32:57 Unii dintre cei bogaţi nu sunt reţinuţi în a nu da pentru pastori. Ei îşi menţin obiceiul de a dărui sistematic şi se laudă pentru punctualitatea şi generozitatea lor, crezând că datoria lor se sfârşeşte acolo. Aşa se pare, însă datoria lor nu se termină aici. Dumnezeu are anumite cerinţe pe care ei nu le realizează. Şi societatea are anumite cerinţe de la ei; şi semenii lor. Fiecare membru al familiei lor are cerinţe din partea lor. Toate aceste cerinţe trebuie luate în seamă; nimeni nu trebuie trecut cu vederea sau neglijat. Unii oameni dau pentru pastori şi pun în vistierie cu atâta satisfacţie, ca şi cum prin aceasta şi-ar plăti intrarea în ceruri. Unii socotesc că nu pot face nimic pentru a susţine cauza lui Dumnezeu decât dacă au mereu un venit substanţial. Ei simt că nu pot ajunge nicidecum la ţintă. Dacă Mântuitorul le-ar spune aceleaşi cuvinte pe care i le-a spus tânărului bogat - "Du-te, vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-Mă" (Matei 19,21) - ei ar pleca foarte întristaţi, alegând, ca şi acesta, să rişte păstrându-şi idolii, bogăţiile, decât să meargă să dea altora pentru a-şi asigura o comoară în ceruri. Acest tânăr susţinea că păzise toate poruncile lui Dumnezeu cu grijă din tinereţea sa şi, încrezător în credincioşia şi neprihănirea sa, gândind că este desăvârşit,