English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian / Ellen White / Web / Mărturii pentru comunitate vol.1

Adventist

Romanian

Printable ModePrintable Mode

Mărturii pentru comunitate vol.1, 32


32:1 Drepturile părinţilor - 2

32:2 Pastorii noştri

32:3 În viziunea care mi-a fost dată la Rochester, New York, la data de 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că avem în faţă o lucrare foarte solemnă. Noi nu ne dăm seama de importanţa şi măreţia acesteia. Observând indiferenţa evidentă pretutindeni, am fost alarmată atât pentru pastori, cât şi pentru membri. Se pare că lucrarea adevărului prezent este afectată de o paralizie. Se pare că lucrarea lui Dumnezeu stă pe loc. Pastorii şi poporul nu sunt pregătiţi pentru timpul în care trăiesc şi aproape toţi cei care susţin a crede adevărul prezent sunt nepregătiţi pentru a înţelege lucrarea de pregătire necesară acestui timp. În starea lor prezentă, cu ambiţii lumeşti, lipsă de consacrare faţă de Dumnezeu şi preocuparea pentru sine, ei sunt cu totul nepregătiţi pentru a primi ploaia târzie şi de a face tot ce le stă în putinţă pentru a se împotriva mâniei lui Satana care, prin invenţiile lui, îi poate face să se lepede de credinţă, încântându-i cu cine ştie ce amăgire. Ei gândesc că stau foarte bine când, de fapt, stau foarte rău.

32:4 Pastorii şi poporul trebuie să înainteze mai mult în lucrarea de reformă. Ei trebuie să înceapă fără întârziere să-şi îndrepte obiceiurile în ce priveşte felul cum mănâncă, beau, se îmbracă şi lucrează. Am văzut că destul de mulţi pastori nu s-au trezit în ceea ce priveşte acest subiect important. Ei nu sunt cu toţii acolo unde ar trebui să fie. Urmarea este că unii nu pot arăta decât puţine roade ale lucrării lor. Pastorii trebuie să fie exemple pentru turma lui Dumnezeu. Însă ei nu sunt scutiţi de ispitirile lui Satana. Tocmai ei sunt aceia pe care el caută să-i prindă în cursă. Dacă

32:5 reuşeşte să amăgească un pastor să se simtă în siguranţă în cele fireşti şi, în acest fel, să-i distragă mintea de la lucrare sau să-l înşele în privinţa stării lui proprii în faţa lui Dumnezeu, Satana a realizat foarte mult.

32:6 Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu progresează aşa cum ar trebui şi aşa cum ar putea. Pastorii trebuie să înceapă să lucreze cu energie, devotament şi stăruinţă hotărâtă - ceea ce are nevoie această lucrare. Ei au de luptat cu un adversar vigilent, ale cărui iscusinţă şi stăruinţă sunt neobosite. Efortul slab al pastorilor şi poporului nu suportă nici o comparaţie cu cel al adversarului lor, diavolul. Într-o parte, sunt pastorii care luptă pentru bine şi au de partea lor ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor îngeri. Ei trebuie să fie puternici, viteji şi cu totul devotaţi pentru cauza în care s-au înrolat, fără să aibă vreun interes lăturalnic. Ei nu trebuie să fie încurcaţi de lucrurile acestei vieţi, pentru a putea fi pe plac Aceluia care i-a ales să fie ostaşii Lui.

32:7 De cealaltă parte, se află Satana şi îngerii lui, cu toţi agenţii lui de pe pământ, care fac orice efort cu putinţă şi folosesc orice fel de amăgire pentru a strecura erori, a instiga la rău şi pentru a-şi camufla hidoşenia şi urâţenia printr-o mască plăcută. Satana îmbracă egoismul, făţărnicia şi orice alt fel de înşelăciune cu un veşmânt de aparentă neprihănire şi adevăr şi triumfă când are succes chiar cu pastorii şi membrii care susţin că îi cunosc vicleniile. Cu cât stau mai departe de Hristos, marele Conducător, cu atât ei vor fi mai puţin asemenea Lui în caracter şi cu atât se vor asemăna mai mult, în ceea ce priveşte viaţa şi caracterul slujitorilor, cu marele lor adversar şi cu atât mai sigur va fi acesta de ei în cele din urmă. În timp ce susţin că sunt slujitori ai lui Hristos, ei sunt slujitori ai păcatului. Unii pastori îşi concentrează prea mult mintea la salariul pe care îl primesc. Ei lucrează pentru salariu şi pierd din vedere sfinţenia şi însemnătatea lucrării.

32:8 Unii devin leneşi şi neglijenţi în lucrul lor; ei fac paşi, dar sunt slabi, şi eforturile lor nu au succes.

32:9 Inimile lor nu sunt la lucru. Teoria adevărului este clară. Mulţi dintre ei nu au cercetat adevărul prin studiu profund şi rugăciune stăruitoare şi nu cunosc nimic din ceea ce înseamnă preţul şi valoarea acestuia, în împrejurări în care trebuie să-şi susţină poziţia în faţa opoziţiei vrăjmaşilor acestuia. Ei nu cred că este necesar să aibă un spirit de totală consacrare pentru lucrare. Interesele lor sunt împărţite între ei înşişi şi lucrare.

32:10 Am văzut că, înainte ca lucrarea lui Dumnezeu să poată face vreun progres, pastorii trebuie să fie convertiţi. Când se vor converti, ei vor fi mai puţin preocupaţi de salarii şi vor acorda mai mult interes lucrării celei sfinte, importante şi solemne pe care au acceptat-o din mâna lui Dumnezeu şi pe care El le pretinde să o aducă la îndeplinire cu credincioşie şi bine, ca unii care Îi vor da Lui o socoteală strictă. Îngerii raportori înregistrează faptele lor în fiecare zi, cu credincioşie. Toate faptele lor, şi chiar intenţiile şi scopurile inimii stau descoperite cu credincioşie. Nimic nu este ascuns de ochiul atotvăzător al Aceluia cu care avem a face. Aceia care şi-au pus toate energiile în slujba cauzei lui Dumnezeu, care au îndrăznit să pornească şi au investit ceva, vor simţi că lucrarea lui Dumnezeu este o parte din ei înşişi şi nu vor lucra doar pentru salariu. Ei nu vor fi slujitori doar de formă, care caută să-şi facă pe plac lor înşişi, ci se vor consacra împreună cu toate interesele lor în această lucrare solemnă.

32:11 Unii sunt în pericol, în lucrarea publică din cadrul comunităţilor, de a face greşeli pentru că nu lucrează minuţios. Pentru binele lor şi pentru interesul cauzei, ei ar trebui să se cerceteze îndeaproape, să-şi încerce motivele şi să se asigure că nu sunt egoişti. Ei trebuie să vegheze ca nu cumva, în timp ce predică adevăruri directe altora, să nu greşească netrăind după aceeaşi regulă şi îngăduindu-i lui Satana să înlocuiască cercetarea adâncă a inimii cu altceva. Ei trebuie să fie cinstiţi cu ei înşişi şi cu lucrarea lui Dumnezeu, ca să nu ajungă să lucreze pentru salariu şi să piardă din vedere caracterul înalt şi important al lucrării. Ei nu trebuie să lase eul să domnească în locul lui Isus şi să fie

32:12 atenţi să nu le spună păcătoşilor din Sion: "Staţi bine", când, de fapt, Dumnezeu a pronunţat un blestem asupra lor.

32:13 Pastorii ar trebui să se trezească la acel fel de viaţă, zel şi devotament de care au fost aproape străini o bună bucată de vreme, pentru că nu au umblat cu Dumnezeu. În multe locuri, cauza lui Dumnezeu nu face progrese. Este nevoie de lucrare cu sufletele.

32:14 Oamenii sunt copleşiţi de îmbuibarea cu mâncare şi băutură şi de grijile acestei vieţi. Ei se fac tot mai mult părtaşi unui spirit de întreprinderi lumeşti, vremelnice. Sunt ambiţioşi după câştig. Spiritualitatea şi devoţiunea sunt rare. Spiritul care predomină este acela de a lucra, de a acumula şi de a adăuga la ceea ce au deja. "Care va fi sfârşitul acestor lucruri?" a constituit povara întrebării mele.

32:15 Întâlnirile din cadrul Conferinţelor nu au realizat bunuri de durată. Cei care participă la adunări aduc cu ei un spirit de afaceri. Pastorii şi membrii îşi aduc frecvent marfa la aceste adunări mari şi astfel adevărurile rostite de la amvon nu fac impresie asupra inimii. Sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu, nu-şi poate face lucrarea sa vitală; cade blând asupra ascultătorilor. Cuvântul cel înalt al lui Dumnezeu este amestecat prea mult cu lucrurile obişnuite ale vieţii.

32:16 Pastorii trebuie să fie convertiţi înainte de a putea întări pe fraţii lor. Ei nu trebuie să se predice pe ei înşişi, ci pe Hristos şi neprihănirea Sa. Este nevoie de reformă în popor, însă aceasta trebuie să-şi înceapă lucrarea curăţitoare mai întâi în rândul pastorilor. Ei sunt străjeri pe zidurile Sionului pentru a da tonul de avertizare pentru cei nepăsători şi indiferenţi şi, de asemenea, pentru a zugrăvi soarta fariseului din Sion. Mie mi s-a părut că unii pastori au uitat că Satana este încă viu şi tot aşa de perseverent, stăruitor şi iscusit cum a fost întotdeauna; de aceea el caută încă să ispitească sufletele de pe cărarea neprihănirii.

32:17 O parte importantă a lucrării pastorului este aceea de a prezenta cu credincioşie poporului reforma sanitară, aşa cum este ea legată de întreita solie îngerească, fiind o parte integrantă

32:18 a acesteia. Trebuie să o adopte ei înşişi negreşit şi să o vestească tuturor acelora care susţin a crede adevărul.

32:19 Pastorii nu trebuie să aibă alte interese decât cele legate de marea lucrare de a conduce sufletele la adevăr. Pentru aceasta, este nevoie de toate puterile lor. Ei nu trebuie să se angajeze în afaceri, negoţ sau orice altă lucrare în afara acestei mari lucrări. Solemna însărcinare dată lui Timotei stă cu tot atâta greutate şi asupra lor, implicând cele mai solemne obligaţii şi cele mai înfricoşătoare responsabilităţi: "Te rog fierbinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura." "Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba" (2 Timotei 4,1.2.5).

32:20 Obiceiurile greşite de viaţă pe care le avem ne-au slăbit puterile mintale şi fizice, însă toată puterea pe care o putem dobândi printr-o vieţuire corespunzătoare şi printr-o grijă atentă faţă de viaţă şi sănătate ar trebui să ne consacre fără rezervă în lucrarea pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o. Noi nu ne putem permite să folosim cele câteva puteri pipernicite, mutilate, pe care le avem pentru a sluji la mese sau să amestecăm negustoria cu lucrarea pe care ne-a încredinţat-o Dumnezeu. Acum este nevoie de orice putere mintală şi corporală. Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de acest lucru şi nu ne putem implica în nici o altă activitate, în afară de această măreaţă lucrare, fără a ne lipsi mintea şi trupul de timp şi putere, slăbindu-ne în acelaşi timp vigoarea şi forţa pentru cauza lui Dumnezeu. Pastorii care fac acest lucru nu vor avea acel timp necesar pentru meditaţie şi rugăciune şi acea tărie şi limpezime a minţii pe care trebuie să o aibă pentru a înţelege cazurile acelora care au nevoie de ajutor şi de a fi pregătiţi să lucreze "la timp şi ne la timp". Un cuvânt rostit la vreme potrivită poate salva un suflet sărman, doborât de îndoială, greşeli şi care se clatină. Pavel îl îndemna pe Timotei: "Pune-ţi pe inimă aceste lucruri,

32:21 îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi" (1 Timotei 4,15).

32:22 În însărcinarea pe care le-a dat-o Isus ucenicilor Săi, El le-a spus: "Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer" (Matei 18,18). Dacă aceasta este lucrarea plină de răspundere înfricoşătoare a pastorilor lui Dumnezeu, cât de important este atunci ca ei să i se consacre cu totul şi să vegheze asupra sufletelor, ca unii care vor da socoteală pentru aceasta. Trebuie oare să se strecoare aici vreun interes lăturalnic sau egoist, care să abată inima de la lucrare? Unii pastori zăbovesc prea mult pe la casele lor, iar în Sabat aleargă şi apoi se întorc şi îşi epuizează energiile în treburile fermei sau ale gospodăriei. Ei lucrează pentru ei înşişi în timpul săptămânii, iar restul de energii istovite le folosesc lucrând pentru Domnul. Însă El nu acceptă asemenea eforturi slabe. Ei nu îşi cruţă eforturile mintale şi fizice. Cele mai bune eforturi ale lor sunt slabe. Însă după ce s-au ocupat şi s-au încurcat în toate zilele de lucru ale săptămânii cu grijile şi îngrijorările acestei vieţi, ei sunt cu totul neînstare pentru lucrarea cea înaltă, sfântă, importantă a lui Dumnezeu. Destinul sufletelor depinde de calea pe care apucă şi de hotărârile pe care le iau. Cât de important este atunci ca ei să fie cumpătaţi în toate lucrurile, nu doar în mâncare, ci şi în muncă, astfel ca tăria lor să fie neabătută şi cu totul consacrată chemării lor celei sfinte.

32:23 Unii care susţin că ei cred în adevărul prezent au făcut o mare greşeală: au introdus negustoria în cursul unor serii de adunări, iar prin afacerile lor, au distras minţile oamenilor de la scopul întrunirilor. Dacă ar fi acum pe pământ, Domnul Hristos i-ar izgoni pe aceşti vânzători şi traficanţi, fie că sunt pastori, fie că sunt membri, cu un bici din curele subţiri, ca atunci când a intrat în Templul din vechime şi "a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei şi

32:24 le-a zis: 'Este scris: Casa Mea se va chema o Casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari'." (Matei 21, 12.13). Aceşti traficanţi poate că s-au scuzat că articolele pe care le aveau de vânzare erau pentru jertfe. Însă ţinta lor era de a obţine câştig, de a obţine bani, de a acumula.

32:25 Mi-a fost arătat că, dacă facultăţile morale şi intelectuale nu ar fi fost întunecate prin obiceiuri rele de vieţuire, pastorii şi membrii ar fi putut discerne mai repede rezultatele rele ale amestecării lucrurilor sfinte cu cele obişnuite. Pastorii care au stat la amvon şi au ţinut o cuvântare dintre cele mai solemne, iar apoi s-au ocupat de negustorie, făcând pe vânzătorii chiar în Casa lui Dumnezeu, au distras minţile ascultătorilor de la impresiile primite şi au distrus roada lucrului lor. Dacă simţurile nu le-ar fi fost tocite, ei ar fi avut discernământul să ştie că au coborât lucrurile sfinte la acelaşi nivel cu cele comune. Sarcina de a vinde publicaţiile noastre nu trebuie să stea asupra pastorilor care lucrează cu cuvântul şi învăţătura. Timpul şi tăria lor trebuie păstrate pentru ca să fie folosite cu totul în seriile de întruniri. Ei nu trebuie să-şi folosească timpul şi puterea pentru a vinde cărţile noastre, când acestea pot fi foarte bine aduse înaintea publicului de către aceia care nu au asupra lor sarcina predicării Cuvântului. Atunci când se pătrunde în câmpuri noi, s-ar putea să fie necesar ca pastorul să ia publicaţii cu el, pe care să le ofere spre vânzare oamenilor, şi s-ar putea să fie necesar în alte împrejurări să facă tranzacţii de afaceri în vederea publicaţiilor. Însă o asemenea lucrare trebuie evitată ori de câte ori poate fi făcută de altcineva.

32:26 Pastorii au tot ceea ce le trebuie pentru a propovădui cuvântul şi, după ce au rostit solemnul adevăr în faţa poporului, ei trebuie să aibă o demnitate umilă ca predicatori ai măreţului adevăr şi ca reprezentanţi ai adevărului prezentat poporului. După ce au depus efort, ei au nevoie de odihnă. Chiar vânzarea de cărţi referitoare la adevărul prezent reprezintă o grijă, o povară pentru minte şi o

32:27 oboseală pentru corp. Dacă există din aceia care au forţe de rezervă şi care pot fi împovăraţi fără să li se facă rău, există o lucrare importantă pentru ei, şi aceasta doar a început atunci când au rostit adevărul în faţa poporului. Apoi vine predicarea exemplară, grija atentă, preocuparea de a face bine altora, discuţiile, vizitele şi conversaţia la gura sobei din casă în casă, încercarea de a înţelege starea minţii şi starea spirituală a celor care au ascultat cuvântarea rostită de buzele lor; îndemnând pe unul, sfătuind, mustrând pe altul, mângâind pe cei în necaz, în suferinţe, şi pe cei deznădăjduiţi. În măsura în care este posibil, mintea nu trebuie să fie obosită pentru ca ei să poată fi oameni eficienţi, care să lucreze "la timp şi ne la timp". Ei trebuie să asculte de sfatul dat de Pavel lui Timotei:

32:28 "Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele" (1 Timotei 4,15).

32:29 Unii socotesc că răspunderea pe care o au este foarte uşoară. Ei simt că, după ce părăsesc amvonul, lucrarea lor s-a terminat. Este o datorie şi aceea de a face vizite, de a discuta; iar oamenii într-adevăr dornici de tot binele care este pentru ei şi care doresc să audă şi să asculte pentru a putea vedea clar toate lucrurile nu sunt mulţumiţi şi satisfăcuţi. Pastorii se scuză pentru că sunt obosiţi şi totuşi unii dintre ei îşi istovesc puterile şi îşi risipesc timpul într-o muncă pe care alţii ar putea-o face tot aşa de bine ca şi ei. Ei trebuie să-şi păstreze puterea morală şi fizică pentru ca, în calitate de lucrători credincioşi ai lui Dumnezeu, să poată dovedi destoinicia lucrării lor.

32:30 În fiecare loc important trebuie să existe un spaţiu de depozitare pentru publicaţii. Iar cineva care apreciază cu adevărat adevărul să se preocupe să pună aceste cărţi în mâinile celor care le vor citi. Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini şi cei câţiva lucrători cu experienţă pe care îi avem acum în câmp au tot ceea ce le este necesar pentru a lucra cu cuvântul şi învăţătura. Se vor ridica bărbaţi care vor avea pretenţia că Dumnezeu a pus asupra lor sarcina de a propovădui adevărul. Toţi cei de felul acesta trebuie încercaţi, puşi la probă.

32:31 Ei nu trebuie scutiţi de toate grijile sau să fie puşi în poziţii de răspundere de îndată; ci trebuie să fie încurajaţi dacă merită să fie încurajaţi, să dea dovadă cu totul de destoinicia lor. Nu ar fi cel mai bine ca oameni de felul acesta să se amestece în lucrul altora, ci mai întâi ei să fie lăsaţi să lucreze împreună cu cineva cu experienţă şi înţelepciune, care va vedea în curând dacă ei pot exercita o influenţă spre mântuire. Predicatorii tineri care nu au simţit niciodată oboseala lucrului şi nici cum li se istovesc puterile mintale şi fizice nu trebuie încurajaţi să spere la un suport pe lângă munca fizică pe care o efectuează ei, căci acest lucru le va face rău şi va constitui o momeală să angajezi în lucrare bărbaţi care nu pot contribui cu nimic la povara lucrării sau a responsabilităţii ce zace asupra pastorilor aleşi de Dumnezeu.

32:32 Unii ca aceştia vor avea pretenţia că ştiu să-i înveţe pe alţii, când ei înşişi de-abia au învăţat primele principii.

32:33 Mulţi dintre cei ce susţin că sunt de partea adevărului nu sunt sfinţiţi de acesta şi nu sunt înzestraţi cu înţelepciune. Poporul lui Dumnezeu, în general vorbind, are o minte lumească şi s-a îndepărtat de simplitatea Evangheliei. Aceasta este cauza pentru marea lor lipsă de discernământ spiritual în felul lor de a proceda cu pastorii. Dacă un pastor predică vorbind liber, unii îl vor lăuda în faţă. În loc să zăbovească asupra adevărurilor pe care pastorul le-a rostit, dovedind astfel că nu sunt nişte ascultători uituci, ci nişte împlinitori cu fapta, ei îl înalţă pe acesta, referindu-se la ceea ce a făcut el. Ei insistă asupra virtuţilor bietei unelte, însă Îl uită pe Domnul Hristos, Cel care S-a folosit de acel instrument omenesc. De la căderea lui Satana, care a fost odinioară un înger înălţat în slavă, pastorii au decăzut mereu datorită înălţării lor. Păzitorii neînţelepţi ai Sabatului au făcut mult pe plac diavolului, lăudându-şi pastorii. Au fost ei oare conştienţi că astfel îl ajutau pe Satana în lucrarea lui? Ar fi intrat în panică dacă şi-ar fi dat seama de ceea ce au făcut. Ei au fost orbiţi, nu

32:34 au stat în sfatul lui Dumnezeu. Îmi ridic glasul în semn de avertizare împotriva lăudării şi linguşirii pastorilor. Am văzut răul, răul înfricoşător din acest lucru. Niciodată, niciodată să nu rostiţi vreun cuvânt de laudă a pastorilor în faţa lor. Înălţaţi-L pe Dumnezeu. Respectaţi întotdeauna pe pastorul credincios, fiţi conştienţi de poverile lui şi uşuraţi-le dacă puteţi; însă nu îl linguşiţi, pentru că Satana este cel care stă în turnul lui de veghe pentru a face el însuşi o astfel de lucrare.

32:35 Pastorii nu trebuie să folosească linguşirea sau să înalţe fiinţa omenească. A existat întotdeauna şi este încă marea primejdie de a greşi în acest punct, de a nu face diferenţierea între ceea ce este sănătos şi greşeala de a-i linguşi prin atenţii speciale, dacă nu chiar prin cuvinte. Există pericolul de a "admira persoana" de dragul câştigului, însă, făcând astfel, se pun în primejdie interesele veşnice. Pastorul poate să ajungă favoritul special al vreunui om bogat şi acesta poate fi foarte mărinimos cu el; acest lucru îl satisface pe pastor, care la rândul lui răsplăteşte cu laude bunăvoinţa dătătorului său. Numele acestuia ajunge să fie înălţat, poate chiar să apară tipărit în publicaţii, deşi este posibil ca dătătorul să nu fie deloc vrednic de încrederea care i se acordă. Mărinimia acestuia nu provine din principiul adânc, viu, de a face bine cu mijloacele pe care le are, de a contribui la înaintarea cauzei lui Dumnezeu pe care el o apreciază, ci din motive egoiste, din dorinţa de a fi socotit generos. S-ar putea ca el să fi dat dintr-un impuls şi generozitatea sa să nu izvorască dintr-un principiu adânc. Poate că a fost mişcat, ascultând adevărul senzaţional, şi pentru moment şi-a deschis portofelul; totuşi, în ultimă instanţă, generozitatea sa nu are un motiv profund. El dă din când în când; portofelul lui se deschide spasmodic şi se închide la fel. Nu merită să fie condamnat pentru că este în adevăratul sens al cuvântului un om stăpânit de imbolduri, şi dacă nu se converteşte pe deplin, atât el, cât şi portofelul lui, vor auzi denunţul dispreţuitor: "Ascultaţi acum, voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii" (Iacov 5,1.2). Unii ca aceştia se vor trezi în cele din urmă că singuri s-au înşelat amarnic. Aceia care le-au lăudat generozitatea spasmodică

32:36 l-au ajutat pe Satana să-i înşele şi să-i facă să creadă că sunt foarte mărinimoşi, gata de sacrificiu, când, de fapt, ei nu cunosc cele dintâi principii ale generozităţii şi sacrificiului de sine.

32:37 Unii oameni vor să dea de înţeles că ei nu consideră că lucrurile acestei lumi au prea mare valoare, ci preţuiesc adevărul şi înaintarea lui mai mult decât orice câştig lumesc. Mulţi se vor trezi în cele din urmă descoperind că au fost înşelaţi. Se poate ca aceştia să fi apreciat cândva adevărul, iar bogăţiile pământeşti să li se fi părut fără valoare în comparaţie cu acesta; însă, după un timp, pe măsură ce bogăţiile lor pământeşti s-au mărit, ei au dovedit mai puţin devotament pentru adevăr. Deşi au suficient pentru un trai confortabil, totuşi toate faptele lor arată că ei nu sunt nicidecum satisfăcuţi. Faptele pe care le fac stau ca mărturie că au inimile legate de comorile lor pământeşti. Câştig, câştig este cuvântul lor de ordine, lozinca lor. În vederea acestui scop, toată familia participă la lucru. De-abia îşi iau ceva timp pentru devoţiune şi rugăciune. Ei lucrează devreme şi târziu. Femeile slabe, bolnăvicioase, şi copiii piperniciţi îşi biciuiesc ambiţia şi îşi uzează vitalitatea şi puterea pentru a atinge un obiectiv, acela de a câştiga, de a face ceva mai mulţi bani. Se amăgesc pe ei înşişi cu gândul că fac acest lucru pentru a ajuta cauza lui Dumnezeu. Teribilă înşelăciune! Satana priveşte şi râde pentru că el ştie că ei îşi vând sufletul şi trupul din dorinţa lor pătimaşă după câştig. Ei găsesc mereu scuze neîntemeiate pentru faptul că se vând astfel pentru câştig. Ei sunt orbiţi de dumnezeul acestei lumi. Domnul Hristos i-a cumpărat cu propriul Lui sânge; însă ei Îl jefuiesc pe Hristos, pe Dumnezeu, se sfâşie în bucăţi şi sunt aproape inutili în societate.

32:38 Ei consacră doar puţin timp cultivării minţii şi puţin timp bucuriilor sociale sau familiale. Ei sunt de puţin folos cuiva. Vieţile lor constituie o greşeală teribilă. Cei care abuzează în acest fel de ei înşişi simt că munca lor neobosită este vrednică de laudă. Ei se distrug singuri prin munca lor neîntreruptă. Ei

32:39 strică templul lui Dumnezeu, încălcând încontinuu legile fiinţei lor prin muncă excesivă, şi totuşi ei consideră acest lucru o virtute. Când Dumnezeu îi cheamă să dea socoteală, când le cere talanţii pe care li i-a încredinţat, cu dobândă, ce pot spune ei? Ce scuză pot găsi? Dacă ar fi fost păgâni care să nu ştie nimic despre Dumnezeul cel viu şi, în zelul lor idolatru, s-ar fi lăsat în voia soartei, cazurile lor ar putea fi atunci mai uşor de tolerat. Însă ei au avut lumina, au avut avertizare după avertizare să-şi păstreze corpul, pe care Dumnezeu îl numeşte templul Său, într-o stare cât mai bună de sănătate în aşa fel, încât să-L poată proslăvi pe El atât cu trupul, cât şi cu spiritul, care sunt ale Lui. Ei au desconsiderat învăţăturile lui Hristos. "Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră acolo va fi şi inima voastră." (Matei 6,19- 21). Ei lasă ca îngrijorările vieţii să-i copleşească. Însă ei, cei care sunt bogaţi, vor cădea în ispită, în cursă, şi în multe patimi nesăbuite şi vătămătoare, care îi duc pe oameni la distrugere şi pierzare. Ei se închină înaintea comorii lor pământeşti, aşa cum păgânul cel ignorant se închină înaintea idolilor săi.

32:40 Mulţi se amăgesc cu gândul că dorinţa lor după câştig este ca să poată ajuta cauza lui Dumnezeu. Unii fac promisiuni că, atunci când vor câştiga atât, vor face bine cu acest câştig şi vor contribui la avansarea cauzei adevărului prezent. Însă, când realizează ceea ce şi-au propus, ei nu mai sunt la fel de dispuşi ca înainte să ajute lucrarea lui Dumnezeu. Din nou se angajează că, după ce vor cumpăra casa aceea grozavă sau bucata aceea de pământ şi le vor plăti, atunci vor contribui mult cu mijloacele pe care le au pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. "Sămânţa căzută între spini este cel ce aude

32:41 cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi ajunge neroditor." (Matei 13,22). Înşelăciunea bogăţiilor este cea care îi conduce, pas cu pas, până ce pierd de tot dragostea pentru adevăr şi cu toate acestea se amăgesc cu gândul că ei cred adevărul. Ei iubesc lumea şi lucrurile din lume, iar dragostea lui Dumnezeu, sau dragostea adevărului, nu este în ei.

32:42 Pentru a câştiga ceva bani, mulţi îşi aranjează în mod voit astfel treburile, încât aduc asupra celor care lucrează în afara casei şi în casă multă muncă grea. Oasele, muşchii şi creierul sunt împovărate până la extrem; au multă muncă în faţa lor şi scuza este că ei trebuie să facă tot ce pot, altfel va fi o pierdere, se va pierde ceva. Totul trebuie salvat, oricare ar fi urmarea. Ce au câştigat unii ca aceştia? Poate că au fost în stare să menţină ce au avut sau să mai adauge ceva. Însă, de cealaltă parte, ce au pierdut? Capitalul numit sănătate, care este fără de preţ atât pentru cel sărac, cât şi pentru cel bogat, s-a micşorat considerabil. Mama şi copiii au tot luat din acest fond al sănătăţii şi puterii, gândind că o astfel de cheltuială extravagantă nu le va consuma niciodată capitalul, până când, în cele din urmă, sunt surprinşi să descopere că tăria lor de viaţa s-a epuizat. Ei nu au lăsat nimic din care să poată lua în caz de urgenţă. Bucuria şi fericirea vieţii sunt făcute amare prin sforţări care torturează şi prin nopţi nedormite. S-a dus atât tăria fizică, cât şi cea mintală. Soţul şi tatăl, care de dragul câştigului a făcut aranjamentul neînţelept al acestei afaceri, poate cu deplina aprobare a soţiei şi mamei, este posibil, ca urmare a acestuia, să o conducă la mormânt atât pe ea, cât şi pe unul sau mai mulţi dintre copii. Pentru iubirea de bani au fost sacrificate sănătatea şi viaţa. "Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de rele." (1 Timotei 6,10).

32:43 Păzitorii Sabatului au o mare lucrare de făcut.

32:44 Ei trebuie să-şi deschidă ochii pentru a-şi vedea adevărata lor stare, să fie plini de râvnă şi să se pocăiască, dacă nu, vor pierde viaţa veşnică. Spiritul lumii i-a luat în stăpânire şi au fost prinşi în strânsoare de puterile întunericului. Ei nu dau atenţie îndemnului apostolului Pavel: "Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia; ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" (Romani 12,2). La mulţi predomină un spirit lumesc, lăcomia şi egoismul. Cei care posedă aceste lucruri îşi caută doar interesele lor. Bogatul cel egoist nu se interesează cum îi merg treburile aproapelui său, decât poate dacă ar descoperi ceva în folosul propriu şi spre dezavantajul acestuia. Tot ceea ce a fost bun şi nobil în om, asemenea lui Dumnezeu, a dispărut, a fost sacrificat pentru interese egoiste. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Aceasta orbeşte viziunea şi îi împiedică pe oameni să discearnă obligaţiile pe care le au faţă de Dumnezeu şi semenii lor.

32:45 Unii se amăgesc că sunt generoşi pentru că uneori fac donaţii pentru pastori şi pentru avansarea adevărului. Totuşi, aceşti aşa-zişi oameni mărinimoşi nu au mână largă şi sunt gata să câştige pe căi necinstite. Ei au din belşug în ce priveşte lucrurile acestei lumi, şi aceasta înseamnă mari responsabilităţi asupra lor ca ispravnici ai lui Dumnezeu. Cu toate acestea, când au de-a face cu un frate sărac, ce trudeşte din greu, ei sunt exigenţi până la ultimul bănuţ.

32:46 În loc să-i facă bine fratelui său sărac, bogatul aspru, exigent, trage toate foloasele cu putinţă şi adaugă la bogăţiile pe care deja le are, pe seama nefericirii altuia. El se felicită pentru propria-i isteţime, însă cu bogăţia aceasta îşi îngrămădeşte asupra lui însuşi un blestem greu şi aşează o piatră de poticnire în calea fratelui său. Prin ticăloşia şi prin calculul strict, el se lipseşte pe sine de o bună influenţă religioasă. Toate acestea rămân în amintirea acestui frate sărac şi cele mai fierbinţi rugăciuni sau mărturii, aparent pline de zel, ce s-ar putea ridica de pe

32:47 buzele fratelui său bogat nu vor face altceva decât să-l mâhnească şi să-l dezguste. El îl consideră un fariseu; o rădăcină de amărăciune răsare şi astfel mulţi sunt pângăriţi. Omul cel sărac nu poate uita că s-a profitat de pe urma lui; nu poate uita nici faptul că a fost pus în situaţii grele pentru că s-a arătat dispus să ducă sarcini, în timp ce fratele cel bogat avea mereu câte o scuză ca să nu pună umărul la treabă. Cu toate acestea, omul sărac poate să fie în aşa măsură stăpânit de Duhul lui Dumnezeu, încât să uite de abuzurile fratelui său cel bogat.

32:48 Bunăvoinţa adevărată, nobilă, dezinteresată, se găseşte foarte rar la cei bogaţi. În ambiţia lor după îmbogăţire, ei trec cu vederea cerinţele omenirii. Ei nu pot vedea sau simţi situaţia strâmtorată, neplăcută, în care se află fraţii lor săraci care, poate, au muncit la fel de greu ca şi ei. Ca şi Cain, ei spun: "Sunt eu păzitorul fratelui meu?" "Eu am muncit din greu pentru ceea ce am realizat; trebuie să am grijă de ceea ce am." În loc să se roage: "Ajută-ne să simţim împreună cu fraţii noştri", preocuparea lor constantă este să nu ştie că aceştia au necazuri sau că ar avea vreo pretenţie din partea lor să simtă împreună cu ei sau să fie generoşi cu ei.

32:49 Mulţi păzitori bogaţi ai Sabatului sunt vinovaţi că-şi întorc faţa de la fraţii lor săraci. Aceştia gândesc oare că Dumnezeu nu le cunoaşte micile mârşăvii? Dacă ochii lor ar putea fi deschişi, ei ar vedea un înger care merge în urma lor oriunde se duc, înregistrând cu credincioşie toate faptele lor, în cămin şi la locul de muncă. Martorul Credincios este pe urma lor şi declară: "Ştiu faptele tale". Când am văzut acest spirit de înşelăciune, de acumulare peste măsură, de zgârcenie, chiar în rândurile păzitorilor Sabatului, am plâns mult în agonia duhului meu. Acest mare păcat, acest blestem teribil îi cuprinde şi pe unii din Israelul lui Dumnezeu din aceste timpuri din urmă, făcând din ei o ocară chiar pentru necredincioşii care au un spirit nobil. Acesta este poporul care are pretenţia că aşteaptă venirea Domnului.

32:50 Există o categorie de fraţi sărmani care nu sunt scutiţi de ispită. Ei nu ştiu să se gospodărească, nu au o judecată înţeleaptă, vor să câştige banii fără să aştepte,

32:51 în acest proces încet al muncii stăruitoare. Unii se grăbesc atât de mult să-şi îmbunătăţească starea materială, încât se angajează în diverse treburi fără să consulte oameni cu judecată sau cu experienţă. Aşteptările lor sunt rareori împlinite; în loc să câştige, ei pierd şi devin o ispită şi un subiect de invidie pentru cei bogaţi. Ei vor cu adevărat să beneficieze de bogăţia fraţilor lor şi simt că sunt încercaţi pentru că nu pot. Însă aceştia nu merită să primească un ajutor special. Este evident că munca lor s-a irosit. Ei au fost nestatornici în afaceri şi plini de nelinişte şi griji, ceea ce aduce beneficii mici. Astfel de persoane ar trebui să asculte de sfatul celor cu experienţă. Însă, de regulă, ei sunt ultimii care caută sfat. Socotesc că au o judecată superioară şi că nu trebuie să fie învăţaţi.

32:52 Aceştia sunt cei care sunt de obicei cei înşelaţi de acei negustori isteţi care vând autorizaţii şi al căror succes depinde de arta de a înşela. Aceştia trebuie să înveţe că nu trebuie să-şi pună nicidecum încrederea în astfel de negustori. Însă fraţii sunt creduli tocmai în privinţa acelor lucruri în care ar trebui să fie circumspecţi şi pe care ar trebui să le evite. Ei nu iau în seamă îndemnul dat de Pavel lui Timotei: "Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig" (1 Timotei 6,6). "Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns." (1 Timotei 6,8). Cei săraci să nu creadă că doar cei bogaţi sunt lacomi. În timp ce cei bogaţi caută să acapareze mereu cu lăcomie, cei săraci sunt în marea primejdie de a pofti la bogăţia celor avuţi. Sunt foarte puţini în ţara noastră bogată care sunt într-adevăr atât de săraci, încât să aibă nevoie de ajutor. Dacă ar proceda aşa cum trebuie, ei ar putea să nu ducă lipsă niciodată. Apelul meu către cei bogaţi este acesta: Purtaţi-vă generos cu fraţii voştri săraci şi folosiţi-vă banii pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Adevăraţii săraci, cei care sunt săraci datorită unei nenorociri sau unei boli, sunt aceia care au nevoie de grija şi ajutorul vostru. "Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate." (1 Petru 4,8).

32:53 Bărbaţi şi femei care pretindeţi că sunteţi credincioşi şi aşteptaţi să fiţi luaţi la cer fără a vedea moartea, vă avertizez să fiţi mai puţin lacomi de câştig şi mai puţin preocupaţi de sine. Căutaţi degrabă să fiţi asemenea lui Dumnezeu prin fapte nobile de generozitate. Lăsaţi la o parte, din toată inima, spiritul de avariţie şi redobândiţi-vă adevărata nobleţe a sufletului. Din ce mi-a arătat Dumnezeu, dacă nu vă veţi pocăi cu toată râvna, Domnul Hristos vă va vărsa din gura Lui. Adventiştii păzitori ai Sabatului pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos, însă faptele multora dintre ei dezmint mărturisirea lor de credinţă. "După roadele lor îi veţi cunoaşte." "Nu orişine-Mi zice: 'Doamne, Doamne!' va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri." (Matei 7,21).

32:54 Fac apel la toţi cei care mărturisesc a crede adevărul să privească la caracterul şi viaţa Fiului lui Dumnezeu. El este exemplul nostru. Viaţa lui a fost caracterizată printr-o bunăvoinţă dezinteresată. El a fost întotdeauna impresionat de suferinţa omenească. El a făcut întotdeauna bine. În toată viaţa Lui nu s-a găsit nici măcar o singură faptă egoistă. Iubirea Lui pentru neamul omenesc decăzut, dorinţa Lui de a-i mântui, a fost atât de mare, încât a luat asupra Sa mânia Tatălui şi a consimţit să sufere pedeapsa pentru păcatul care l-a înjosit atât de mult pe omul vinovat. El a purtat păcatele omului în propriul Său trup. "Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat El l-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Corinteni 5,21).

32:55 Adevărata generozitate este prea adesea distrusă de bogăţie şi belşug. Bărbaţi şi femei aflaţi în nenorocire sau sărăcie îşi vor exprima uneori ataşamentul deosebit pentru adevăr şi interes pentru progresul cauzei lui Dumnezeu şi pentru mântuirea semenilor lor şi vor spune ce ar face ei dacă ar avea mijloacele necesare. Dumnezeu îi pune de regulă la încercare pe unii ca aceştia; El îi face să prospere, îi binecuvântează şi cu ban, şi cu recoltă, dincolo de aşteptările lor. Însă inimile le sunt amăgitoare. Intenţiile lor bune şi promisiunile lor sunt ca nisipul mişcător. Cu cât au mai mult, cu atât doresc mai mult. Cu cât

32:56 prosperă mai mult, cu atât sunt mai dornici de câştig. Unii dintre aceştia, care atunci când erau săraci erau binevoitori, devin zgârciţi şi exigenţi. Banii devin dumnezeul lor. Ei îşi găsesc plăcerea în puterea pe care le-o dă banii, în onoarea pe care o primesc datorită acestora. Îngerul mi-a spus: "Observă cum fac ei faţă testului. Urmăreşte dezvoltarea caracterului sub influenţa bogăţiilor." Unii îi oprimau pe săracii lipsiţi şi se foloseau de serviciile lor pentru sume de nimic. Ei erau tirani; banii însemnau putere pentru ei. Am văzut că ochiul lui Dumnezeu era asupra lor. Ei se înşelau. "Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui." (Apocalipsa 22,12).

32:57 Unii dintre cei bogaţi nu sunt reţinuţi în a nu da pentru pastori. Ei îşi menţin obiceiul de a dărui sistematic şi se laudă pentru punctualitatea şi generozitatea lor, crezând că datoria lor se sfârşeşte acolo. Aşa se pare, însă datoria lor nu se termină aici. Dumnezeu are anumite cerinţe pe care ei nu le realizează. Şi societatea are anumite cerinţe de la ei; şi semenii lor. Fiecare membru al familiei lor are cerinţe din partea lor. Toate aceste cerinţe trebuie luate în seamă; nimeni nu trebuie trecut cu vederea sau neglijat. Unii oameni dau pentru pastori şi pun în vistierie cu atâta satisfacţie, ca şi cum prin aceasta şi-ar plăti intrarea în ceruri. Unii socotesc că nu pot face nimic pentru a susţine cauza lui Dumnezeu decât dacă au mereu un venit substanţial. Ei simt că nu pot ajunge nicidecum la ţintă. Dacă Mântuitorul le-ar spune aceleaşi cuvinte pe care i le-a spus tânărului bogat - "Du-te, vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-Mă" (Matei 19,21) - ei ar pleca foarte întristaţi, alegând, ca şi acesta, să rişte păstrându-şi idolii, bogăţiile, decât să meargă să dea altora pentru a-şi asigura o comoară în ceruri. Acest tânăr susţinea că păzise toate poruncile lui Dumnezeu cu grijă din tinereţea sa şi, încrezător în credincioşia şi neprihănirea sa, gândind că este desăvârşit,

32:58 întreabă: "Ce-mi mai lipseşte?" Domnul Isus îndepărtează de îndată simţul lui de siguranţă, îndreptându-i atenţia către idolii lui, bogăţiile lui. El avea alţi dumnezei în afară de Domnul, care aveau o valoare mai mare pentru el decât viaţa veşnică. Lui îi lipsea dragostea neîmpărţită pentru Dumnezeu. Acelaşi lucru se întâmplă şi în dreptul unora care pretind a crede în adevăr. Ei gândesc că sunt desăvârşiţi, cred că nu le lipseşte nimic, când ei sunt, de fapt, departe de a fi desăvârşiţi şi îndrăgesc idoli datorită cărora vor pierde cerul.

32:59 Mulţi vorbesc cu milă de sclavii din Sud, în timp ce sclavia există în propriile lor familii. Mame şi copii trudesc de dimineaţa până noaptea, fără nici un răgaz. Un şir neîntrerupt de treburi este necontenit în faţa lor şi îngrămădit asupra lor. Ei susţin că sunt urmaşi ai lui Hristos, însă unde este timpul lor pentru meditaţie şi rugăciune, pentru a dobândi hrană pentru intelect, astfel ca mintea, cu care ei Îl slujesc pe Dumnezeu, să nu fie pipernicită, nedezvoltându-se? Dumnezeu cheamă pe fiecare om să-şi folosească talanţii încredinţaţi de El pentru slava Lui şi, întrebuinţându-i pe aceştia, să dobândească alţii. Dumnezeu a aşezat îndatoriri asupra noastră prin care să fim de folos semenilor noştri. Lucrarea noastră în această lume pentru binele altora nu se va sfârşi până ce Domnul Hristos nu va zice în ceruri: "S-a isprăvit" (Apocalipsa 21,6) şi "Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!" (Apocalipsa 22,11).

32:60 Mulţi par a nu avea adevăratul simţ al responsabilităţii faţă de Dumnezeu. Cerinţa este să se lupte să intre, pe poarta cea strâmtă, pentru că mulţi vor căuta să intre însă nu vor putea. Cerul le cere să încerce să-i determine şi pe alţii să se lupte să intre pe poarta cea strâmtă. Atât în faţa celor tineri, cât şi a celor bătrâni stă lucrarea de a se strădui cu sârguinţă să-şi mântuiască nu numai sufletele lor, ci şi pe ale altora. Oricine este în depline facultăţi mintale are o anumită influenţă. Prin indiferenţa lor, ei folosesc această influenţă pentru a împiedica sufletele să se lupte pentru a intra pe poarta cea strâmtă sau prin eforturile lor arzătoare, stăruitoare, neobosite, ei îi îndeamnă

32:61 să se străduiască din răsputeri să intre acolo. Nimeni nu poate să ocupe o poziţie neutră, nefăcând nimic pentru a-i încuraja pe alţii sau nefăcând nimic spre a-i împiedica. Domnul Hristos spune: Cine nu adună cu Mine, risipeşte. Luaţi seama, bătrâni şi tineri; voi faceţi fie lucrarea lui Hristos, de a salva suflete, fie lucrarea lui Satana, de a le conduce spre pierzanie. "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri." (Matei 5,16).

32:62 Tinerii pot exercita o puternică influenţă dacă vor renunţa la mândria şi egoismul lor şi se vor consacra lui Dumnezeu, însă, în general, ei nu vor să poarte poveri pentru alţii. Ei înşişi trebuie susţinuţi. A sosit timpul când Dumnezeu cere o schimbare în această privinţă. El le cere atât tinerilor, cât şi bătrânilor să fie plini de râvnă şi să se pocăiască. Dacă ei continuă în această stare de căldicel, El îi va vărsa din gura Lui. Martorul Credincios spune: "Ştiu faptele tale." Tinere, faptele tale sunt cunoscute, fie că sunt bune, fie că sunt rele. Eşti tu bogat în fapte bune? Isus vine la tine ca un sfătuitor: "Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi" (Apocalipsa 3,18).

32:63 __________

Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: