32:48 Bunăvoinţa adevărată, nobilă, dezinteresată, se găseşte foarte rar la cei bogaţi. În ambiţia lor după îmbogăţire, ei trec cu vederea cerinţele omenirii. Ei nu pot vedea sau simţi situaţia strâmtorată, neplăcută, în care se află fraţii lor săraci care, poate, au muncit la fel de greu ca şi ei. Ca şi Cain, ei spun: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" "Eu am muncit din greu pentru ceea ce am realizat; trebuie să am grijă de ceea ce am." În loc să se roage: "Ajută-ne să simţim împreună cu fraţii noştri", preocuparea lor constantă este să nu ştie că aceştia au necazuri sau că ar avea vreo pretenţie din partea lor să simtă împreună cu ei sau să fie generoşi cu ei.