaţă. Cum te vei putea înfăţişa înaintea acestora la judecată, ca să dai mărturie că necredincioşia ta a fost spre ruina lor?

35:42 Am văzut că tu ai cedat de mai multe ori sugestiilor lui Satana, de a înceta lupta pentru adevăr, pentru că ispititorul ţi-a spus că tot vei cădea, indiferent cât de mult te-ai strădui, şi că este imposibil, aşa slab cum eşti, să duci o viaţă consacrată. Mi-a fost arătat că soţia şi fiica ta cea mare au fost îngerii tăi cei buni, care s-au întristat din cauza ta, care te-au încurajat să te împotriveşti într-o anumită măsură sugestiilor puternice ale lui Satana; şi că, datorită iubirii ce vă leagă, tu ai fost determinat să încerci din nou să-ţi agăţi credinţa tremurândă de făgăduinţele lui Dumnezeu. Satana aşteaptă să te înfrângă pentru ca să poată tresălta când te vei fi prăbuşit. Cei care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu sunt încurajaţi de tine în răzvrătirea lor. Este imposibil să fii puternic, atâta timp cât nu iei o poziţie hotărâtă de partea adevărului.

35:43 Dăruirea sistematică ţi se pare ceva inutil; tu treci cu vederea faptul că ea a fost rânduită de Dumnezeu, a cărui înţelepciune nu dă greş. El a rânduit acest plan ca să evite confuzia, să îndrepte lăcomia, avariţia, egoismul şi idolatria. Acest sistem avea să uşureze povara, şi totuşi aceasta să aibă o greutate potrivită asupra tuturor. Mântuirea omului a costat scump, însăşi viaţa Domnului slavei, care S-a dat de bunăvoie pentru a-l ridica pe om de acolo de unde a căzut şi de a-l înălţa spre a deveni moştenitor al lumii. Dumnezeu a rânduit astfel, încât omul să-şi ajute semenii

35:44 în marea lucrare a mântuirii. Cel care găseşte scuze pentru a nu face aceasta, care nu este dispus să se lepede de sine, astfel ca şi alţii să devină părtaşi ai răsplătirii cereşti, se dovedeşte nedemn de viaţa viitoare, nedemn de comoara cerească ce a costat un sacrificiu atât de mare. Dumnezeu nu doreşte nici un sacrificiu care nu este adus de bunăvoie, nici un sacrificiu cu forţa. Cei care sunt pe deplin convertiţi şi care preţuiesc lucrarea lui Dumnezeu vor da cu bucurie puţinul care li se cere, considerându-l un privilegiu care li se face.

35:45 Îngerul a spus: "Ţineţi-vă în stăpânire patimile firii pământeşti care se războiesc cu sufletul". Tu te-ai împiedicat în reforma sanitară. Aceasta îţi pare că este o anexă inutilă, ataşată adevărului. Nu este aşa; aceasta este o parte a adevărului. Prin aceasta, ai în faţă o lucrare care va deveni mai dificilă decât oricare alta pe care ai avut-o. În timp ce şovăieşti şi te dai înapoi şi nu apuci binecuvântarea pe care este privilegiul tău să o primeşti, tu suferi o pierdere. Te împiedici tocmai de binecuvântarea pe care cerul a aşezat-o în calea ta şi care ar face ca progresul tău să fie mai puţin dificil. Satana îţi prezintă acest lucru în cel mai neplăcut mod, pentru ca tu să lupţi împotriva a ceea ce s-ar dovedi de cel mai mare folos pentru tine, pentru sănătatea ta fizică şi spirituală. Dintre toţi oamenii, tu eşti unul care ar putea beneficia de pe urma reformei sanitare; adevărul primit în orice punct în această chestiune a reformei va fi de cel mai mare folos. Tu ai fost în primejdia de a fi doborât la un moment dat de paralizie, jumătate din tine devenind astfel fără viaţă. Tăgăduirea apetitului ar fi o salvare pentru tine, cu toate că, tu vezi în aceasta o mare îngrădire.

35:46 Motivul pentru care tinerii din generaţia prezentă nu sunt mai mult înclinaţi spre religie este datorită greşelilor din educaţia lor. Nu este dragoste adevărată cea care le îngăduie patima sau neascultarea de regulile părinţilor fără a fi pedepsiţi. "Cât de înclinat este lăstarul,

35:47 tot aşa va fi şi copacul." Mama trebuie să aibă întotdeauna cooperarea tatălui în eforturile ei de a pune o temelie bună a unui caracter creştin în copiii ei. Un tată copilăros nu trebuie să închidă ochii în faţa greşelilor copiilor săi doar pentru că nu este plăcut să administreze pedeapsa. Voi amândoi trebuie să vă treziţi şi, cu hotărâre, dar nu aspru, să-i faceţi pe copii să înţeleagă că trebuie să vă asculte.

35:48 Un tată nu trebuie să fie ca un copil, care acţionează doar din impuls. El este legat de familia sa prin legături sacre, sfinte. Fiecare membru al familiei priveşte la tatăl. Chiar numele lui constituie o definiţie reală a ceea ce trebuie să fie soţul. (N.T.: În limba engleză, cuvântul pentru soţ este "hus-band" sau "house-band", ceea ce înseamnă "cel ce îi leagă pe cei din casă"). El este legiuitorul, dovedind prin bărbăţia sa virtuţi puternice, energie, integritate, cinste şi utilitate practică. Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineaţă şi de seară, în timp ce soţia şi copiii i se ataşează în rugăciune şi laudă. Într-o asemenea casă, Domnul Isus va zăbovi, iar prin influenţa Sa liniştită, în mijlocul celor mai înălţătoare scene, se vor auzi exclamaţii pline de bucurie: "Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul" (Isaia 8,18). Mântuiţi, mântuiţi pentru veşnicie! Eliberaţi de stricăciunea care este în lume prin pofte şi, prin sângele lui Hristos, făcuţi moştenitori ai nemuririi! Am văzut că doar puţini taţi îşi dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au învăţat să se stăpânească şi, până când nu vor învăţa această lecţie, ei vor realiza puţin în privinţa creşterii copiilor lor. Stăpânirea de sine desăvârşită va acţiona ca o vrajă asupra familiei. Când este atinsă, se obţine o mare biruinţă. Atunci ei pot să-şi educe copiii spre a fi stăpâni pe ei înşişi.

35:49 Inima mea tânjeşte de dor după comunitatea din __, pentru că acolo trebuie adusă la îndeplinire o lucrare. Este în planul lui Dumnezeu să aibă un popor în acel loc. Acolo există material pentru o biserică bună, însă este multă muncă pentru a îndepărta muchii colţuroase şi a-i pregăti pentru a lucra în ordine, uniţi.

35:50 Până acum s-a întâmplat ca, dacă unul sau doi au simţit necesitatea de a se trezi şi a sta uniţi şi mai hotărâţi pe platforma înaltă a adevărului, alţii nu făceau nici un efort de a se trezi. Satana pune în ei un spirit de răzvrătire, spre a-i descuraja pe cei care vor să înainteze. Ei se încăpăţânează când sunt îndemnaţi să se implice în lucrare; unii sunt stăpâniţi de un duh de împietrire şi, când ar trebui să ajute, ei împiedică. Unii nu vor să se supună cuţitului şlefuitor al lui Dumnezeu. Când acesta trece peste ei şi suprafaţa care nu este netedă este îndreptată, ei se plâng de lucru prea mult şi prea greu. Ei vor să iasă afară din atelierul de şlefuit al lui Dumnezeu, pentru ca defectele lor să rămână neatinse. În starea lor ei par a fi adormiţi, însă singura lor nădejde este de a rămâne acolo unde defectele din caracterul lor creştin vor fi văzute şi îndreptate.

35:51 Unii îşi îngăduie patima păcătoasă care se războieşte împotriva sufletului şi este un continuu obstacol în calea înaintării lor spirituale. Conştiinţa lor îi acuză mereu şi, dacă se spun adevăruri directe, ei sunt predispuşi să fie ofensaţi. Ei se osândesc singuri şi consideră că subiectele au fost alese în mod special pentru a atinge cazul lor. Se întristează şi se simt jigniţi, retrăgându-se singuri din adunările sfinţilor. Ei părăsesc adunările lor, căci astfel conştiinţa nu le va mai fi tulburată. Curând îşi pierd interesul pentru adunări şi dragostea pentru adevăr, iar dacă nu se produce o totală reformă în viaţa lor, ei se vor întoarce şi îşi vor relua poziţia de partea oştirii răzvrătite, care stă sub steagul negru al lui Satana. Dacă aceştia îşi vor răstigni patimile firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul, ei se vor da la o parte din cale şi acolo săgeţile adevărului vor trece pe lângă ei fără să le facă vreun rău. Însă, dacă îşi îngăduie patimi păcătoase şi astfel îşi îndrăgesc idolii, ei se fac singuri o ţintă pe care să o lovească săgeţile adevărului, şi dacă acesta se rosteşte, ei vor fi răniţi. Unii cred că nu-şi pot reforma viaţa, că şi-ar sacrifica sănătatea dacă ar încerca să se lase de ceai, cafea şi mâncarea de carne. Satana le sugerează aceste lucruri. Tocmai aceste stimulente puternice

35:52 sunt cele care le subminează sănătatea şi pregăteşte organismul pentru boli acute, prin faptul că slăbesc maşinăria fină a naturii şi dărâmă fortificaţiile ridicate de ea împotriva bolii şi slăbirii premature.

35:53 Cei care fac o schimbare şi se lasă de aceşti stimulenţi care nu sunt naturali vor simţi pentru un timp o pierdere şi vor suferi mult fără ele, ca şi beţivul care este legat de alcool. Dacă i se iau băuturile acelea vătămătoare, el suferă teribil. Natura îi va veni în ajutor şi va rămâne la postul ei, până când el va repune la loc falsul reazem. Unii au simţurile naturale atât de amorţite, încât naturii îi va trebui ceva timp pentru refacere în urma abuzului făcut datorită obiceiurilor păcătoase ale omului, îngăduirea unui apetit lacom, destrăbălat, care i-a slăbit puterea. Oferiţi naturii o şansă, şi ea se va mobiliza, făcându-şi bine şi nobil partea ei. Folosirea stimulentelor nenaturale este vătămătoare pentru sănătate şi are ca rezultat amorţirea creierului, făcând imposibilă aprecierea lucrurilor veşnice. Cei care cultivă aceşti idoli nu pot evalua cum se cuvine mântuirea pe care a realizat-o Domnul Hristos pentru ei printr-o viaţă de tăgăduire de sine, de suferinţă şi ocară continuă, iar în final, dându-şi propria Sa viaţă fără de păcat pentru a salva de la moarte pe omul ce trebuia să piară.

35:54 Asigurare pe viaţă

35:55 Mi-a fost arătat că adventiştii păzitori ai Sabatului nu trebuie să se angajeze în asigurarea pe viaţă. Aceasta este o afacere comercială lumească, pe care Dumnezeu nu o aprobă. Cei care se angajează într-o astfel de întreprindere se unesc cu lumea, în timp ce Dumnezeu cheamă pe poporul Său să iasă din mijlocul ei şi să se separe de ea. Îngerul a spus: "Domnul Hristos v-a cumpărat prin jertfa vieţii Sale.

35:56 Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (1 Corinteni 6,19-20). Aceasta este singura asigurare pe viaţă pe care cerul o aprobă.

35:57 Asigurarea pe viaţă este o politică lumească, ce îi determină pe fraţii noştri să se îndepărteze de simplitatea şi curăţia Evangheliei. Orice îndepărtare de acest fel ne slăbeşte credinţa şi ne micşorează spiritualitatea. Îngerul a spus: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată" (1 Petru 2,9). Ca popor, noi aparţinem într-un sens special Domnului. Domnul Hristos ne-a cumpărat. Îngeri care excelează în putere ne înconjoară. Nici o vrabie nu cade pe pământ fără a fi observată de Tatăl nostru ceresc. Până şi perii capului nostru sunt număraţi. Dumnezeu S-a îngrijit de poporul Său. El le poartă de grijă în mod deosebit şi ei nu ar trebui să fie neîncrezători în providenţă, angajându-se într-o politică lumească.

35:58 Dumnezeu a rânduit ca noi, ca popor, să ne distingem prin simplitate şi sfinţenie. Cei care se angajează în această politică lumească investesc mijloace care aparţin lui Dumnezeu, pe care El li le-a încredinţat spre a fi folosite în lucrarea Sa, pentru înaintarea acesteia. Doar puţini vor fi aceia care vor realiza vreun beneficiu de pe urma asigurării pe viaţă şi, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, chiar şi acesta se va dovedi un rău, şi nu un folos. Aceia pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnicii Săi nu au dreptul să aşeze în rândurile duşmanului mijloacele pe care Dumnezeu le-a încredinţat lor spre a fi folosite pentru cauza Sa.

35:59 Satana caută în mod continuu să influenţeze pe poporul ales al lui Dumnezeu, dorind să le distragă mintea de la solemna lucrare de pregătire pentru scenele din viitor. El este, în adevăratul sens

35:60 al cuvântului, un înşelător, un fermecător iscusit. El îmbracă planurile şi cursele sale în veşminte de lumină împrumutate din ceruri. El a ispitit-o pe Eva să mănânce din fructul oprit, făcând-o să creadă că prin aceasta ar avea multe foloase. Satana îi determină pe agenţii săi să vină cu diferite invenţii, cum ar fi brevetele, autorizaţiile şi alte întreprinderi de felul acesta, pentru ca adventiştii de ziua a şaptea care se grăbesc să se îmbogăţească să cadă în ispită, să fie prinşi în cursă şi să se străpungă singuri cu multe chinuri. El este foarte treaz, foarte ocupat în a se angaja să-i înrobească pe oameni şi, prin intermediul celor lumeşti, el îi aţâţă în mod continuu pe cei nechibzuiţi care susţin că sunt de partea adevărului să se unească cu cei lumeşti. Pofta ochilor, dorinţa după lucruri excitante şi distracţii plăcute constituie o ispită şi o capcană pentru poporul lui Dumnezeu. Satana are multe urzeli fine, plase periculoase, care sunt astfel întocmite, încât să pară nevinovate, dar prin care el se pregăteşte cu dibăcie să înnebunească pe poporul lui Dumnezeu. Există spectacole plăcute, distracţii, conferinţe frenologice şi o nesfârşită diversitate de asemenea întreprinderi care apar în mod continuu, calculate astfel ca să determine pe poporul lui Dumnezeu să iubească lumea şi lucrurile din lume. Prin această unire cu lumea, credinţa slăbeşte, iar mijloacele care ar trebui investite în cauza adevărului prezent trec în rândurile vrăjmaşului. Prin aceste canale diverse, se storc cu dibăcie banii poporului lui Dumnezeu, şi prin aceasta ei Îl întristează pe Dumnezeu.