34:61 în cadrul celor şase zile lucrătoare pe care Dumnezeu le-a dat omului şi grija de a nu călca nici măcar o singură oră din timpul sfânt, pe care Dumnezeu L-a pus deoparte pentru El Însuşi. Nu există nici o lucrare care să fie atât de importantă pentru om, încât să-l facă să calce porunca a patra a lui Iehova. Sunt cazuri în care Domnul Hristos a îngăduit să se facă ceva în Sabat, atunci când este vorba de salvarea vieţii oamenilor şi animalelor. Însă, dacă încălcăm litera poruncii a patra în folosul nostru, pentru un avantaj financiar, noi ajungem călcători ai Sabatului şi suntem vinovaţi de călcarea tuturor poruncilor, căci, dacă greşim într-una singură, ne facem vinovaţi de toate. Dacă pentru bogăţie călcăm porunca expresă a lui Iehova, cum dovedim noi că îndeplinim porunca de a ne opri piciorul în ziua Sabatului? Unde punem noi limitările? Dacă păcătuim într-un lucru mic şi socotim că nu facem cine ştie ce păcat, conştiinţa se împietreşte, simţurile se tocesc, până când putem ajunge chiar mai departe, muncind din ce în ce mai mult în Sabat, între timp amăgindu-ne că suntem păzitori ai Sabatului, când, potrivit cu standardul lui Hristos, noi călcăm toate poruncile sfinte ale lui Dumnezeu. Păzitorii Sabatului greşesc în această privinţă; însă Dumnezeu vorbeşte foarte clar şi toţi aceia care consideră că pot câştiga astfel ceva timp şi anumite foloase, încălcând într-o mică măsură timpul care aparţine Domnului, vor avea de pierdut, mai curând sau mai târziu. El nu îi poate binecuvânta aşa cum I-ar plăcea să o facă, pentru că ei Îi dezonorează Numele şi nu apreciază preceptele Sale la adevărata lor valoare. Blestemul lui Dumnezeu va fi asupra lor, iar ei vor pierde de zece sau douăzeci de ori mai mult decât au câştigat. "Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?... Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul în întregime." (Maleahi 3,8.9).