35:48 Un tată nu trebuie să fie ca un copil, care acţionează doar din impuls. El este legat de familia sa prin legături sacre, sfinte. Fiecare membru al familiei priveşte la tatăl. Chiar numele lui constituie o definiţie reală a ceea ce trebuie să fie soţul. (N.T.: În limba engleză, cuvântul pentru soţ este "hus-band" sau "house-band", ceea ce înseamnă "cel ce îi leagă pe cei din casă"). El este legiuitorul, dovedind prin bărbăţia sa virtuţi puternice, energie, integritate, cinste şi utilitate practică. Tatăl este într-un sens preotul casei, cel care aduce pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineaţă şi de seară, în timp ce soţia şi copiii i se ataşează în rugăciune şi laudă. Într-o asemenea casă, Domnul Isus va zăbovi, iar prin influenţa Sa liniştită, în mijlocul celor mai înălţătoare scene, se vor auzi exclamaţii pline de bucurie: "Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul" (Isaia 8,18). Mântuiţi, mântuiţi pentru veşnicie! Eliberaţi de stricăciunea care este în lume prin pofte şi, prin sângele lui Hristos, făcuţi moştenitori ai nemuririi! Am văzut că doar puţini taţi îşi dau seama de responsabilitatea pe care o au. Ei nu au învăţat să se stăpânească şi, până când nu vor învăţa această lecţie, ei vor realiza puţin în privinţa creşterii copiilor lor. Stăpânirea de sine desăvârşită va acţiona ca o vrajă asupra familiei. Când este atinsă, se obţine o mare biruinţă. Atunci ei pot să-şi educe copiii spre a fi stăpâni pe ei înşişi.