30:25 Soţia de pastor care nu este devotată lui Dumnezeu nu este de ajutor soţului ei. În timp ce el insistă asupra necesităţii purtării crucii şi îndeamnă la tăgăduire de sine, exemplul de fiecare zi al soţiei sale contrazice adesea predicile lui şi le distruge puterea. În felul acesta, ea devine un mare obstacol şi îl îndepărtează adesea pe soţul ei de Dumnezeu şi de datoria sa. Ea nu îşi dă seama ce păcat comite. În loc de a încerca să fie de folos, căutând să ajute sufletele cu dragoste în nevoile pe care le au, ea se dă înapoi de la datorie şi preferă o viaţă nefolositoare. Ea nu este constrânsă de puterea dragostei lui Hristos şi de principii altruiste, sfinte. Ea nu vrea să facă voia lui Dumnezeu, să lucreze împreună cu soţul ei, cu îngerii şi cu Dumnezeu. Când soţia pastorului îşi însoţeşte soţul în lucrarea misionară de a salva suflete, este un mare păcat ca ea să-l împiedice în lucrarea lui, dovedind o dispoziţie nemulţumită. Şi totuşi, în loc să-l ajute cu toată inima în lucrarea lui, căutând orice ocazie de a-şi uni interesele şi lucrarea cu a lui, ea adesea caută să-şi facă viaţa cât mai uşoară şi mai plăcută. Dacă lucrurile din preajma lor nu sunt atât de plăcute pe cât i-ar plăcea ei să fie (aşa cum nu vor fi niciodată), ea nu trebuie să-şi îngăduie sentimente nostalgice; sau, prin lipsa optimismului şi a unor plângeri rostite, să-şi necăjească soţul şi să-i îngreuieze şi mai mult sarcina şi poate prin nemulţumirea ei să-l îndepărteze de locul unde ar fi putut face bine. Ea nu trebuie să distragă atenţia soţului ei de la lucrarea de salvare a sufletelor şi să o îndrepte spre stările ei de moment, pentru a-şi satisface sentimentele capricioase şi nemulţumite.