32:39 strică templul lui Dumnezeu, încălcând încontinuu legile fiinţei lor prin muncă excesivă, şi totuşi ei consideră acest lucru o virtute. Când Dumnezeu îi cheamă să dea socoteală, când le cere talanţii pe care li i-a încredinţat, cu dobândă, ce pot spune ei? Ce scuză pot găsi? Dacă ar fi fost păgâni care să nu ştie nimic despre Dumnezeul cel viu şi, în zelul lor idolatru, s-ar fi lăsat în voia soartei, cazurile lor ar putea fi atunci mai uşor de tolerat. Însă ei au avut lumina, au avut avertizare după avertizare să-şi păstreze corpul, pe care Dumnezeu îl numeşte templul Său, într-o stare cât mai bună de sănătate în aşa fel, încât să-L poată proslăvi pe El atât cu trupul, cât şi cu spiritul, care sunt ale Lui. Ei au desconsiderat învăţăturile lui Hristos. "Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră." (Matei 6,19- 21). Ei lasă ca îngrijorările vieţii să-i copleşească. Însă ei, cei care sunt bogaţi, vor cădea în ispită, în cursă, şi în multe patimi nesăbuite şi vătămătoare, care îi duc pe oameni la distrugere şi pierzare. Ei se închină înaintea comorii lor pământeşti, aşa cum păgânul cel ignorant se închină înaintea idolilor săi.