30:9 vocii sau în gesturi, uneori acesta se simte jignit şi gândeşte că Dumnezeu l-a chemat aşa cum este el, că puterea este a lui Dumnezeu, şi nu a lui însuşi, şi că Dumnezeu trebuie să facă lucrarea pentru el, că el nu predică după înţelepciunea omenească şi aşa mai departe. Este o greşeală să crezi că un om nu poate predica până nu ajunge la un anumit grad de exaltare. Bărbaţi care sunt astfel dependenţi de sentimente s-ar putea să fie de folos la rugăciune, atunc îcând ceea ce simt şi redau este autentic; însă ei nu vor fi niciodată lucrători buni, purtători de poveri. Când lucrarea merge greu şi când totul pare descurajator, cel care este sentimental şi depinde de simţăminte nu este pregătit să-şi aducă vreo contribuţie în purtarea de poveri. Cât de important este, în vremuri de descurajare şi întuneric, să avem bărbaţi care judecă cu calm, care nu depind de circumstanţe, care se încred în Dumnezeu şi care lucrează mai departe, chiar dacă este întuneric, aşa cum lucrează pe lumină. Bărbaţii care Îi slujesc lui Dumnezeu din principiu, deşi pot fi încercaţi în credinţa lor, vor fi văzuţi bizuindu-se cu totul numai pe braţul lui Iehova, care nu dă greş niciodată.