30:36 Mi-a fost citat cazul lui Avraam. Dumnezeu i-a spus: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac, du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune."(Geneza 22,2). Avraam L-a ascultat pe Dumnezeu. El nu a ţinut seama de sentimentele sale, ci, cu o nobilă încredere şi credinţă în Dumnezeu, s-a pregătit pentru călătorie. Cu inima sfâşiată de durere, a privit către mama iubitoare, mulţumită, care îl sorbea din priviri, cu profundă afecţiune, pe fiul făgăduinţei. Însă el şi-a luat fiul cu sine. Avraam a suferit, dar nu a îngăduit ca voinţa lui să se ridice în răzvrătire împotriva voinţei lui Dumnezeu. Simţul datoriei, simţul asprei datorii era singurul care îl stăpânea. El nu a îndrăznit nici măcar pentru o clipă să ţină seama de sentimentele sale sau să cedeze în faţa lor. Singurul fiu mergea alături de el, tatăl cel hotărât, iubitor, zdrobit de durere, vorbind preocupat de un singur lucru, rostind iar şi iar numele cel iubit al tatălui şi apoi întrebând: "Unde este mielul de jertfă?" Oh, ce încercare pentru credinciosul tată! Îngerii priveau această scenă cu uimire, cu plăcere. Credinciosul slujitor al lui Dumnezeu chiar l-a legat pe iubitul său fiu şi l-a întins deasupra lemnelor. Cuţitul a fost ridicat, când un înger a strigat tare: "Avraam, Avraam" să nu pui mâna pe băiat."